Ci, cum se predau pe ei înÅŸiÅŸi, aÅŸa să predea ÅŸi toate ale lor, bine ÅŸtiind că ceea ce rămâne afară, trăgând necontenit cugetul într‑acolo, îl va desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urmă îl va rupe din frăÅ£ietate. De aceea a poruncit Duhul Sfânt să se scrie VieÅ£ile SfinÅ£ilor, ca fiecare dintre cei ce se apucă de unul din felurile acestea de vieÅ£uire, să fie dus printr‑o pildă asemănătoare spre adevăr. Cum s‑a lepădat Elisei de lume, ca să urmeze învăÅ£ătorului său? Ara, zice, cu boii, ÅŸi douăsprezece perechi de boi înaintea lui; ÅŸi a tăiat boii ÅŸi i‑a fript în vasele boilor. Aceasta îi arată căldura râvnei. Căci n‑a zis: voi vinde perechile de boi ÅŸi voi economisi preÅ£ul după cuviinÅ£ă, nici n‑a socotit cum ar putea avea mai mult folos din vânzarea lor. Ci, cuprins cu totul de dorinÅ£a care îl trăgea să fie lângă învăÅ£ător, a dispreÅ£uit cele văzute ÅŸi s‑a silit să se izbăvească mai repede de ele, ca de unele ce‑l puteau împiedica adeseori a se face pricină a răzgândirii. De ce apoi ÅŸi Domnul, îmbiind bogatului desăvârÅŸirea vieÅ£ii după Dumnezeu, i‑a poruncit să‑şi vândă averile ÅŸi să le dea săracilor ÅŸi să nu‑şi lase sieÅŸi nimic? Fiindcă ÅŸtia că ceea ce rămâne se face, ca ÅŸi întregul, pricină de împrăÅŸtiere. Dar socotesc că ÅŸi Moise, rânduind celor ce vreau să se curăÅ£ească în rugăciunea cea mare, să‑şi radă tot trupul, le‑a poruncit prin aceasta să se lepede cu desăvârÅŸire de averi, iar în al doilea rând să uite de familie ÅŸi de toÅ£i cei apropiaÅ£i, în aÅŸa măsură, încât să nu mai fie câtuÅŸi de puÅ£in tulburaÅ£i de amintirile lor. (Nil Ascetul) 46

Omul sfătuieÅŸte pe aproapele precum ÅŸtie; iar Dumnezeu lucrează în cel ce aude, precum acela a crezut. (Marcu Ascetul) 46

Celui ce nu se află în ascultarea ta să nu‑i aduci greșeala în față. Căci aceasta ține mai mult de stăpânire decât de sfătuire. (Marcu Ascetul) 30