Cei zece ani de arhierie au fost marcaÅ£i de un început smerit, în lipsa mijloacelor materiale necesare misiunii, urmat de împliniri revărsate din darul lui Dumnezeu pentru râvna, simplitatea, dragostea pentru cler ÅŸi popor ÅŸi entuziasm. 

După chipul misionarului Bisericii primare, înzestrat de Dumnezeu cu darul vorbirii limbilor (PreasfinÅ£ia Sa vorbeÅŸte curent 4 limbi străine ÅŸi cunoaÅŸte alte două limbi liturgice), capabil să comunice direct cu toÅ£i partenerii de dialog în vederea facilitării misiunii, a călătorit ani în ÅŸir în lungul ÅŸi latul Europei, cultivând ÅŸi hrănind duhovniceÅŸte acolo unde ÎnaltpreasfinÅ£itul Părinte Mitropolit Iosif a semănat. A continuat cu multă râvnă misiunea începută deja în sudul FranÅ£ei, în Spania ÅŸi Portugalia, deschizând astfel calea înmulÅ£irii rapide a parohiilor, atât de necesare în contextul noului aflux de imigranÅ£i, făcând, împreună cu preoÅ£ii de atunci, ÅŸi demersuri concrete pentru recunoaÅŸterea Bisericii Ortodoxe Române în Spania.

În vara anului 2004 ÎnaltpreasfinÅ£itul Părinte Mitropolit Iosif, cu apobarea Sfântului Sinod, a cerut PreasfinÅ£itului Siluan să se ocupe de  comunităÅ£ile ortodoxe române din Italia, iar aici, în peninsulă, a reuÅŸit  ca în câÅ£iva ani, sprijinit de ostenitorii deja aflaÅ£i în câmpul pastoral, să structureze o comunitate românească vie din toate punctele de vedere. În urma hotărârii Sfântului Sinod de înfiinÅ£are a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, în 2007, PreasfinÅ£ia Sa a început organizarea administrativă a Episcopiei Italiei ÅŸi Dumnezeu a încununat aceste strădanii prin identificarea unui imobil cu un potenÅ£ial excepÅ£ional, menit să găzduiască Centrul eparhial. În urma propunerii făcute de Colegiul electoral al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei (Paris, 19 februarie 2008), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales episcop al Episcopiei Italiei, la 5 martie 2008, ÅŸi a fost înscăunat ca ÅŸi chiriarh de către Mitropolitul Iosif la Lucca, în ziua de 8 mai 2008.

După întronizare, tânărul episcop plin de zel ÅŸi de entuziasm misionar s-a dovedit a fi un administrator iscusit, reuÅŸind în doar câteva luni să organizeze centrul eparhial, să creeze organisme administrative eficiente, să înceapă editarea de cărÅ£i ÅŸi materiale de colportaj ca „merinde duhovnicească” ÅŸi, în acelaÅŸi timp, să facă din reÅŸedinÅ£a eparhială cadru de primire ÅŸi întărire sufletească a tuturor ostenitorilor din eparhie. De curând, efortul PreasfinÅ£iei Sale pentru consolidarea poziÅ£iei episcopiei în Italia, început alături de ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif pe când era episcop-vicar, a fost încununat de recunoaÅŸterea oficială din partea Statului Italian. 

În contextul sensibil al prezenÅ£ei românilor în Italia, PreasfinÅ£ia Sa a ÅŸtiut să arate cât de importantă este organizarea bisericească pentru punerea în valoare a patrimoniului cultural ÅŸi duhovnicesc propriu neamului nostru ÅŸi ortodoxiei în general, dar ÅŸi pentru a da o mână de ajutor în vederea sprijinirii integrării românilor în societatea italiană ÅŸi a asigura asistenÅ£a socială ÅŸi religioasă a celor care sunt în dificultate sau îÅŸi ispăÅŸesc neputinÅ£ele ÅŸi slăbiciunile în instituÅ£iile penitenciare ale Statului Italian. 

Dintre toate darurile PreasfinÅ£iei Sale, iese în evidenÅ£ă calitatea relaÅ£iei cu clerul ÅŸi credincioÅŸii, care impresionează prin simplitate, familiaritate ÅŸi, în acelaÅŸi timp, duh de mărturie filocalică. Pentru toÅ£i preoÅ£ii din eparhie ÅŸi pentru mulÅ£i din Mitropolie, Părintele Episcop Siluan are cuvinte ziditoare ce nu pot fi uitate, izvorâte din experienÅ£a misiunii în context occidental ÅŸi din legătura sa cu părinÅ£i duhovniceÅŸti de excepÅ£ie. Legătura ÅŸi preocuparea pentru copiii ÅŸi tinerii din eparhie, foarte mulÅ£i la număr, prin FrăÅ£ia Nepsis, nu îl părăsesc niciodată, mărturie stând numeroasele momente de întâlnire cu ei, precum ÅŸi cuvintele pe care le adresează acestora, conÅŸtient ca ei sunt Biserica de mâine, moÅŸtenitorii adevărului credinÅ£ei în Hristos. 

Să ne trăiÅ£i întru mulÅ£i ani, PreasfinÅ£ite Părinte!