Părintele profesor Constantin Nicula

Din punctul meu de vedere, Centrul Dumitru Stăniloae este o realitate foarte dătătoare de curaj celor din ţară. Cred că avem nevoie de asemenea centre nu doar în diaspora, unde se vede clar că îşi face datoria, un fel de curs post-universitar şi un curs de catehizare în acelaşi timp; şi în ţară vom avea nevoie în curând de astfel de noduri intelectuale, care să restarteze cer­cetarea teologică, discursul teologic şi mai ales pastoraţia în Biserică. Sunt conştient pe zi ce trece că preoţii noştri au nevoie tot mai mult să se întâlnească şi să fie încura­jaţi. Ei nu sunt nişte funcţionari publici, nu sunt nişte slujbaşi şi atât; sunt oameni care gândesc, oameni care au nevoie de dialog, care au nevoie să stea împreună, iar un ast­fel de centru îi pune împreună, îi pune să gândească împreună, şi le dăruieşte poate cel mai frumos dintre toate visele unui preot: posibilitatea de a se exprima altfel decât în parohie, şi la un nivel care să-i per­mită să se recalibreze, şi ăsta e un lucru foarte important. Merg pe ideea că finali­tatea practică a cursurilor şi a lucrărilor este cea care dă calitate Centrului, şi că putem dovedi că mult pot puţinii buni împreună. Nu avem nevoie de colective foarte largi ca să putem să lucrăm în echipă, ci avem nevoie de sprijin foarte larg şi pentru asta datorăm mulţumire mitropolitului, episcopilor din zonă şi mai cu seamă celor care s-au angajat la o muncă ce pare fără sfârşit. Din punctul meu de vedere, Centrul e un dătător de ton, poate să ofere ţării model că se poate şi că se poate foarte foarte bine, şi la preţuri sufleteşti şi materiale extrem de validate în pastoraţie.

Părintele George Vâlcu, organizator

Reporter: Care sunt impresiile cu care plecaţi de la Madrid, după cea de a patra ediţie a sesiunii de examinare a CDS?

PrGV: La noi această sesiune are un pronunţat caracter formativ, care vine în completarea întâlnirilor mediate de cal­culator de peste an. Găsim că mult mai importantă decât transmiterea de informaţie este transmiterea unui duh. Informaţia se poate transmite online, dar pentru transmiterea duhului, este mult mai prielnică întâlnirea faţă către faţă. Şi atunci, întâlnirile acestea constau în proporţie de o treime evaluării propriu-zise a cursanţilor, iar restul, pe parcursul unei zile întregi, este dedicat completării, într-o manieră sau alta, a lucrurilor care s-au discutat la cursurile de peste an.

Mi se pare extraordinar faptul că se în­tâlnesc aici credincioşi din toate ţările Mitropoliei. Avem aici şi o doamnă din Canada, iar anul trecut am avut pe cine­va care locuieşte în Hong Kong. Ambele persoane au participat la peste 90 la sută din cursuri – gândiţi-vă doar la diferenţa de fus orar şi la dificultatea creată de ea – şi doamna din Hong Kong a venit anul trecut 2 zile la Bruxelles, să participe la se­siunea de evaluare. Sigur, majoritatea cursanţilor sunt din cele trei episcopii ale Mitropoliei noastre. Începând din anul academic 2016-2017, Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim ne-a solicitat să extindem aria pe care o avem în vedere în organiza­rea programelor, şi deci, la anul, la Paris, de-o vrea Domnul, ne vom întâlni şi cu cursanţii din Germania, Austria şi Scandinavia. Dincolo de aria geografică, există şi o mare diversitate de competenţe şi de background educaţional în rândul cursanţilor. În cadrul aceluiaşi program vom regăsi înscrişi muncitori necalificaţi şi oameni care au un doctorat în fizică nu­cleară, de exemplu. Şi ne-am întrebat cum să facem să ajungem la un numitor co­mun, la un nivel care să fie accesibil tutu­ror. Slavă Domnului, până acum nu s-a pus niciodată problema aceasta, şi profe­sorii înţeleg un lucru asupra căruia insis­tăm foarte mult, şi anume că e nevoie să ne lepădăm de limbajul de lemn şi să avem o abordare vie, cu un limbaj accesibil omu­lui simplu, aşa cum este el frământat de o mulţime de întrebări.

Reporter: Oamenii aceştia vin de peste tot şi se întâlnesc aici (s-au mai întâlnit şi la Roma, la congres, de exemplu), se bucură împreună, şi se vor întoarce la casele lor cu conştiinţa mi­siunii pe care o îndeplinesc în Biserică. E şi o foarte reuşită formă de team-building.

Pr GV: E adevărat că în parohiile noas­tre, din nefericire, nu sunt zeci sau sute de oameni care ard de nerăbdare să se impli­ce activ în desfăşurarea lucrării noastre, să-i ajute pe preoţi, să le ia preoţilor trea­ba din mână, să spună: părinte, dumnea­voastră spovediţi, că de revistă ne ocupăm noi. Dar iată că se adună în fiecare an aici, la sesiunile CDS Paris, cam 100 de oa­meni, care au dragul şi râvna aceasta, şi observă că nu sunt singuri. Entuziasmul trebuie întreţinut, el scade fără sursă de întreţinere. Ori când vezi că mai sunt şi alţii, dobândeşti curaj. S-au legat şi prie­tenii în cadrul acestor întâlniri, mai ales că sunt cel puţin două-trei persoane care au fost prezente la cel puţin trei din cele patru întâlniri pe care le-am organizat. E o mare bucurie, că oamenii se întâlnesc aici, apoi la tabăra din Alpi, iarna, sau la congresul mitropolitan, şi se leagă deja nişte relaţii care nu mai sunt doar punc­tuale. Astfel, o idee bună din Belgia ajun­ge şi în Spania, o idee bună din Italia ajun­ge şi în Franţa.

Reporter: Dincolo de informaţia pe care o primesc, acesta e un mare bonus în viaţa Bisericii. Cum e să fii organizator al unui astfel de eveniment? Câte zile şi săptămâni nedormite?

Pr GV: Săptămâni şi zile nedormite nu sunt multe, ci doar săptămâna premer­gătoare şi prima zi din cadrul întâlnirii propriu-zise, în care chiar nu se doarme şi nu se mănâncă (râde). Cu timpul, echi­pa de organizatori a crescut, a devenit foar­te frumoasă. Majoritatea sunt studenţi la Universitatea din Leuwen.

Reporter: Cum de aţi ales să vă impli­caţi într-o astfel de activitate pe termen lung?

Pr GV: Totul a pornit de la ideea părintelui Patriciu de a face o serie de cursuri online, idee care răspundea foarte bine contextului practic în care ne găsim aici, unde oamenii se află la distanţe atât de mari unii faţă de alţii şi e greu să îi aduni laolaltă, mai ales pe o perioadă mai lungă, fiind vorba de mai multe cursuri. Am început aşa, de la o serie de întâlniri care au evoluat în timp. Pentru mine, ce fac la CDS este o extensie a ceea ce fac în parohie, poate că la alt nivel. Dovadă că în fiecare an au fost destul de mulţi din parohie care au participat. Pesemne că e contagios – nu mi-am propus să fac propagandă legat de Centru, dar cred că doar acum sunt vreo cinci cursanţi care au venit doar de la Anvers.

Reporter: În ce ritm a crescut Centrul? Daţi-ne câteva cifre: câţi cursanţi au fost anul acesta, şi câte module?

Pr GV: Ca să vedeţi cum au evoluat lucrurile, în primul an am avut înscrişi vreo 50 de cursanţi, dintre care cam 20 au şi terminat. Aceasta e o proporţie care con­statăm că se păstrează. Din nefericire, con­secvenţa nu e totdeauna atuul nostru. Deci 50 de cursanţi la un singur modul, care se voia a fio introducere în teologie. Deşi au fost abordate şi teme de bioetică, dar care nu depăşeau cu mult limitele care se im­pun unei introduceri. Am crescut treptat, şi anul acesta am avut patru programe de studii: Introducere în teologia ortodoxă, Pastoraţie şi duhovnicie, adresat preoţi­lor duhovnici. De asemenea, pentru pri­ma dată, am avut un program de Misiunea Bisericii în context contemporan, în care am abordat mai întâi probleme de bioeti­că; dar, în timp, părintele Răzvan Ionescu, care l-a coordonat, a venit cu idei noi şi am extins puţin aria de acoperire. Am avut şi un program de Formare pentru cateheţi, care a fost organizat chiar la cererea absolvenţilor. Marea majoritate, cred că 80% din cei înscrişi, sunt absolvenţi din anii trecuţi, de la Introducere în teologia ortodoxă, oameni care au înţeles că au un bagaj informaţional, dar nu şi know how- ul, metoda de a transmite, de a valorifica bagajul acesta. În total, anul acesta au fost înscrişi peste 150 de cursanţi, şi ne-am în­tâlnit aici cam 80. Deci se păstrează oare­cum proporţia de la care am pornit, şi pe care o luăm în calcul în organizarea aces­tui eveniment.

Informaţiile se găsesc pe website-ul centrului, www.teologie.eu. Acolo este şi o secţiune Contact, cu o adresă de e-mail, la care încercăm să răspundem cel târziu a doua zi, acolo este şi un număr de tele­fon şi dacă nu putem răspunde, sunăm în câteva ore, când ne eliberăm. Avem şi o pagină de facebook. Pentru fiecare pro­gram de studiu anul acesta am creat un grup pe facebook. Sigur, sunt critici, dar cred că genul acesta de mediere are po­tenţial. Aici putem transmite detalii cu privire la un curs sau la o carte. Dacă pe cineva macină o anumită problemă lega­tă de un curs, se poate lansa acolo o dez­batere.

Reporter: Există un feedback, o monito­rizare, o urmare a cestor cursuri? Înţeleg că o parte dintre cursanţi se înscriu la alte mo­dule.

Pr GV: Da, este şi acesta un feedback. De asemenea, în fiecare an am creat un formular de feedback pe care l-am trimis cursanţilor, şi am constatat că unele cur­suri erau mai bine receptate, altele mai pu­ţin; şi transmitem acest feedback mai de­parte profesorilor, care vor ţine cont de el în pregătirea cursurilor.

Părintele profesor Vasile Gavrilă

Reporter: Părinte Vasile Gavrilă, cum a fost anul acesta sesiunea de examinare, faţă de ediţiile precedente?

Pr. V. Gavrilă: Cred că e un pas înainte, şi nu o spun din complezenţă, nu o spun conjunctural. În primul rând din punct de vedere organizatoric, şi nu mă refer doar la partea administrativă, cazare etc: progra­mul a fost foarte bine realizat şi toată lumea a ştiut ce are de făcut, comisiile au fost bine stabilite, foarte echilibrate. De exemplu, la comisia din care am făcut parte, unde au fost evaluaţi cursanţii de la modulul de Pastoraţie şi duhovnicie, am realizat un tan­dem remarcabil cu domnul profesor Oprea Adrian, decanul Facultăţii de Psihologie de la Cluj. Totul a fost bine structurat şi s-a desfăşurat fără sincope. Al doilea aspect pozitiv al sesiunii de anul acesta este legat de redactarea lucrărilor, care sunt conce­pute în vederea evaluării – nu sunt nici teze de licenţă, nici dizertaţii de master; prin ele, cursanţii transmit ceea ce de fapt sunt ei: oameni interesaţi de problematica abor­dată, entuziaşti, de la cei mai îndepărtaţi ca formare de domeniul teologic, până la cei angajaţi în mediul teologic. Apoi, prezen­tarea cursanţilor a fost la un nivel superior anilor precedenţi, atât ca pregătire, dar mai ales ca prezentare a ceea ce ei au vrut să su- prindă în lucrări. E foarte important faptul că cei care au venit aici au dovedit că au ur­mărit cursurile noastre. Sunt studenţi care se arată interesaţi să participe, dar nu ajung să finalizeze. Ori cursanţii au fost consec­venţi în urmărirea cursurilor şi aceasta s-a reflectat în lucrarea lor finală, mai ales dacă ne gândim că în cazul lor e vorba de o an­gajare foarte serioasă dintr-o perspectivă personală. Nu e vorba de ceva care trebu­ie făcut doar de dragul de a bifa un lucru, şi acest aspect cred că e promiţător pen­tru proiectul în sine, faptul că practic ei pot da un impuls organizatorilor Centrului, ca să continue cu multă seriozitate aceas­tă lucrare în cadrul Centrului Dumitru Stăniloae.

Reporter: În ce fel contribuie Centrul la ameliorarea misiunii şi pastoraţiei în Mitropolie?

Pr. V. Gavrilă: Impactul pe care îl va avea Centrul în raport cu misiunea care se desfăşoară în această Mitropolie va fi, sper, şi mi-o doresc, o provocare pentru cei ce nu au participat până acum, din neştiinţă, din comoditate sau din teamă - am întâlnit cursanţi care nu au venit până acum pen­tru că s-au temut de nivelul foarte înalt al abordării. Alţii au stat deoparte şi nu s-au implicat. Şi deci va fio provocare pentru ei, şi pentru toată teologia ortodoxă româ­nească, pentru că va deveni, nădăjduiesc, un master de maturitate şi de formare a unor oameni care au ajuns deja la un anu­mit nivel, dar care au nevoie de un impuls pentru ceva mai înalt, pentru ceva mai pro­fund şi mai actual, pentru a face faţă pro­vocărilor în societatea în care trăim. Mă gândesc la discuţiile pe care le-am avut în cadrul sesiunii, şi care au gravitat foarte mult în jurul acestor probleme: provocări­le, şi răspunsurile pe care le dăm noi, pre­cum şi nivel de pregătire necesar pentru a face faţă acestor provocări. Toată lumea conştientizează că unele dintre provocări sunt fără precedent, şi extrem de subtile, şi că nu putem rămâne indiferenţi în faţa aces­tora. Am conştientizat şi că nu suntem su­ficient de pregătiţi, şi poate nu vom fi nici­odată, dar a problematiza este deja un salt. După aceea, a te pregăti şi a te verifica îm­preună cu ceilalţi este un alt salt. Şi, în fi­nal, având în vedere că e vorba de un de­mers foarte angajant, am convingerea că Dumnezeu va revărsa binecuvântarea Sa peste ceea ce se întâmplă aici, şi atunci lu­crarea omului va fi conturată, împlinită şi desăvârşită de Dumnezeu. Am mare nădej­de în acest sens.

Diac. Grigorie Burac, Limours

Este prima dată când am participat la cursurile de formare continuă, în cadrul modulului Pastoraţie şi Duhovnicie, şi pot spune că e ziditor; pe lângă lucrarea pe care o redactăm, examinarea în clasă cu profesorii – sub forma unor discuţii, în care aflăm ce interesează pe fiecare şi cu ce probleme se confruntă în parohia lui –, e foarte folositoare şi constructivă. Mulţi dintre preoţi sunt tineri, şi sunt solicitaţi pentru probleme care îi depăşesc. În afa­ră de consultarea episcopului, iată, şi aici sunt oameni cu multă experienţă, şi pu­tem afla împreună în ce fel le putem de­păşi.

Iuliana Udangiu, Londra

Ce simt eu, e că am luat viaţă prin în­tâlnirea aceasta. Înainte era totul online, lucram printr-o interfaţă, şi acum, noi, cursanţii, am prins şi contur. Asta e Cina finală, a întâlnirii noastre în spaţiul orto­dox. Ce aş propune eu ca îmbunătăţire: o mai mare analiză a nevoilor, a realităţilor din Mitropolie şi din diaspora.

Andreea Oniga, Londra

Vin de la Parohia Sfântul Gheorghe din Londra. M-am înscris la curs pentru că am prieteni care anul trecut au fost foar­te entuziasmaţi de program. Am studiat Introducerea în teologia ortodoxă. Am vrut, de asemenea, să aflu mai mult des­pre credinţa noastră, mai mult decât ceea ce percep la Sfânta Liturghie, în sensul unor cunoştinţe teoretice. Acum sunt mo­tivată să citesc mai mult în continuare. Mi-a adus multă bucurie întâlnirea de aici şi simt că am primit o bogăţie şi mai mare decât cunoştinţele teroretice pe care le- am dobândit, prin comuniunea cu ceilalţi şi momentele împărtăşite aici. Îmi doresc şi eu ca Centrul să se aplece mai mult asu­pra problemelor şi realităţilor celor de aici, din diaspora, pentru că majoritatea parti­cipanţilor trăiesc aici, şi noi avem nevoie de mai multă atenţie, şi de mai multe re­pere pentru cei care trăiesc în străinătate. Cursul în sine este o atenţie care ni se acor­dă, şi prin întrebările de la sesiunea de exa­minare, sunt convinsă că ni s-au receptat nevoile şi că se va face ceva în acest sens.

Carmen Ţopa, Paris

Eu sunt în al doilea an aici. Am făcut anul trecut Introducerea în teologia orto­doxă, şi am fost mai mult decât încântată, şi anul acesta m-am înscris la două module, nu la unul: Misiunea Bisericii în context contemporan, şi cursul pentru pregătirea cateheţilor. Bucuria e dublă, fiindcă am reuşit o chestie formidabilă, deşi cred că sunt cea mai în vârstă dintre cursanţi, şi pentru că asta mă ţine într-o efervescenţă duhovnicească, iar sistemul mi se pare extraordinar: să te aşezi seara, în loc să-ţi pierzi timpul la televizor, în fotoliu, la cal­culator, să-ţi vezi profesorii, şi să ştii că te vei întâlni faţă către faţă cu ei, este fantas­tic. În plus, ce am descoperit eu în acest curs este faptul că mă trimite la studiu. Căutând anumite lucruri legate de curs, automat dau şi de altceva şi mi s-a întâm­plat să mă prindă zorii zilei citind, ceea ce n-aş fi făcut căutând într-o bibliotecă. În rest, toţi suntem ocupaţi, ne lăsăm prinşi de cele ale lumii, şi de aceea pentru mine participarea la aceste cursuri a fost bucu­ria anului, şi a anului trecut, iar venirea aici e o bucurie în plus, pentru că aici te întâlneşti cu oameni care gândesc ca tine, simt ca tine, se roagă ca tine, vor acelaşi lucru, au aceleaşi preocupări, şi te încarci cu multă energie. Eu mă simt acum cu 30 de ani mai tânără! Sunt foarte fericită. Nu ştiu încă ce se propune pentru la anul, dar dacă nu va fi ceva nou, voi lua de la capăt ce am făcut deja. Eu am descoperit la cur­sul acesta nişte intelectuali din domeniul teologiei, cu o cultură şi smerenie extra­ordinară! Plecând de aici, mă simt, de altfel, responsabilă şi mult mai implicată. Şi lucrarea pe care am făcut-o, eseul pen­tru cateheţi, a fost socotită foarte origi­nală. Fiindcă am încercat să mă pun în postura propunerii unei idei noi, stimu­lată fiind de noutăţile aflate, ca să facem ceva nou, ceva altfel. Mă simt mult mai ataşată şi de corpul de preoţi, fiindcă le înţeleg munca, eforturile. Este foarte fru­mos la biserică în diaspora, biserica e autentică, debarasată de superstiţii şi cutume, dar toţi preoţii aici muncesc din greu, merg şi la servici. Şi trebuie să îi spriji­nim cu toţii în misiunea lor. Ori cursurile acestea, informaţiile noi pentru noi, ne dau un entuziasm nou. De asemenea, e greu, ca şi credincios, să te concentrezi la slujbă când nu înţelegi ce se întâmplă acolo. De aceea eu sfătuiesc pe toţi cei care au anumite neclarităţi, şi caută să înţeleagă, să urmărească aceste cursuri, pentru a-i putea ajuta la rândul lor pe alţii. Să profite de aceşti profesori benevoli care fac o muncă extraordi­nară. Nu cred că există cineva care n-are nevoie măcar de un curs din acesta.

Reporter: Andreea Ionescu

Post Scriptum: Noua ofertă de programe de studiu din cadrul modulului în limba ro­mână, propusă de Centrul Ortodox de Studii şi Cercetări Dumitru Staniloae din Paris pen­tru anul universitar 2016-2017, poate fi consultată online, pe site-ul menţionat mai sus: www.teologie.eu, care are acum o nouă arhitectură şi prezentare. Mărturiile de faţă nu fac decât să completeze ceea ce fiecare cursant poate descoperi singur prin lectura propunerilor pentru anul în curs: o abordare vie, directă, angajatăfaţă de problemele lumii contempora­ne, o teologie a concretului vieţii noastre, care să devină sprijin în direcţia discernământu­lui asumat la nivelul propriei noastre trăiri în Hristos.