Invitatul de onoare din anul acesta a fost Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Mihoc de la Fa­cultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Åžaguna” din Sibiu. La evenimentul deschiderii ofi­ciale au participat Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Italiei, Preasfințitul Pă­rinte Episcop Timotei al Episcopiei Spaniei și Portugaliei și Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie, arhiereu-vicar al Episcopiei Spaniei și Portugaliei. Invitatul de onoare din seara des­chiderii a fost Excelența Sa, Domnul Vasile Popovici, Ambasadorul României în Portugalia, care a salutat toți tinerii prezenți la acest eveniment.

Ziua de sâmbătă a început cu rugăciunea de dimineață, urmată de conferința „Taina Sfintei Spovedanii și a Sfintei Împărtășanii în biserica primară”, susținută de Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Mihoc. Preacucernicia sa a subliniat cadrele biblice, istorice și dog­matice ale celor două Sfinte Taine, accen­tuând importanța lor în demersul duhov­nicesc al oricărui creștin care vrea să își adâncească părtășia cu Domnul Iubirii. Prelegerea sa a fost urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri din partea celor pre­zenți, care s-au arătat interesați de lămuri­rea mai multor aspecte practice legate de cele două Sfinte Taine. Atmosfera creată de tema susținută de Pr. Prof. Vasile Mihoc a fost între­gită de o a doua conferință, „Tainele lui Dumnezeu ascunse în creația Sa – ce ne spun știința modernă și Sfânta Scriptură”, susținută de Părintele Vicar al Episcopiei Italiei, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Atanasie.

Programul congresului a continuat cu o sesiune de ateliere tematice, în număr de șase, care au fost coordonate de preoți veniți de pe cuprinsul întregii Mitropolii. Temele dezbătu­te au fost: Arhim. Atanasie, Roma – „Teologia și știința”; Pr. Petru David, Bilbao – „Sfânta Împăr­tășanie în viața credincioșilor”; Pr. Cristian Istrate, Lagos – „Secularizarea și sexualitatea”; Pr. Pro­topop Florin Ciurean, Santarem – „Spovedania, calea întoarcerii către Dumnezeu”; Pr. Aurel Nae, Zaragoza – „Cum să transmitem credința copiilor noștri?”; Protos. Siluan, Episcopia Madridului – „Drogurile digitale în viața tinerilor”.

Concluziile acestor ateliere au fost apoi prezentate în fața tuturor participanților de către raportorii grupurilor, concluzii pe care doritorii le pot găsi pe site-ul Nepsis. Întâlnirea a continuat cu un program artistic susținut de tineri din întreaga Mitropolie, care a cuprins momente de poezie, cântece tradiționale ro­mânești și portugheze, momente instrumen­tale și multe altele, toate contribuind la crea­rea unei atmosfere de bucurie și frățietate. După momentele artistice, programul a con­tinuat cu câteva activități sportive, care au dat posibilitatea participanților să își pună în va­loare abilitățile sportive. Ziua s-a încheiat cu rugăciunea de seară.

Ziua de duminică, 28 septembrie, a înce­put cu Sfânta Liturghie Arhierească, la care au participat patru ierarhi: Preasfințitul Siluan al Italiei, Preasfințitul Timotei al Spaniei și Por­tugaliei, Preasfințitul Marc Nemțeanul, Episcop-Vicar al Europei Occidentale, Preasfințitul Ignatie Mureșanul, Arhiereu-Vicar al Spaniei și Portugaliei. Cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfințitul Siluan, iar la sfâr­șitul Sfintei Liturghii Preasfințitul Timotei a citit participanților cuvântul Înaltpreasfinți- tului Iosif, după care a mulțumit tuturor celor care s-au implicat în organizarea acestui eve­niment, precum și tuturor celor care au par­ticipat, în număr de 250.

După servirea mesei de prânz, tinerii, îm­preună cu preoții și ierarhii, s-au adunat din nou în sala de conferințe a Seminarului, unde participanții au fost invitați să-și împărtășească gândurile, trăirile și experiențele din timpul celor trei zile. Tot cu această ocazie s-a stabilit și următoarea locație a Congresului Mitropolitan Nepsis 2015, aceasta fiind Dublin, Irlanda. Nădăjduim că la fiecare astfel de întâlnire tine­rii Mitropoliei noastre, si nu numai, vor trăi și vor înțelege tot mai mult necesitatea comuni­unii în Domnul, care nu este altceva decât o pregustare a Împărăției lui Dumnezeu.

Hristos cel pururea „tânăr”, într-o lume în care ne este din ce în ce mai greu sau ne simțim jenați în a-I pronunța numele, S-a descoperit acestor tineri în asa fel încât nu doar frumusețea cuvintelor auzite să le rămână undeva, ca o amin­tire, ci, mai mult decât atât, El S-a coborât până în adâncurile inimii. Vă veți gândi probabil acum că nu vrem decât să vă împachetăm frumos po­vestea, ca să „sune bine”. Nu, dragilor, nu vrem să facem marketing, vrem doar să împărtășim atât cât cuvintele noastre sărmane pot cuprin­de, o parte din tot ceea ce s-a născut sau a renăs­cut în noi prin această întâlnire, ce de acum va duce la alte și alte întâlniri... în rugăciune.

Sunt oameni frumoși în adevăratul sens al acestui cuvânt, ce s-au cuibărit atât de adânc în noi încât doar zăbovind puțin în minte asupra lor începem să zâmbim de dor și drag... Åži cum să nu facem aceasta, când din același Potir ne-am împărtășit, când în același gând ne-am îmbrățișat... noi, cei atât de răspândiți în lu­mea aceasta, dar care am aflat că putem ști unii de alții prin întâlniri ca aceea de la Nepsis, ajungând ca în acest fel să ținem legătura pri­eteniei noastre vii și roditoare spre cele de fo­los nouă și celorlalți. Oamenii nu au fost fă­cuți pentru a trăi singuri și nici nu putem acest lucru; cu toții avem nevoie de cineva care să ne scoată din izolare. Să ne atingă pleoapa ce ascunde în colț o picătură de apă ce dansează nepăsătoare în pragul gol al inimii noastre, să ne sărute fruntea, lăsându-ne ca însemn iubi­rea sa nemuritoare. Sunt cuvinte nerostite acestea, sunt taine ce ne înfioară, ne cutremu­ră, ne fericesc și iar înapoi, până când ne vom absorbi în timp, în Taina care ține și ne ține pe toți și toate în botezul cu esența Iubirii.

De multe ori se aude spunându-se într-un cerc de tineri: „fii tu însuți”. A fi tu însuți nu în­seamnă a purta măști ascunse după o așa-zisă „non-conformitate”. A fi tu însuți înseamnă a fi natural, a nu deranja; a fi conștient de ceea ce ești și de ceea ce poți. Atunci cu siguranță că vei fi o „senzație”, dar fericirea va fi că tu nici măcar nu vei ști acest lucru. Prin faptul că dorim să-i cunoaștem pe ceilalți, de fapt dorim să ne cunoaștem pe noi înșine, așa cum proverbul o spu­ne. Iar calea acestei cunoașteri rămâne tot iubi­rea. Ajungi să-l cunoști pe celălalt, pe tine și de fapt... să nu cunoști nimic. Nimic din ce ai pu­tea atinge cu o înțelegere rațională sau psiholo­gică, dar mult mai mult printr-o atingere în mis­terul nebun și tandru al iubirii acesteia ce ne face tăcuți și netăcuți, prezenți și în absență, intenși... iar totul celuilalt va deveni și al tău. Vom iubi în mod special, dar vom iubi și universal, creația în­treagă transformându-se în același tablou în care suntem și noi pictați din culorile zu­grăvite de către Cel ce știe toa­te nuanțele fiecăruia.

Åži vom fi toate motivele celuilalt, o existență contopi­tă într-un prezent ce va face amintirea fără toam­nă, o tinerețe ce va renaște mereu ca un răsad din pământul auriu al morții și învierii. Vom trăi în veacul celuilalt, fără veac de singurătate, și vom sacrifica totul cu un curaj pe care doar iubirea ni-l poate sufla în urechea bătută de șoaptele amare ale celor ce nu o înțeleg.

Apoi, o vom recunoaște în profunzime... în acea profunzime a relațiilor noastre, fiecăru­ia bătându-ne inima și privirea în aceeași direc­ție. Nu o vom ascunde atunci, căci nu ne va lăsa ea. Ne va atenționa mereu că faptele noastre sunt legate de ea și că începând cu lucrurile mici le vom realiza pe cele mari, că ne merită toată atenția, nefiindu-ne teamă să o proiectăm în fi­ecare revărsare a clipelor noastre.

Iubirea ne învie, ne educă în a-i iubi cu în­țelepciune pe copiii noștri și a le cunoaște jo­cul cel mai potrivit ce trebuie să-l zâmbim; ne descoperă talentul pentru a-i face pe tineri să ne arate și să-și arate ce pot cu adevărat să schimbe în bine; ne smerește până a-i iubi și pe cei mai desfrânați cu aceeași iertare pe care ne-a demonstrat-o Hristos. Cu toții mai păs­trăm în noi un copil căruia nu-i răspunde ni­meni la întrebări; un adolescent doritor să cu­cerească toată frumusețea lumii, făcând și anumite greșeli în căutarea sa, dar să nu uităm: Hristos stă mereu lângă noi și ne mân­gâie și îngrijește ca un tată... Căutați-L doar... și-L veți afla!