Vedem așa cum suntem. Vedem doar lucrurile de care suntem cu adevărat interesați. Avem tendința de a vedea și auzi lucrurile nu așa cum sunt ele, ci așa cum suntem noi. Cel care este plin de ură vede doar oameni urâcioși. Dacă ne simțim nesiguri pe noi înșine ni se va părea că ceilalți oameni ne amenință. În mod constant îi judecăm pe ceilalți după noi înșine.

Vedem doar ceea ce așteptăm să vedem. De ce doar Magii au văzut steaua? Deoarece numai ei o căutau. De ce numai Simeon și Ana L-au recunoscut pe Iisus ca Mântuitorul lumii atunci când Maria l-a adus la Templu după patruzeci de zile? Pentru că doar ei îl așteptau plini de speranță.
Pr. Anthony Coniaris (într-o predică tradusă de Oana Capan)

De unde vin războaiele și de unde certurile dintre voi? Oare nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiți și nu aveți; ucideți și urâți și nu puteți dobândi ce doriți; vă sfătuiți și vă războiți; nu aveți pentru că nu cereți. Cereți și nu primiți pentru că cereți rău, ca să risipiți în plăceri. Preadesfrânaților! Nu știți, oare, că prietenia lumii este dușmănie față de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș lui Dumnezeu.

Sau vi se pare că Scriptura grăiește în deșert? Duhul, care sălășluiește în noi, ne poftește spre zavistie? Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har”. Supuneți-vă deci lui Dumnezeu. Stați împotriva diavolului și el va fugi de la voi. Apropiați-vă de Dumnezeu și Se va apropia și El de voi.
Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov, IV, 1-8

... Tânjesc atât de Tine, cum mi-ar lipsi lumina
Åži mă ascund de mine și nici nu vreau să-mi spun.
Mă simt cât sunt de hâd, că mi-e-nvechită vina
Åži totusi îmi doresc pe suflet să Te-adun.
Mi-e atât de tristă carnea, gândul atât mă doare!
Aș vrea să fug, dar unde? Cerul e mort în mine;
Åži nici un drum nu duce la Crucea de scăpare.
Toate sunt risipite în vraiște după Tine...
Pr. Daniil Sandu Tudor, Grăunte de nisip (fragment)

Într-o mănăstire era un călugăr care fura vasele bătrânilor. Åži l-a luat pe el Avva Arsenie în chilia sa vrând să-l folosească și pe bătrâni să-i odihnească. Åži-i zicea lui: „orice vei voi, eu îți voi da, însă nu mai fura!” Åži i-a dat lui aur, bani, haine și toată trebuința lui. Iar el, plecând, iarăși a început să fure. Deci bătrânii văzând că nu a încetat… l-au gonit zicând: „de se va afla vreun frate care să aibă vreo neputință de neajungere, trebuie să-l suferi. Iar dacă fură și după sfătuire, goniți-l. Că și sufletul lui îl vatămă dar și pe toți cei care sunt în locul acela îi tulbură”.
Avva Daniil, Patericul egiptean

A nu pofti din plăcerile și dulcețurile lumii nu este egal cu a dori bunătățile veșnice și cerești. Pe cele dintâi le disprețuiesc mulți. De cele din categoria a doua se îngrijesc puțini. Nici tăcerea nu e totuna cu liniștea... Cea din urmă este proprie celor ce săvârșesc lucrarea minții cu luarea aminte a unei cugetări pline de atenție la gânduri.
Sfântul Simeon Noul Teolog, Cele 225 capete teologice și practice, Filocalia VI

Liniștea naște nevoința, iar nevoința naște plânsul, iar plânsul - frica, iar frica - smerenia, iar smerenia - trecerea cu vederea, iar trecerea cu vederea - dragostea, iar dragostea face sufletul fără boală și fără patimă; și atunci cunoaște omul că nu este departe de Dumnezeu.
Avva Filimon, Filocalia IV

Cuvântul „Å¢ine-ți mintea în iad și nu deznădăjdui” e o poruncă dată de Domnul așa încât credinciosul să-L imite în pogorârea Lui, nădăjduind în același timp în milostivirea Sa și în mântuirea veșnică pe care a dobândit-o pentru noi prin Întruparea Sa. Åži numai dispoziția omului în primirea și punerea în practică a acestui cuvânt în viața sa atrage harul lui Dumnezeu. Ca lumină dumnezeiască, acest har descoperă și afirmă acest adevăr: iadul e locul spiritual în care se află omul despărțit de Dumnezeul iubirii. Lumina harului vădește păcatul, ticăloșia și sărăcia duhovnicească. Această cunoaștere naște în suflet zdrobirea – dar prețios al lui Dumnezeu făcut omului, fiindcă este preludiul smereniei și pregătește un loc în care Dumnezeu să se poată sălășlui în noi.
Pr. Zaharia Zacharou, Spiritualitatea Sfântului Siluan Athonitul. Tâlcuiri teologice

Selecția textelor: Daniel Chira