Începutul ÅŸcolii este un moment plin de emoÅ£ie ÅŸi de bucurie pentru fiecare copil.
Întâlnirea cu colegii ÅŸi cu profesorii, descoperirea noilor manuale ÅŸcolare, împărtăÅŸirea impresiilor de peste vacanÅ£ă sunt momente pe care le trăim cu intensitate la început de septembrie. ViaÅ£a noastră de zi cu zi intră într‑un ritm nou, în care studiul ocupă un loc important.
După o vară frumoasă, în care cei mai mulÅ£i dintre noi am fost în România, la bunici, copiii din parohia „SfinÅ£ii Trei Ierarhi” au început ÅŸcoala ÅŸi, odată cu aceasta, ÅŸi lecÅ£iile de cateheză, de limba ÅŸi cultura română din cadrul Åžcolii Parohiale.
Anul ÅŸcolar începe odată cu anul bisericesc, iar întâia mare sărbătoare a anului bisericesc este NaÅŸterea Maicii Domului (8 septembrie). De aceea, primele lecÅ£ii ale Åžcolii Parohiale din această toamnă au fost organizate sub titlul „Poezie ÅŸi Rugăciune  la NaÅŸterea Maicii Domnului”. Am recitat împreună frumoasa Rugăciune către Maica Domnului a lui Mihai Eminescu ÅŸi câteva din poeziile Sfântului Ioan Iacob Românul. Am învăÅ£at să cântăm frumoasa priceasnă „Maică pururea Fecioară, / Gândul meu la tine zboară. / O, Marie, frumos nume, / Astăzi te‑ai născut în lume…”
Åži deoarece copiii sunt mereu dornici să‑şi împărtăÅŸească unii altora impresiile de peste vacanÅ£ă, le‑am propus anul acesta să o facă într‑un mod original: prin poezie. AÅŸa încât ne‑am „jucat” cu toÅ£ii „de‑a poezia”: le‑am cerut copiilor să scrie un acrostih cu tema VACANÅ¢A. Copiii au fost bucuroÅŸi să‑şi poată exprima creativitatea, iar rezultatele au fost surprinzătoare, amuzante, solemne – adevărate oglinzi ale stării lor sufleteÅŸti.
La sfârÅŸitul „jocului” am citit cele mai frumoase poeme, iar tinerii poeÅ£i au primit premii: icoane ale Maicii Domnului ÅŸi Psaltirea Împăratului ÅŸi Prorocului David, cel mai mare poet al tuturor timpurilor. Iată câteva din creaÅ£iile lor:
Vara asta eu
Am fost veselă mereu
Cu toţi vecinii mei
Am alergat şi m‑am jucat
Nimeni nu m‑a certat
Å¢ărâna am lucrat,
Am muncit ÅŸi‑am învăÅ£at
(Amelia, 10 ani)
Vai de mine, a sosit!
Avem multe planuri.
Cine, cine a sosit?
A venit vacanţa!
Nu se poate, aÅŸa repede?
Toate bucuriile au venit,
Ahaha, vom profita…
(Denisa, 14 ani)
Vara asta
Am făcut
Călătorii
Amuzante
NeaÅŸteptate
Å¢ara mea, România
Am vizitat‑o bucuros.
(Mihai, 9 ani)
Vara a venit
Anul ÅŸcolar s‑a încheiat
CărÅ£ile le‑am aruncat
Am salutat profesorii
Nu mai am răbdare
Å¢ara mea mă aÅŸteaptă
Am plecat acasă!
(Ana‑Maria, 14 ani)
Vine vara, bine‑mi pare
Am să cresc precum o floare
Ceru‑i sus şi lumea‑i mare
Am pus cărÅ£ile la soare
Nu‑s uscate de sudoare
Å¢ine, vară, cât de mult
Acum stelele le‑ascult.
(xxx)
Iată, copiii au descoperit – unii poate pentru prima dată – că pot fi poeÅ£i… Dar, de fapt, cine nu este poet? Căci ne spune PreasfinÅ£itul Iustinian al MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului1 aÅŸa: „Poet este fiecare om care aspiră, care visează, care gândeÅŸte, care creează, care munceÅŸte, care priveÅŸte ÅŸi preÅ£uieÅŸte viaÅ£a în adâncime, fiecare om care se înfioară de ÅŸoaptele vântului, de murmurul izvoarelor, de vuietul furtunilor, de cântecul păsărilor, de strălucirea stelelor, de munca ÅŸi dăruirea oamenilor, de cântecul ÅŸi tainele vieÅ£ii, de farmecul ÅŸi frumuseÅ£ile lumii, fiecare om care nu trece cu ochii închiÅŸi prin viaÅ£ă, ci vede, contemplă, se miră, se întreabă…”
Rugăciune
de Mihai Eminescu
Crăiasă alegându‑te
Îngenunchem rugându‑te
ÎnalÅ£ă‑ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Åži zid de mântuire,
Privirea‑ţi adorată
Asupră‑ne coboară,
O, Maică Preacurată
Åži pururea Fecioară,
Marie!
Noi ce din mila Sfântului
Umbră facem pământului
Rugămu‑ne‑ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă a noastre plângeri
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată
Lumină dulce, clară,
O, Maică Preacurată
Åži pururea Fecioară,
Marie !
VeÅŸnicia sufletului
Sf. Ioan Iacob Românul
O, suflete, scânteie sfântă
A „Soarelui celui gândit”,
Odor nepreţuit al lumii
Åži Îngerilor prea cinstit!
EÅŸti duh din Duhul cel de viaÅ£ă,
Suflat de Unul Dumnezeu
Åži rânduit să fii de‑a pururi
Cu Dânsul, suflete al meu.
Făptura toată, cea văzută,
Åži cerul cu podoaba sa
Au fost gătite pentru tine,
O, suflete, comoara mea!
De‑aş fi lipsit de toate‑n lume,
Nimica n‑am a pierde eu,
Căci toate nu‑s aÅŸa de scumpe,
Ca tine, suflete al meu!
Dar vai! lipsindu‑mă de tine,
Atunci pe toate le‑am pierdut
Åži slava pregătită‑n ceruri
Åži orice bine am avut!
Răscumpărat de la osândă
Cu Sângele Dumnezeiesc,
Tu eÅŸti chemat să fii mireasă
A „Mirelui celui Ceresc”.
Cu „amanetul cel de taină”,
ÎncredinÅ£at de la Botez,
Vei fi chemat, în „ziua nunÅ£ii”,
La El să te înfăÅ£iÅŸezi.
PăzeÅŸte mai ales credinÅ£a
Cu tainele ce are ea,
Cercându‑ţi zilnic conÅŸtiinÅ£a
Să nu te mustre cu ceva!
Va trece cerul ÅŸi pământul
Iar tu vei rămânea mereu
Căci, suflete, tu eÅŸti „Icoana”
Prea VeÅŸnicului Dumnezeu!
Preoteasa Iulia FILIP, Parohia „SfinÅ£ii Trei Ierarhi”, Romainville‑Paris