Spovedania, descoperirea gândurilor, sfătuirea

Ci, cum se predau pe ei înșiși, așa să predea și toate ale lor, bine știind că ceea ce rămâne afară, trăgând necontenit cugetul într‑acolo, îl va desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urmă îl va rupe din frățietate. De aceea a poruncit Duhul Sfânt să se scrie Viețile Sfinților, ca fiecare dintre cei ce se apucă de unul din felurile acestea de viețuire, să fie dus printr‑o pildă asemănătoare spre adevăr. Cum s‑a lepădat Elisei de lume, ca să urmeze învățătorului său? Ara, zice, cu boii, și douăsprezece perechi de boi înaintea lui; și a tăiat boii și i‑a fript în vasele boilor. Aceasta îi arată căldura râvnei. Căci n‑a zis: voi vinde perechile de boi și voi economisi prețul după cuviință, nici n‑a socotit cum ar putea avea mai mult folos din vânzarea lor. Ci, cuprins cu totul de dorința care îl trăgea să fie lângă învățător, a disprețuit cele văzute și s‑a silit să se izbăvească mai repede de ele, ca de unele ce‑l puteau împiedica adeseori a se face pricină a răzgândirii. De ce apoi și Domnul, îmbiind bogatului desăvârșirea vieții după Dumnezeu, i‑a poruncit să‑și vândă averile și să le dea săracilor și să nu‑și lase sieși nimic? Fiindcă știa că ceea ce rămâne se face, ca și întregul, pricină de împrăștiere. Dar socotesc că și Moise, rânduind celor ce vreau să se curățească în rugăciunea cea mare, să‑și radă tot trupul, le‑a poruncit prin aceasta să se lepede cu desăvârșire de averi, iar în al doilea rând să uite de familie și de toți cei apropiați, în așa măsură, încât să nu mai fie câtuși de puțin tulburați de amintirile lor. (Nil Ascetul) 46

Omul sfătuiește pe aproapele precum știe; iar Dumnezeu lucrează în cel ce aude, precum acela a crezut. (Marcu Ascetul) 46

Celui ce nu se află în ascultarea ta să nu‑i aduci greșeala în față. Căci aceasta ține mai mult de stăpânire decât de sfătuire. (Marcu Ascetul) 30