Cuvântul Mitropolitului (septembrie 2008)

Multe sunt problemele de zi cu zi cu care ne confruntăm chiar ÅŸi în Biserică. Ne aÅŸteptăm să fie altfel aici decât în societate (pe care tot noi o formăm) ÅŸi în relaÅ£ie cu aceasta. Pur ÅŸi simplu ne aÅŸteptăm ca omul să fie mai bun, să-ÅŸi arate doar partea mai bună ÅŸi să lupte doar arătând ce e bun în el, dar uităm că venim spre Hristos ÅŸi în Biserică – ÅŸi tocmai aceasta este important – aÅŸa cum suntem, cu toate problemele noastre. Åži sigur că văzând acestea ne descurajăm, ÅŸi relaÅ£ia noastră cu Hristos – al cărui trup este Biserica – o punem pe seama relaÅ£iilor cu ceilalÅ£i.

Uneori cel de alături ne poate zidi, ne poate apropia de Hristos. Alteori, ne poate sminti sau deturna de la Hristos. Dacă suntem în cazul celor dintâi, să mulÅ£umim Domnului că ne-a scos în cale pe cel care ne-a luminat calea spre El. Dacă suntem în cazul celor din urmă, să încercăm să avem o relaÅ£ie personală cu Hristos, care nu ne va dezamăgi niciodată, dacă ne acceptăm crucea ÅŸi-I urmăm Lui. Pe demonizat nimeni nu l-a adus la Hristos. Åži chiar fiind într-o stare cumplită de posesie, demonizatul s-a apropiat ÅŸi a primit dragostea lui Hristos, harul vindecării, ÅŸi a devenit apostol al iubirii întrupate, mărturisind lumii cât bine i-a făcut lui Dumnezeu.

† Mitropolitul Iosif