Multe sunt problemele de zi cu zi cu care ne confruntăm chiar ÅŸi în Biserică. Ne aÅŸteptăm să fie altfel aici decât în societate (pe care tot noi o formăm) ÅŸi în relaÅ£ie cu aceasta. Pur ÅŸi simplu ne aÅŸteptăm ca omul să fie mai bun, să-ÅŸi arate doar partea mai bună ÅŸi să lupte doar arătând ce e bun în el, dar uităm că venim spre Hristos ÅŸi în Biserică – ÅŸi tocmai aceasta este important – aÅŸa cum suntem, cu toate problemele noastre. Åži sigur că văzând acestea ne descurajăm, ÅŸi relaÅ£ia noastră cu Hristos – al cărui trup este Biserica – o punem pe seama relaÅ£iilor cu ceilalÅ£i.

Uneori cel de alături ne poate zidi, ne poate apropia de Hristos. Alteori, ne poate sminti sau deturna de la Hristos. Dacă suntem în cazul celor dintâi, să mulÅ£umim Domnului că ne-a scos în cale pe cel care ne-a luminat calea spre El. Dacă suntem în cazul celor din urmă, să încercăm să avem o relaÅ£ie personală cu Hristos, care nu ne va dezamăgi niciodată, dacă ne acceptăm crucea ÅŸi-I urmăm Lui. Pe demonizat nimeni nu l-a adus la Hristos. Åži chiar fiind într-o stare cumplită de posesie, demonizatul s-a apropiat ÅŸi a primit dragostea lui Hristos, harul vindecării, ÅŸi a devenit apostol al iubirii întrupate, mărturisind lumii cât bine i-a făcut lui Dumnezeu.

† Mitropolitul Iosif