Konrad provenea din familia ducilor de Altdorf ÅŸi s‑a născut în jurul anului 900. El a fost fiul ducelui Heinrich de Altdorf (astăzi localitatea Weingarten din landul german Baden‑Württemberg). Numele lui, tradus din germana veche, înseamnă „sfetnic priceput”. PărinÅ£ii săi, oameni cu frică de Dumnezeu, l‑au încredinÅ£at pe Konrad episcopului Nothing, pentru a primi o educaÅ£ie aleasă. Întrucât ura arta războiului, Konrad s‑a hotărât să‑şi dedice cu totul viaÅ£a lui Dumnezeu, alegând o carieră ecleziastică. Sub îndrumarea episcopului Nothing, Konrad a studiat la ÅŸcoala catedralei din Konstanz ÅŸi nu la mănăstirea St. Gallen, aÅŸa cum fusese afirmat de către istoriografia mai veche (HH, art. Konrad von Konstanz, în: LThK 6 (1997), p. 416). 

Fiindcă acumulase multe cunoÅŸtinÅ£e ÅŸi era plin de virtuÅ£i, episcopul Nothing nu l‑a lăsat să plece de lângă el după hirotonia întru preot, numindu‑l ecleziarhul bisericii episcopale din Konstanz. La scurt timp însă episcopul Nothing a trecut la cele veÅŸnice, fiind înmormântat de către episcopul de Augsburg, Ulrich. Astfel, Konrad a fost ales episcop de Konstanz în anul 934, fiind hirotonit episcop de către episcopul Ulrich, de care‑l va lega o strânsă prietenie toată viaÅ£a. 

DeÅŸi a fost mereu în preajma regelui Otto I (+973), Konrad n‑a luat parte la viaÅ£a politică a Regatului (devenit, din 964, Imperiu). După părerea unora, în viaÅ£a politică Konrad a fost pus în umbră de prietenul său Ulrich. TotuÅŸi, el a participat la încoronarea lui Otto I ca împărat la Roma, alături de Sf. Ulrich ÅŸi de alÅ£i episcopi ÅŸi reprezentanÅ£i ai curÅ£ii imperiale.

Ctitor de biserici ÅŸi mănăstiri

Dacă n‑a luat activ parte la viaÅ£a politică, Konrad s‑a remarcat printr‑o activitate prodigioasă în plan arhitectonic. Mai multe biserici ridicate în această perioadă au fost construite la iniÅ£iativa lui. De asemenea, a mai construit ÅŸi mănăstiri, multe dintre ele fiind ridicate din averea sa personală. Episcopul Konrad a vizitat de mai multe ori Roma, „OraÅŸul etern”, fiind preocupat să ridice mai multe biserici în Konstanz după modelul bisericilor patriarhale din Roma. De asemenea, el a întreprins mai multe călătorii în Å¢ara Sfântă, aducând chiar o bucăÅ£ică din lemnul Sf. Cruci. Oriunde călătorea, Konrad era preocupat să primească sfinte moaÅŸte, pentru a‑şi transforma oraÅŸul într‑un important centru de pelerinaj. Între bisericile construite de Konrad se numără Rotonda Sf. MauriÅ£iu, biserica Sf. Ioan Botezătorul, a Sf. LaurenÅ£iu ÅŸi cea închinată Sf. Ap. Pavel. Vrând să‑i facă pe pelerini să se simtă mai aproape de Å¢ara Sfântă, Konrad a construit biserica Sf. MauriÅ£iu după modelul bisericii Sf. Mormânt din Ierusalim (Thomas Zotz, art. Konrad I, în: BBKL 4 (1992), p. 280). După unii cercetători, biserica Sf. MauriÅ£iu avea pentru Konrad ÅŸi un simbolism politic, deoarece Sf. MauriÅ£iu, alături de Sf. LaurenÅ£iu, a fost ales patronul Imperiului romano‑german din perioada ottoniană. 

Konrad a ridicat ÅŸi un spital la Stadelhofen, ducând acolo bucăÅ£ica din lemnul Sfintei Cruci. Prin adăpostirea lemnului crucii aici, localitatea a primit numele de Crucelin (Crucis Lugnum), mai apoi Crucelingen sau Creuzlingen, astăzi fiind cel mai mare oraÅŸ elveÅ£ian de la lacul Konstanz, cu numele Kreuzlingen.

Legăturile cu mănăstirile din St. Gallen ÅŸi Einsiedeln

Episcopul Konrad a avut legături foarte strânse cu mănăstirea din St. Gallen, aÅŸa cum reiese din lucrarea călugărului Ekkenhard intitulată: Casus sancti Galli. Se pare că la cererea împăratului Otto I, episcopul a făcut o vizită canonică mănăstirii, în urma unei plângeri făcute împotriva abatelui. Ca rezultat al vizitei, Konrad a dat o recomandare pozitivă mănăstirii, el devenind mai apoi un susÅ£inător ÅŸi binefăcător al acesteia (Johannes Duft, Bischof Konrad und St. Gallen, în: Johannes Duft, Die Abtei St. Gallen. Beiträge zur Kenntnis ihrer Persönlichkeiten, Sigmaringen 1991, p. 201‑202).

În anul 948 abatele Eberhard al mănăstirii Einsiedeln (astăzi cea mai mare mănăstire benedictină de pe teritoriul ElveÅ£iei) l‑a chemat pe episcopul Konrad (teritoriul aparÅ£inea canonic episcopiei de Konstanz) să sfinÅ£ească biserica mănăstirii. Konrad a sfinÅ£it‑o împreună cu prietenul său, episcopul Ulrich de Augsburg. Acolo a avut loc o minune pe care episcopul Konrad i‑a povestit‑o papei Leon al VIII‑lea, cu ocazia încoronării lui Otto ca împărat la Roma, în anul 964. Potrivit acestei tradiÅ£ii, biserica ar fi fost sfinÅ£ită de către un înger, motiv pentru care în fiecare an călugării mănăstirii prăznuiesc acest eveniment la data de 14 septembrie.

Episcopul Konrad a rămas în istoria episcopiei de Konstanz ca un bun organizator ÅŸi administrator priceput, dar ÅŸi ca episcop evlavios ÅŸi milostiv. Unii spun că a avut ÅŸi darul înainte‑vederii. O legendă relatează faptul că într‑o zi de PaÅŸti, în timpul Sf. Liturghii, i‑a căzut un păianjen în Sf. Potir. El a consumat Sfintele Daruri, iar în timpul prânzului păianjenul i‑a ieÅŸit din gură, nevătămat. De aceea, în iconografie el este uneori reprezentat Å£inând în mână un potir ÅŸi cu un păianjen.

Patron al fostei episcopii de Konstanz

După 40 de ani de activitate în fruntea episcopiei din Konstanz, cea mai mare din nordul Alpilor în Evul Mediu, Konrad a trecut la cele veÅŸnice la data de 26 noiembrie 975 la Konstanz ÅŸi a fost îngropat în capela Sf. MauriÅ£iu. În anul 1089 moaÅŸtele sale au fost mutate în noua catedrală construită în oraÅŸ. CâÅ£iva ani mai târziu episcopul Ulrich I, constatând cinstirea care se aducea predecesorului său, i‑a cerut călugărului Udalschalk să scrie viaÅ£a acestuia. Astfel, în jurul anului 1120 călugărul Udalschalk a scris biografia dedicată Sf. Konrad, cu titlul: Vita Chuonradi Constantiensis episcopi. Probabil, episcopul Ulrich I a cerut redactarea vieÅ£ii acestuia, pentru a o prezenta la Roma în vederea recunoaÅŸterii vieÅ£ii sfinte a episcopului. Astfel, episcopul Konrad a fost canonizat oficial de către primul conciliu de la Lateran, Å£inut în anul 1123.

Întrucât a trăit înainte de Marea Schismă, sfântul episcop Konrad este pomenit în fiecare an ÅŸi de către ortodocÅŸi la data morÅ£ii sale, 26 noiembrie. Din secolul al XII‑lea, Sf. Konrad a fost cinstit ca patron al Episcopiei de Konstanz, alături de Sf. Fecioară Maria ÅŸi de Sf. Pelagius, până la desfiinÅ£area episcopiei în anul 1821. În acelaÅŸi an a fost înfiinÅ£ată Arhiepiscopia Catolică de Freiburg, Sf. Konrad fiind socotit unul dintre patronii acesteia. Până în ziua de azi creÅŸtinii din zona lacului Konstanz (Bodensee) îl cinstesc pe Sf. Konrad, iar la manifestările organizate anual în noiembrie, în cinstea lui, participă un episcop catolic.