Ca în fiecare an, am plecat plângând din tabără...

Åži, tot ca în fiecare an, am retrăit 10 zile rupte din copilăria mea. Am simÅ£it asta încă din prima clipă când am ajuns la NeamÅ£ ÅŸi am văzut biserica Seminarului mare, impunătoare, dar care ÅŸtie să primească în ea atâÅ£ia copii... A fost întotdeauna o mărturie pentru mine, o dovadă că intrând în ea ÅŸi împărtăÅŸindu-mă împreună cu toÅ£i ceilalÅ£i ieÅŸeam având fraÅ£i de peste tot: din FranÅ£a, din Anglia, din Germania, din Spania, Portugalia, chiar din SUA; ÅŸi mă gân­deam zile întregi după aceea că mai mare bucurie nici n-aÅŸ fi putut să cer!

Anul acesta am trăit din nou această bucurie ÅŸi încă multe altele: i-am revăzut pe cei pe care îi ÅŸtiam de ani de zile, dar am întâlnit ÅŸi oameni noi, suflete deschi­se spre lumină ÅŸi cerând dragoste ÅŸi răs­punsuri; am putut să văd din nou copii talentaÅ£i pictând icoane pe lemn, copilaÅŸi ve­seli, plini de viaÅ£ă, lucrând cu toată bucuria care încăpea în ei la tot felul de planÅŸe ÅŸi obiec­te de creaÅ£ie; copii mai mari, mai frământaÅ£i, mai însetaÅ£i după adevăr ÅŸi frumos deschizându-ÅŸi sufletele la atelierul de creaÅ£ie, fete har­nice, brodând modele tradiÅ£ionale pe pânză, care mă făceau să mă gândesc la fetele de odi­nioară, care prin nobleÅ£ea ÅŸi smerenia lor au reuÅŸit să Å£ină demnitatea Å£ării la nivelul cuve­nit, tot mai nesocotit astăzi... Dar unii n-au ui­tat, căci nu de puÅ£ine ori, seara, vedeam din loc în loc grupuri de copii stând la poveÅŸti, ad­mirând stelele, natura ÅŸi din când în când au­zeam: „Avem o Å£ară unde au stăpânit odată / Vitejii daci, bărbaÅ£i nemuritori / Åži unde stau de veacuri laolaltă / Izvoare, văi ÅŸi munÅ£i cu fruntea-n zări"

M-am umplut de bucurie când am văzut învârtindu-se în hora noastră românească atâÅ£ia copii crescuÅ£i departe de tradiÅ£iile bo­gate ale Å£ării în care, poate, au rămas suflete­le lor. Åži ce frumos a fost să vedem împreu­nă Mănăstirea Putna, să-i strigăm toÅ£i Sfântului Åžtefan cel Mare că-i mulÅ£umim ÅŸi lui pentru o asemenea Å£ară, să ne rugăm la Dragomirna, la SuceviÅ£a ÅŸi să descoperim tainele olăritului!

În toate cele 10 zile petrecute la NeamÅ£ am avut de învăÅ£at de la fiecare în parte câte o lecÅ£ie. Vin de 8 ani în tabără, la început am avut bucuria de a fi participant, iar în ultimii ani animator... ÅŸi pot să spun că în fiecare an plec mai bogată, mai aproape de cer ÅŸi mai copil... tot mai copil; ÅŸi aceasta pentru că am ajuns să înÅ£eleg un adevăr: copilăria nu Å£ine de vârstă, ci de suflet... ÅŸi, pentru mine, ÅŸi de Å£ara mea... ÅŸi atâta timp cât îmi voi păstra sufletul viu, voi rămâne copil, iar atâta timp cât îmi voi iubi Å£ara, voi avea pe ale cui pajiÅŸti să alerg. De aceea am iubit ÅŸi iubesc taberele MOREOM: pen­tru că ne fac pe toÅ£i să ne păs­trăm sufletele vii ÅŸi să iubim România. Åži aÅŸa vom rămâ­ne toÅ£i copii, ÅŸi vom alerga întotdeauna împreună.

Maria Liana Munteanu