Pe acest fond de frenetică ÅŸi multiplă pre­gătire am primit pe la vremea vecerniei ves­tea că slujba de a doua zi nu va fi doar „panortodoxă", ci ÅŸi arhierească. Într-adevăr, invitat de mai multă vreme la Strasbourg – unde ÅŸtia că este oricând binevenit – ÎnaltpreasfinÅ£itul Mitropolit Iosif a izbutit să-ÅŸi modifice în ultima clipă programul pe care-l prevăzuse pentru întâia duminică din Postul Mare ÅŸi să vină la noi. Obiectiv vor­bind, presimÅ£eam că ÎnaltpreasfinÅ£a sa ne va cerceta mai devreme sau mai târziu, întrucât devenise iminentă deschiderea unei noi pa­rohii în oraÅŸul Sarreguemines din Mosela ve­cină, iar viitorul preot – teologul Răzvan Diaconu – pregătit întrutotul pentru hirotonie, fusese până nu demult enoriaÅŸ al parohiei noastre; ne aÅŸteptam deci ca hirotonia lui, cel puÅ£in cea întru diacon, să aibă loc la Strasbo­urg. Dar nimeni nu spera ca acest lucru să se întâmple chiar acum! Am fost, aÅŸadar, răsplătiÅ£i din plin atât prin bucuria de a-l reprimi în sâ­nul familiei româneÅŸti de la Strasbourg pe întâistătătorul Mitropoliei, cât ÅŸi prin aceea că i-am putut înconjura cu dragoste ÅŸi rugăciu­ne pe Răzvan ÅŸi pe soÅ£ia sa Mihaela – ÅŸi ea enoriaÅŸă activă ÅŸi iubită a parohiei – la acest eveniment crucial din viaÅ£a lor.

Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare a început, după orarul obiÅŸnuit, la ore­le 10.30. ÎnaltpreasfinÅ£itul a fost înconjurat de preoÅ£ii Ghiorghi Meckeshvili (parohia georgiană), Christos Filiotis (parohia grea­că), Daniel Escleine (parohia francofonă, patriarhia Moscovei), Evgheni Makouchkine (parohia slavofonă, patriarhia Mosco­vei), Gheroghi Gheorghiev (parohia bulga­ră), părintele arhidiacon Grigorie Burac de la Mitropolie ÅŸi, desigur, în numele parohi­ei gazdă, de semnatarul acestor rânduri.

La sfârÅŸitul slujbei, ÎnaltpreasfinÅ£itul Pă­rinte Mitropolit a vorbit credincioÅŸilor pre­zenÅ£i despre semnificaÅ£ia Duminicii Ortodo­xiei pentru creÅŸtinii de astăzi: „CreÅŸtinismul ortodox este un creÅŸtinism universal; ortodoxia credinÅ£ei, dacă nu este universală nu este ortodo­xă. Iată că s-au scurs 1173 de ani de când pri­ma duminică a Postului Mare a primit numele de Duminica Ortodoxiei, iar de atunci, în fieca­re an, creÅŸtinii serbează triumful cinstirii icoane­lor asupra rătăcirii iconoclaste. Lungimea aces­tei slujbe, cu hirotonie de diacon, nu ne permite să întârziem prea mult asupra istoriei iconoclas­mului. Trebuie însă spus că lupta împotriva icoa­nelor a început din două motive. În primul rând pentru faptul că mulÅ£i dintre creÅŸtinii de la înce­putul veacului al 8-lea – printre care ÅŸi împăra­tul Leon Isaurul – s-au lăsat influenÅ£aÅ£i de noua religie islamică apărută la graniÅ£ele Imperiului Bizantin, care, după cum ÅŸtim, este o religie „aniconică”; iar în al doilea rând pentru exagerări­le ÅŸi practicile uneori de-a dreptul bizare la care se dedau unii cinstitori ai icoanelor (rădeau, de exemplu, zugăveala de pe icoane ÅŸi puneau pigmentul în sfântul potir!). Dar noi, aÅŸa cum ne învaÅ£ă Sfântul Ioan Damaschin, nu con­templăm în icoană un Dumnezeu invizibil – ceea ce ar fi un non-sens – ci un Dumnezeu întrupat, care s-a făcut om ca noi, a trăit pe pământ, afost văzut, s-a lăsat atins, îmbrăÅ£iÅŸat, ÅŸi care i-a îmbrăÅ£iÅŸat la rândul său pe oameni, i-a vindecat, i-a înviat... Icoana este aÅŸadar o mărturie, ea ne vorbeÅŸte înainte de toate, prin însăÅŸi existenÅ£a ei, despre dogma întrupării Fiului lui Dumnezeu. De aceea este atât de important ca ÅŸi noi, cei de astăzi, să continu­ăm să cinstim sfintele icoane ÅŸi să le apărăm de cei care mai încearcă încă să le conteste".