Adevărata sâmbătă a odihnei, pe care Dumnezeu a binecuvântat‑o ÅŸi în care S‑a odihnit de toate lucrurile Sale, lăsându‑Se pentru mântuirea lumii în neclintirea morÅ£ii, se apropie de sfârÅŸit. Ziua aceasta ÅŸi‑a arătat ochilor noÅŸtri, urechilor noastre, inimii noastre tot harul, căci în felul acesta am sărbătorit‑o: am văzut, am auzit, am primit bucuria în inimi. Ochii noÅŸtri au văzut lumina cea limpede pe care făcliile litaniei ne‑au dăruit‑o în noapte ca pe un văzduh de foc. Noaptea întreagă răsunetul psalmilor, al imnelor ÅŸi al cântărilor duhovniceÅŸti ne‑a înÅ£esat auzul, curgând spre sufletele noastre ca un râu de bucurie ÅŸi umplându‑ne de nădejdea cea bună. Înveselite de cuvânt ÅŸi de priveliÅŸtile lui, inimile din noi au primit semnul fericirii de nespus care ne poartă, văzându‑o, către ce nu poate fi văzut cu ochii. Astfel se arată în lumina binefacerilor zilei acesteia de odihnă cele ce „ochiul n‑a văzut ÅŸi urechea n‑a auzit ÅŸi la inima omului nu s‑au suit” (1 Co. 2, 9), prin ele însele chezăÅŸuind nădejdea negrăită întru cele ce ne sunt vestite.
Åži pentru că noaptea aceasta de lumină a Å£inut împreună făcliile ÅŸi razele soarelui de dimineaÅ£ă ÅŸi a făcut din ele o singură zi fără sfârÅŸit, căci întunericul nu se mai arată, să luăm aminte, fraÅ£ilor, la proorocia asta, care zice: „aceasta e ziua pe care a făcut‑o Domnul” (Ps 117, 24). Făptuirea nu ne este, în ziua aceasta, nici apăsătoare, nici cu greutate, căci e desfătare, bucurie, slavă. ÎnsăÅŸi Scriptura o zice: „să ne bucurăm ÅŸi să ne veselim întru ea” (Ps 117, 24). Ce poruncă frumoasă! Ce lege blândă! Cine se face îndărătnic la o asemenea poruncă? Lucrarea noastră e bucuria, iar porunca ne e desfătarea.
Un om ne‑a deschis în vechime porÅ£ile morÅ£ii, un om ne aduce astăzi înapoi la viaÅ£ă. Ieri ne‑am pierdut viaÅ£a din pricina morÅ£ii, azi ViaÅ£a a răpus moartea. Ieri ne ascundeam sub smochin din pricina ruÅŸinii, azi slava ne cheamă sub copacul vieÅ£ii. Ieri neascultarea ne alunga din Rai, astăzi credinÅ£a ne aduce înapoi. Rodul vieÅ£ii ne este iarăÅŸi dăruit, ca să ne bucurăm de el din belÅŸug. Râul care udă Raiul, ÅŸi care curge peste noi cu toate patru braÅ£e ale lui (Facerea 2, 10), vine iarăÅŸi să răcorească chipul Bisericii... Ce altceva mai avem de făcut acum, dacă nu să fim ca munÅ£ii ÅŸi văile din prorocii, săltând de bucurie: „MunÅ£ii au săltat ca berbecii ÅŸi dealurile ca mieii oilor.” (Ps 113, 5) „VeniÅ£i să ne bucurăm de Domnul ÅŸi să strigăm lui Dumnezeu!” (Ps 94, 1) Căci Domnul a sfărâmat puterea vrăjmaÅŸului ÅŸi a înălÅ£at biruinÅ£a crucii. Să zicem, dar: „Că Dumnezeu mare este Domnul ÅŸi Împărat mare peste tot pământul.” (Ps 94, 3; 46, 3) Căci El binecuvântează cununa anului cu bunătăÅ£ile Sale (Ps 64, 12) ÅŸi tot El ne strânge pe toÅ£i împreună, să fim cor duhovnicesc întru Iisus Hristos, Domnul nostru, căruia I se cuvine toată slava, în vecii vecilor. Amin!
Sfântul Grigorie de Nyssa,
Cinci cuvântări la PaÅŸti. Omilie la ÎnălÅ£are: „Când la Fiul toate vor veni”

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team