Știți ce înseamnă să iubești pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l lași lângătine. Să nu-l lași departede tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrățișezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet. Să poți zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în brațe". Åži dacă nu spui lu­crul acesta și dacă nu poți spune lucrul aces­ta, să știi că nu iubești. Nu-i iubești nici pe cei despre care crezi că-i iubești. Nu-i iubești pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubești pe ace­ia pe care nu-i apropii. Nu-i iubești pe aceia pe care nu-i ajuți. Nu-i iubești pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubești pe aceia pe care-i bruschezi. Să luăm aminte la toate lucrurile acestea și să știm că iubirea aduce și durere când nu poți face ceva pentru omul pe care-l iubești.

Pr. Teofil Părăian, Gândiți frumos

Demonii caută să ne scoată din re­alitatea noastră concretă, dar în același timp să ne împiedice să ne unim cu cea dumnezeiască. Ei sunt creatori de confuzii, prin construcții ireale și dezordo­nate, mincinoase; sunt ispititorii noștri, prin lumea fantasmagorică a unor chipuri făcute atractive sau repulsive în mod exagerat, sau a unor abstracții înșelătoare. Ei încearcă să ne scoată din starea de trezie, amăgindu-ne cu imagini atrăgătoare, cu visuri și cu speranțe fără acoperire, antrenându-ne în acțiuni ne­bunești. Fără să dezvăluie adâncimea tainică, dar reală a lucrurilor și rezultatele bune, dar greu de obținut ale străduințelor noastre, îm­bracă lucrurile și persoanele în superficiale frumuseți ispititoare sau în urâciuni antipati­ce exagerate și promit succese ușoare acțiuni­lor noastre necugetate și temerare.

Ne atrag în planul „văzduhului" inconsis­tent, nestatornic, fantasmagoric, ca să ieșim din realitatea solidă și din culoarele strâmte ale suișurilor obositoare spre binele adevărat, care este comuniunea cu Dumnezeu ca per­soană supremă, și cu semenii.
Sunt dușmanii seriozității și ai responsabi­lității, amăgindu-ne cu tot ce este plăcere, dis­tracție și succes ușor și gândire superficială. Sunt conducătorii noștri nevăzuți, pe lunecu- șul ușor al căderilor din umanitatea care se men­ține și se dezvoltă prin trezvie și oboseală ne­încetată. Precum au căzut ei din adevărata înălțime de îngeri, așa urmăresc să ne coboare și pe noi din adevărata umanitate, sau să ne îm­piedice să o realizăm, zădărnicind mărețul plan al creației și al mântuirii lui Dumnezeu.

Pr. Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă (vol. 3)

Domnul este luminarea mea și mân­tuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa?... De s-ar rân- dui împotriva mea oștire, nu se va înfricoșa inima mea; de s-ar ridica împotriva mea răz­boi, eu în El nădăjduiesc. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele, ca să văd frumusețea Domnului și să cercetez lo­cașul Lui. Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui.

Psalmul XXVI, 1-8

și pentru că ușile nu se deschid
arunc cu ele și le sparg
câte un geam...

aud o înjurătură
văd un pumn ridicat

dar după o vreme
de liniște tot mai adâncă

uneori geamul spart
e înlocuit

cu o icoană...