10 ANI DE LAHIROTONIA ÃŽNTRU ARHIEREU A PREASFINÈšITULUI PÄ‚RINTE EPISCOP SILUAN

Cei zece ani de arhierie au fost marcați de un început smerit, în lipsa mijloacelor materiale necesare misiunii, urmat de împliniri revărsate din darul lui Dumnezeu pentru râvna, simplitatea, dragostea pentru cler și popor și entuziasm. 

După chipul misionarului Bisericii primare, înzestrat de Dumnezeu cu darul vorbirii limbilor (Preasfinția Sa vorbește curent 4 limbi străine și cunoaște alte două limbi liturgice), capabil să comunice direct cu toți partenerii de dialog în vederea facilitării misiunii, a călătorit ani în șir în lungul și latul Europei, cultivând și hrănind duhovnicește acolo unde Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif a semănat. A continuat cu multă râvnă misiunea începută deja în sudul Franței, în Spania și Portugalia, deschizând astfel calea înmulțirii rapide a parohiilor, atât de necesare în contextul noului aflux de imigranți, făcând, împreună cu preoții de atunci, și demersuri concrete pentru recunoașterea Bisericii Ortodoxe Române în Spania.

În vara anului 2004 Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif, cu apobarea Sfântului Sinod, a cerut Preasfințitului Siluan să se ocupe de  comunitățile ortodoxe române din Italia, iar aici, în peninsulă, a reușit  ca în câțiva ani, sprijinit de ostenitorii deja aflați în câmpul pastoral, să structureze o comunitate românească vie din toate punctele de vedere. În urma hotărârii Sfântului Sinod de înființare a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, în 2007, Preasfinția Sa a început organizarea administrativă a Episcopiei Italiei și Dumnezeu a încununat aceste strădanii prin identificarea unui imobil cu un potențial excepțional, menit să găzduiască Centrul eparhial. În urma propunerii făcute de Colegiul electoral al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei (Paris, 19 februarie 2008), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales episcop al Episcopiei Italiei, la 5 martie 2008, și a fost înscăunat ca și chiriarh de către Mitropolitul Iosif la Lucca, în ziua de 8 mai 2008.

După întronizare, tânărul episcop plin de zel și de entuziasm misionar s-a dovedit a fi un administrator iscusit, reușind în doar câteva luni să organizeze centrul eparhial, să creeze organisme administrative eficiente, să înceapă editarea de cărți și materiale de colportaj ca „merinde duhovnicească” și, în același timp, să facă din reședința eparhială cadru de primire și întărire sufletească a tuturor ostenitorilor din eparhie. De curând, efortul Preasfinției Sale pentru consolidarea poziției episcopiei în Italia, început alături de Înaltpreasfințitul Iosif pe când era episcop-vicar, a fost încununat de recunoașterea oficială din partea Statului Italian. 

În contextul sensibil al prezenței românilor în Italia, Preasfinția Sa a știut să arate cât de importantă este organizarea bisericească pentru punerea în valoare a patrimoniului cultural și duhovnicesc propriu neamului nostru și ortodoxiei în general, dar și pentru a da o mână de ajutor în vederea sprijinirii integrării românilor în societatea italiană și a asigura asistența socială și religioasă a celor care sunt în dificultate sau își ispășesc neputințele și slăbiciunile în instituțiile penitenciare ale Statului Italian. 

Dintre toate darurile Preasfinției Sale, iese în evidență calitatea relației cu clerul și credincioșii, care impresionează prin simplitate, familiaritate și, în același timp, duh de mărturie filocalică. Pentru toți preoții din eparhie și pentru mulți din Mitropolie, Părintele Episcop Siluan are cuvinte ziditoare ce nu pot fi uitate, izvorâte din experiența misiunii în context occidental și din legătura sa cu părinți duhovnicești de excepție. Legătura și preocuparea pentru copiii și tinerii din eparhie, foarte mulți la număr, prin Frăția Nepsis, nu îl părăsesc niciodată, mărturie stând numeroasele momente de întâlnire cu ei, precum și cuvintele pe care le adresează acestora, conștient ca ei sunt Biserica de mâine, moștenitorii adevărului credinței în Hristos. 

Să ne trăiți întru mulți ani, Preasfințite Părinte!