Congres Nepsis, Lisabona, 26-28 septembrie 2014

Invitatul de onoare din anul acesta a fost Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Mihoc de la Fa­cultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Åžaguna” din Sibiu. La evenimentul deschiderii ofi­ciale au participat PreasfinÅ£itul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Italiei, PreasfinÅ£itul Pă­rinte Episcop Timotei al Episcopiei Spaniei ÅŸi Portugaliei ÅŸi PreasfinÅ£itul Părinte Episcop Ignatie, arhiereu-vicar al Episcopiei Spaniei ÅŸi Portugaliei. Invitatul de onoare din seara des­chiderii a fost ExcelenÅ£a Sa, Domnul Vasile Popovici, Ambasadorul României în Portugalia, care a salutat toÅ£i tinerii prezenÅ£i la acest eveniment.

Ziua de sâmbătă a început cu rugăciunea de dimineaÅ£ă, urmată de conferinÅ£a „Taina Sfintei Spovedanii ÅŸi a Sfintei ÎmpărtăÅŸanii în biserica primară”, susÅ£inută de Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Mihoc. Preacucernicia sa a subliniat cadrele biblice, istorice ÅŸi dog­matice ale celor două Sfinte Taine, accen­tuând importanÅ£a lor în demersul duhov­nicesc al oricărui creÅŸtin care vrea să îÅŸi adâncească părtăÅŸia cu Domnul Iubirii. Prelegerea sa a fost urmată de o sesiune de întrebări ÅŸi răspunsuri din partea celor pre­zenÅ£i, care s-au arătat interesaÅ£i de lămuri­rea mai multor aspecte practice legate de cele două Sfinte Taine. Atmosfera creată de tema susÅ£inută de Pr. Prof. Vasile Mihoc a fost între­gită de o a doua conferinÅ£ă, „Tainele lui Dumnezeu ascunse în creaÅ£ia Sa – ce ne spun ÅŸtiinÅ£a modernă ÅŸi Sfânta Scriptură”, susÅ£inută de Părintele Vicar al Episcopiei Italiei, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Atanasie.

Programul congresului a continuat cu o sesiune de ateliere tematice, în număr de ÅŸase, care au fost coordonate de preoÅ£i veniÅ£i de pe cuprinsul întregii Mitropolii. Temele dezbătu­te au fost: Arhim. Atanasie, Roma – „Teologia ÅŸi ÅŸtiinÅ£a”; Pr. Petru David, Bilbao – „Sfânta Împăr­tăÅŸanie în viaÅ£a credincioÅŸilor”; Pr. Cristian Istrate, Lagos – „Secularizarea ÅŸi sexualitatea”; Pr. Pro­topop Florin Ciurean, Santarem – „Spovedania, calea întoarcerii către Dumnezeu”; Pr. Aurel Nae, Zaragoza – „Cum să transmitem credinÅ£a copiilor noÅŸtri?”; Protos. Siluan, Episcopia Madridului – „Drogurile digitale în viaÅ£a tinerilor”.

Concluziile acestor ateliere au fost apoi prezentate în faÅ£a tuturor participanÅ£ilor de către raportorii grupurilor, concluzii pe care doritorii le pot găsi pe site-ul Nepsis. Întâlnirea a continuat cu un program artistic susÅ£inut de tineri din întreaga Mitropolie, care a cuprins momente de poezie, cântece tradiÅ£ionale ro­mâneÅŸti ÅŸi portugheze, momente instrumen­tale ÅŸi multe altele, toate contribuind la crea­rea unei atmosfere de bucurie ÅŸi frăÅ£ietate. După momentele artistice, programul a con­tinuat cu câteva activităÅ£i sportive, care au dat posibilitatea participanÅ£ilor să îÅŸi pună în va­loare abilităÅ£ile sportive. Ziua s-a încheiat cu rugăciunea de seară.

Ziua de duminică, 28 septembrie, a înce­put cu Sfânta Liturghie Arhierească, la care au participat patru ierarhi: PreasfinÅ£itul Siluan al Italiei, PreasfinÅ£itul Timotei al Spaniei ÅŸi Por­tugaliei, PreasfinÅ£itul Marc NemÅ£eanul, Episcop-Vicar al Europei Occidentale, PreasfinÅ£itul Ignatie MureÅŸanul, Arhiereu-Vicar al Spaniei ÅŸi Portugaliei. Cuvântul de învăÅ£ătură a fost rostit de PreasfinÅ£itul Siluan, iar la sfâr­ÅŸitul Sfintei Liturghii PreasfinÅ£itul Timotei a citit participanÅ£ilor cuvântul ÎnaltpreasfinÅ£i- tului Iosif, după care a mulÅ£umit tuturor celor care s-au implicat în organizarea acestui eve­niment, precum ÅŸi tuturor celor care au par­ticipat, în număr de 250.

După servirea mesei de prânz, tinerii, îm­preună cu preoÅ£ii ÅŸi ierarhii, s-au adunat din nou în sala de conferinÅ£e a Seminarului, unde participanÅ£ii au fost invitaÅ£i să-și împărtășească gândurile, trăirile și experienÅ£ele din timpul celor trei zile. Tot cu această ocazie s-a stabilit și următoarea locaÅ£ie a Congresului Mitropolitan Nepsis 2015, aceasta fiind Dublin, Irlanda. Nădăjduim că la fiecare astfel de întâlnire tine­rii Mitropoliei noastre, si nu numai, vor trăi și vor înÅ£elege tot mai mult necesitatea comuni­unii în Domnul, care nu este altceva decât o pregustare a ÎmpărăÅ£iei lui Dumnezeu.

Hristos cel pururea „tânăr”, într-o lume în care ne este din ce în ce mai greu sau ne simÅ£im jenaÅ£i în a-I pronunÅ£a numele, S-a descoperit acestor tineri în asa fel încât nu doar frumuseÅ£ea cuvintelor auzite să le rămână undeva, ca o amin­tire, ci, mai mult decât atât, El S-a coborât până în adâncurile inimii. Vă veÅ£i gândi probabil acum că nu vrem decât să vă împachetăm frumos po­vestea, ca să „sune bine”. Nu, dragilor, nu vrem să facem marketing, vrem doar să împărtășim atât cât cuvintele noastre sărmane pot cuprin­de, o parte din tot ceea ce s-a născut sau a renăs­cut în noi prin această întâlnire, ce de acum va duce la alte și alte întâlniri... în rugăciune.

Sunt oameni frumoși în adevăratul sens al acestui cuvânt, ce s-au cuibărit atât de adânc în noi încât doar zăbovind puÅ£in în minte asupra lor începem să zâmbim de dor și drag... Åži cum să nu facem aceasta, când din același Potir ne-am împărtășit, când în același gând ne-am îmbrăÅ£ișat... noi, cei atât de răspândiÅ£i în lu­mea aceasta, dar care am aflat că putem ști unii de alÅ£ii prin întâlniri ca aceea de la Nepsis, ajungând ca în acest fel să Å£inem legătura pri­eteniei noastre vii și roditoare spre cele de fo­los nouă și celorlalÅ£i. Oamenii nu au fost fă­cuÅ£i pentru a trăi singuri și nici nu putem acest lucru; cu toÅ£ii avem nevoie de cineva care să ne scoată din izolare. Să ne atingă pleoapa ce ascunde în colÅ£ o picătură de apă ce dansează nepăsătoare în pragul gol al inimii noastre, să ne sărute fruntea, lăsându-ne ca însemn iubi­rea sa nemuritoare. Sunt cuvinte nerostite acestea, sunt taine ce ne înfioară, ne cutremu­ră, ne fericesc și iar înapoi, până când ne vom absorbi în timp, în Taina care Å£ine și ne Å£ine pe toÅ£i și toate în botezul cu esenÅ£a Iubirii.

De multe ori se aude spunându-se într-un cerc de tineri: „fii tu însuÅ£i”. A fi tu însuÅ£i nu în­seamnă a purta măști ascunse după o așa-zisă „non-conformitate”. A fi tu însuÅ£i înseamnă a fi natural, a nu deranja; a fi conștient de ceea ce eÅŸti și de ceea ce poÅ£i. Atunci cu siguranÅ£ă că vei fi o „senzaÅ£ie”, dar fericirea va fi că tu nici măcar nu vei ști acest lucru. Prin faptul că dorim să-i cunoaștem pe ceilalÅ£i, de fapt dorim să ne cunoaștem pe noi înșine, așa cum proverbul o spu­ne. Iar calea acestei cunoașteri rămâne tot iubi­rea. Ajungi să-l cunoști pe celălalt, pe tine și de fapt... să nu cunoști nimic. Nimic din ce ai pu­tea atinge cu o înÅ£elegere raÅ£ională sau psiholo­gică, dar mult mai mult printr-o atingere în mis­terul nebun și tandru al iubirii acesteia ce ne face tăcuÅ£i și netăcuÅ£i, prezenÅ£i și în absenÅ£ă, intenși... iar totul celuilalt va deveni și al tău. Vom iubi în mod special, dar vom iubi ÅŸi universal, creaÅ£ia în­treagă transformându-se în acelaÅŸi tablou în care suntem ÅŸi noi pictaÅ£i din culorile zu­grăvite de către Cel ce ÅŸtie toa­te nuanÅ£ele fiecăruia.

Åži vom fi toate motivele celuilalt, o existenÅ£ă contopi­tă într-un prezent ce va face amintirea fără toam­nă, o tinereÅ£e ce va renaÅŸte mereu ca un răsad din pământul auriu al morÅ£ii ÅŸi învierii. Vom trăi în veacul celuilalt, fără veac de singurătate, ÅŸi vom sacrifica totul cu un curaj pe care doar iubirea ni-l poate sufla în urechea bătută de ÅŸoaptele amare ale celor ce nu o înÅ£eleg.

Apoi, o vom recunoaÅŸte în profunzime... în acea profunzime a relaÅ£iilor noastre, fiecăru­ia bătându-ne inima ÅŸi privirea în aceeaÅŸi direc­Å£ie. Nu o vom ascunde atunci, căci nu ne va lăsa ea. Ne va atenÅ£iona mereu că faptele noastre sunt legate de ea ÅŸi că începând cu lucrurile mici le vom realiza pe cele mari, că ne merită toată atenÅ£ia, nefiindu-ne teamă să o proiectăm în fi­ecare revărsare a clipelor noastre.

Iubirea ne învie, ne educă în a-i iubi cu în­Å£elepciune pe copiii noÅŸtri ÅŸi a le cunoaÅŸte jo­cul cel mai potrivit ce trebuie să-l zâmbim; ne descoperă talentul pentru a-i face pe tineri să ne arate ÅŸi să-ÅŸi arate ce pot cu adevărat să schimbe în bine; ne smereÅŸte până a-i iubi ÅŸi pe cei mai desfrânaÅ£i cu aceeaÅŸi iertare pe care ne-a demonstrat-o Hristos. Cu toÅ£ii mai păs­trăm în noi un copil căruia nu-i răspunde ni­meni la întrebări; un adolescent doritor să cu­cerească toată frumuseÅ£ea lumii, făcând ÅŸi anumite greÅŸeli în căutarea sa, dar să nu uităm: Hristos stă mereu lângă noi ÅŸi ne mân­gâie ÅŸi îngrijeÅŸte ca un tată... CăutaÅ£i-L doar... ÅŸi-L veÅ£i afla!