Dacă iubiÅ£i pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteÅ£i avea? Căci ÅŸi păcătoÅŸii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Åži dacă faceÅ£i bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulÅ£umire puteÅ£i avea? Că ÅŸi păcătoÅŸii acelaÅŸi lucru fac. Åži dacă daÅ£i împrumut celor de la care nădăjduiÅ£i să luaÅ£i înapoi, ce mulÅ£umire puteÅ£i avea? Că ÅŸi păcătoÅŸii dau cu împrumut păcătoÅŸilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiÅ£i pe vrăjmaÅŸii voÅŸtri ÅŸi faceÅ£i bine ÅŸi daÅ£i cu împrumut, fără să nădăjduiÅ£i nimic în schimb, ÅŸi răsplata voastră va fi multă ÅŸi veÅ£i fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulÅ£umitori ÅŸi răi.

(Evanghelia după Luca VI, 32-35)

Suntem chemaÅ£i a nu ne pierde în vagi ÅŸi măreÅ£e planuri ÅŸi deziderate, ci a da ajutoare practice (neplăcute, la nevoie; scârboase, la nevoie; agasante, de va fi cazul) celui de lângă noi. A ne fi milă de actuala ÅŸi reala durere a vecinului... Să ne ajutăm semenul plin de răni ÅŸi de păcate, de urâte ÅŸi puturoase răni, de mârÅŸave ÅŸi meschine păcate, cusurgiu ÅŸi plin de manii, obraznic, nemulÅ£umit, nerecunoscător, murdar, încăpăÅ£ânat, pretenÅ£ios, căruia nimic nu-i este bun ÅŸi care binelui ce i se face îi răspunde dacă nu chiar cu sudălmi în orice caz cu înÅ£epături, ironii ÅŸi resentimente.

Părintele Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

CreÅŸtinul trebuie să se încline în faÅ£a chipului lui Dumnezeu din fratele său. Numai când va fi simÅ£it, văzut ÅŸi înÅ£eles aceasta va descoperi cât de deformat ÅŸi desfigurat de puterea răului e acest chip al lui Dumnezeu. Va vedea inima omului aÅŸa cum este: prada unei neîncetate lupte între diavol ÅŸi Dumnezeu. Rănit de iubire, va dori ca, în numele acestui chip, să intre în lupta cu diavolul, să devină instrumentul lui Dumnezeu în această lucrare cumplită ÅŸi mistuitoare. Va putea să facă aceasta, dar cu trei condiÅ£ii. Mai întâi punându-ÅŸi întreaga nădejde în Dumnezeu, iar nu în sine însuÅŸi. Apoi despuindu-se de orice dorinÅ£ă interesată. În sfârÅŸit, aruncându-ÅŸi asemenea lui David toate armele ÅŸi pornind în lupta împotriva lui Goliat având drept singură armă Numele Domnului.

Maica Maria SkobÅ£ova, Iubirea nebună de aproapele

Zis-a avva Pimen despre avva Ioan Colov că s-a rugat lui Dumnezeu ÅŸi s-au ridicat patimile de la dânsul ÅŸi s-a făcut fără de grijă; ÅŸi ducându-se a spus unui bătrân: mă văd pe mine că mă odihnesc ÅŸi nu am nici un război. Åži i-a zis lui bătrânul: du-te, roagă-te lui Dumnezeu să-Å£i vină războiul, zdrobirea inimii ÅŸi smerenia pe care le aveai mai înainte! Că prin războaie sporeÅŸte sufletul. Deci s-a rugat ÅŸi după ce a venit ispita nu s-a mai rugat să fie luată de la el, ci zicea: dă-mi Doamne răbdare în războaie!

Patericul egiptean

Rugăciunea neîntreruptă stă în a avea mintea alipită de Dumnezeu cu evlavie multă ÅŸi dor; a atârna pururi cu nădejdea de El ÅŸi a te încrede în El în toate, orice ai face ÅŸi Å£i s-ar întâmpla.

Sf. Maxim Mărturisitorul, Scrieri

UmilinÅ£a nu este câtuÅŸi de puÅ£in ceea ce credem cel mai adesea că este: modul bleg prin care încercăm să ne închipuim că suntem cei mai mari ticăloÅŸi ÅŸi prin care încercăm să-i convingem pe ceilalÅ£i că felul nostru artificial de a ne purta dovedeÅŸte că suntem conÅŸtienÅ£i de asta...

UmilinÅ£a este slăbiciunea în care Dumnezeu îÅŸi poate manifesta puterea. Este situaÅ£ia în care absenÅ£a lui Dumnezeu poate deveni prezenÅ£a Lui. Nu-L putem lua ostatic pe Dumnezeu; însă de fiecare dată când stăm precum vameÅŸul, dincolo de împărăÅ£ia „dreptăÅ£ii”, doar în cea a milei, Îl putem întâlni.

Încearcă să te gândeÅŸti la absenÅ£a lui Dumnezeu ÅŸi să înÅ£elegi înainte de a putea bate la uÅŸă (aminteÅŸte-Å£i că aceasta nu este doar uÅŸa împărăÅ£iei înÅ£eleasă la modul general, ci că Hristos spune în mod concret „Eu sunt uÅŸa”) că te afli în afara ei.

Dacă îÅ£i petreci timpul imaginându-Å£i că, într-un mod nefiresc, te afli deja în ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu, nu are nici un rost să mai baÅ£i la uÅŸă pentru a Å£i se deschide. NegreÅŸit, te uiÅ£i în jur încercând să vezi unde sunt îngerii ÅŸi sfinÅ£ii ÅŸi unde e locaÅŸul care îÅ£i aparÅ£ine. Iar când nu vezi altceva decât întuneric sau ziduri, poÅ£i fi surprins, pe drept cuvânt, că raiul este atât de neatrăgător.

Trebuie deci să înÅ£elegem că încă nu ne aflăm în rai, că suntem încă străini de ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu ÅŸi că, prin urmare, trebuie să ne întrebăm pe noi înÅŸine: unde este uÅŸa ÅŸi cum trebuie să batem în ea?

Mitropolitul Antonie de Suroj, Åžcoala rugăciunii

PocăinÅ£a adevărată eliberează ÅŸi e dătătoare de bucurie. Dacă nu e eliberatoare atunci nu e pocăinÅ£ă autentică.

Arhimandritul Sofronie Saharov

Selecţia textelor: Daniel Chira