Arta şi credinţa

Vorbind de artiÅŸti ÅŸi de credincioÅŸi, un prieten semiolog, care nu era nici una, nici alta, ÅŸtiindu-mă sensibil la artă ÅŸi căutător de Dumnezeu, mi-a zis într-o bună zi: „nu am cunoscut niciun artist adevărat care să nu aibă, în străfundurile sufletului său, credinÅ£a; ÅŸi nici un credincios adevărat care să nu îÅŸi manifeste credinÅ£a, într-un anume sens, «în chip artistic»; însă cel dintâi rămâne uneori închis între graniÅ£ele căutării sale orgolioase, în timp ce al doilea poate cădea pradă unei rigidităÅ£i temătoare ÅŸi autosuficiente”.

AspiraÅ£ia acestei prime ediÅ£ii a Festivalului de artă al Mitropoliei, intitulat „De dragul frumosului”, care a avut loc între 1 ÅŸi 5 iunie 2011 la Paris ÅŸi în împrejurimi, cu binecuvântarea ÅŸi la îndemnul ÎnaltpreasfinÅ£itului Părinte Mitropolit Iosif, era aceea – credem noi – de a dezvălui ÅŸi a pune în lumină înzestrările membrilor comunităÅ£ii, pe de o parte, ÅŸi pe de altă parte de a deschide Biserica spre o întâlnire cu forÅ£ele vii care exprimă această căutare duhovnicească în câmpul artei, în aspiraÅ£iile ei cele mai înalte, în căutarea sa mistică a frumuseÅ£ii văzute ca mijloc de mântuire, unire cu Creatorul prin creaÅ£ie.

ÎnsufleÅ£iÅ£i de acelaÅŸi duh ÅŸi de o tensiune expresivă care ÅŸi-a găsit ecoul sincer într-un public participativ ÅŸi empatic, artiÅŸtii, invitaÅ£i să se exprime pe marginea temelor nunÅ£ii ÅŸi botezului, ne-au oferit cu generozitate propria lor viziune, descoperirile pe care le-au făcut, căutarea lor interioară, transmiÅ£ându-ne o încărcătură emoÅ£ională deosebită.

Concertele de muzică clasică din primele două seri ale festivalului, desfăÅŸurate în Sala Bizantină a Ambasadei României la Paris, au dat tonul unei manifestări artistice de mare valoare ÅŸi de un interes cultural de netăgăduit, prin sensibilitatea ÅŸi extraordinara Å£inută a concertului de deschidere al lui Claude Delangle, Alexandre Souillart, Odile Catelin-Delangle; graÅ£ia pianistei Charlotte Coulaud; eleganÅ£a ÅŸi măiestria duoului Diana Cazaban ÅŸi Johan Farjot.

Recitalul celebrului pianist, părintele Jean-Claude Pennetier, laureat al celor mai prestigioase concursuri din lume, a emoÅ£ionat profund auditoriul prin caracterul său aproape intim ÅŸi familiar, dar de o intensitate ÅŸi o rigurozitate miÅŸcătoare, bucurând astfel comunitatea pe care o slujeÅŸte ca preot prin arta sa rafinată ÅŸi de o calitate excepÅ£ională.

Bach ÅŸi Haydn ar fi consacrat o bună parte din opera lor instrumentului domnului Sax dacă istoria le-ar fi permis să se bucure împreună cu noi auzindu-ÅŸi muzica metamorfozată saxo-fonic cu multă măiestrie de către Ch. Grezes, M. Trillaud, E. Lopez ÅŸi M. Delage (Cvartetul Morphing) vineri, în biserică luterană a Sfintei Treimi. De asemenea, nu i-am fi crezut nicicând în stare pe Å£ăranii dunăreni ai lui Marin Sorescu să le transmită gazdelor franceze o asemenea bogăÅ£ie de emoÅ£ii, dacă n-am fi avut dovada vie reprezentată de rezonanÅ£a vocii ÅŸi a inimii lui Stéphane Baroux, acompaniată – ÅŸi acompaniind – sunetele proaspete ale acordeonului ÅŸi limpezimea tuÅŸeului lui Bogdan Bitica ÅŸi amplificată de talentul cu care clarinetul lui Rémi Delangle a ÅŸtiut să redea simÅ£irea românească, talent datorită căruia l-am plasat, cu această ocazie – ÅŸi prin forÅ£a lucrurilor – în descendenÅ£a artistică a mamei sale, Odile Catelin-Delangle, prezentă ÅŸi de această dată pentru a conferi pianului sonoritatea catifelată a clavecinului, a cărei lipsă l-ar fi făcut pe prietenul nostru Rameau să-ÅŸi smulgă lavaliera...

ExpoziÅ£ia de artă, inaugurată între două concerte ÅŸi gândită ca un „parcurs emoÅ£ional”, s-a Å£inut în elegantele saloane ale Palatului Béhague ÅŸi la sediul Institutului Cultural Român ÅŸi a adus în atenÅ£ia vizitatorilor picturi ÅŸi sculpturi contemporane exprimând sensibilităÅ£i, stiluri, referinÅ£e, orizonturi diferite, însă unificate, poate, de faptul că vădeau intuiÅ£ia personală a unei realităÅ£i spirituale comune.

Matei ViÅŸniec, unul dintre reprezentanÅ£ii cei mai importanÅ£i ai dramaturgiei europene contemporane, a cărui operă face mereu dovada unei tensiuni ideale ÅŸi a rezistenÅ£ei culturale la manipularea ideologică, situându-se astfel în linia marilor nume ale artei dramatice a secolului XX, precum Pirandello, Ionesco sau Beckett, ne-a oferit, prin intermediul piesei Frumoasa călătorie a urÅŸilor panda povestită de un saxofonist care are o iubită la Frankfurt, un punct de vedere original, profund ÅŸi poetic asupra uneia dintre temele festivalului, înfăÅ£iÅŸându-ne povestea de dragoste dintre un bărbat ÅŸi o femeie ÅŸi unirea lor tainică prin cununie. Teatrul a mai fost prezent ÅŸi printr-un spectacol cuceritor ÅŸi emoÅ£ionant conceput ÅŸi realizat de către Iulian Negulescu în criptele bisericii Saint-Sulpice după textul lui Khalil Gibran Iisus, Fiul Omului, care a pus în scenă întâlnirea personală cu Iisus a ÅŸaizeci ÅŸi opt de personaje (interpretate de 33 de actori pe 3 scene diferite, dar simultane); acest spectacol a uimit ÅŸi a miÅŸcat publicul prin trimiterea la cunoaÅŸterea ÅŸi prezenÅ£a tainică a lui Hristos in fiecare dintre noi.

Alături de artiÅŸti, mai mulÅ£i teologi ortodocÅŸi ÅŸi conferenÅ£iari au contribuit cu prezenÅ£a ÅŸi propria lor mărturie la succesul acestui eveniment. În cadrul festiv al grădinii sediului mitropolitan de la Limours, în care a fost amenajată o expoziÅ£ie 

sugestivă de sculptură monumentală, a avut loc conferinÅ£a părintelui Vasile Gavrilă, profesor la Facultatea de Teologie din BucureÅŸti, care a venit special din România pentru a ne prezenta ultima sa carte despre taina cununiei, publicată special cu ocazia festivalului, atât în limba română, cât ÅŸi în limba franceză. Profunzimea, pertinenÅ£a, luciditatea perspectivei sale asupra sfintei taine a cununiei a fost exprimată într-un mod direct ÅŸi plastic în cadrul conferinÅ£ei prezidate de ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif ÅŸi animată de către autor, precum ÅŸi de părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, îngrijitorul ediÅ£iei franceze. Scurt-metrajul lui Eugen Leahu, Mirul – Sângele trandafirului, a completat triada Tainelor iniÅ£ierii creÅŸtine printr-o prezentare sugestivă a facerii Sfântului ÅŸi Marelui Mir.

Catedrala mitropolitană a SfinÅ£ilor Arhangheli a găzduit-o, pe parcursul unei conferinÅ£e de două ore, care însă ni s-au părut însă prea scurte, pe Maica Siluana; aceasta ne-a întărit prin grija ei ÅŸi ne-a uimit prin concizia, simplitatea ÅŸi umorul vădite în cuvintele sale. S-ar zice că în ceruri simfonia tăcută a îngerilor acompaniază murmurul iubirii lui Dumnezeu, pe care îl putem auzi aici, pe pământ, în Sfintele Taine ale Bisericii, graÅ£ie filiaÅ£iei noastre divine. Åži s-ar mai zice că... Domnul îngăduie, din când în când, să se facă auzit zgomotul artistic ÅŸi cultural al vreunui festival, pentru ca tăcerea care se aÅŸterne apoi să fie ascultată cu mai multă atenÅ£ie, sau, mai degrabă, pentru ca acest zgomot să se umple de o armonioasă rezonanÅ£ă dumnezeiască.

În acelaÅŸi cadru, publicul cinefil s-a putut bucura de Nunta de piatră ÅŸi Duhul aurului, două filme antologice în atât de expresivul alb-negru, pentru a căror vizionare în cadrul festivalului regizorul Dan PiÅ£a – realizator al filmelor, împreună cu Mircea Veroiu – ÅŸi-a dat cu generozitate acordul, spectatorii având astfel ocazia să vadă, ilustrată pe celuloid, frumuseÅ£ea unei epoci, a unei Å£ări, a unei teme ÅŸi a unui mod de a privi viaÅ£a cărora le simÅ£im atât de dureros lipsa.

Folclorul românesc a fost ÅŸi el invitat la acest Festival, care a avut meritul să nu îl transforme în obiectul agreabil ÅŸi inert al unei sărbători câmpeneÅŸti, unde funcÅ£ia sa ar fi fost fatalmente secundară ÅŸi decorativă, ci a ÅŸtiut, dimpotrivă, să prezinte ÅŸi să scoată în evidenÅ£ă conÅ£inutul religios ÅŸi valorile cele mai profunde al căror depozitar este, permiÅ£ându-le astfel celor prezenÅ£i să guste o fărâmă din imensul patrimoniu spiritual viu reprezentat de cultura populară. ExpoziÅ£ia etnografică ÅŸi antropologică concepută ÅŸi realizată de către Alexandra Marinescu-Sav ÅŸi Constantin Cioc, care au beneficiat de sugestiile avizate ale doamnei Ileana GaiÅ£ă, muzeograf la Musée de l’Homme, este rezultatul de excepÅ£ie al unei abordări care a îmbinat rigoarea ÅŸtiinÅ£ifică ÅŸi căldura umană, armonizând intervenÅ£iile docte ale unor muzeografi ÅŸi antropologi reputaÅ£i, scurt-metrajele ÅŸi filmele documentare cu „concretul spiritual” al fiecărui moment ÅŸi ritual din cadrul nunÅ£ii tradiÅ£ionale româneÅŸti. „Teologia Å£ărănească” a lui Costion Nicolescu, cercetător etnolog ÅŸi teolog la Muzeul Å¢ăranului Român din BucureÅŸti, ÅŸi-a ocupat în mod firesc locul alături de incantaÅ£iile magice ale Ioanei Andreesco, important antropolog ÅŸi scriitor de limbă franceză, al treilea participant la această „conversaÅ£ie” fiind simbolismul costumului tradiÅ£ional de nuntă, prezentat cu emoÅ£ie de către Daniela Iancu, muzeograf la Muzeul Å¢ăranului Român din Craiova.

Autenticitatea etnografică ÅŸi antropologică a nunÅ£ii, pe care a căutat să o pună în lumină părintele Emilian Marinescu – consilier cultural al MOREOM – împreună cu preoteasa Alexandra, organizatorii acestui Festival, ne-a fost ilustrată duminică, 5 iunie, de către grupul de artiÅŸti populari venit special de la Bixad, din Å¢ara OaÅŸului. Domnul profesor Iacob Pop, cunoscut pe mai multe continente pentru eforturile sale de a păstra puritatea culturii tradiÅ£ionale, a reuÅŸit încă o dată să ne ofere bucuria de a împărtăÅŸi datinile româneÅŸti – căci am avut cu toÅ£ii sentimentul că participăm la o nuntă adevărată – ÅŸi să ne facă inimile să tresalte în ritmul jocurilor ÅŸi al muzicii interpretate cu drag ÅŸi foc de către cei circa treizeci de săteni. Sperăm că profesionalismul ÅŸi răbdarea cu care Eugen Leahu – ajutat de Alin Harfas – a surprins pe peliculă aceste momente – ca de altfel ÅŸi celelalte manifestări ale festivalului – vor fi încununate de realizări video cu o valoare artistică ÅŸi pedagogică comparabilă cu cea a evenimentelor la care am asistat.

Sub „bagheta” managerială ÅŸi îndrumarea lui Gheorghe Cârciu „din Sărbători”, această ultimă zi a festivalului a devenit, asemenea celor precedente, o adevărată sărbătoare în a cărei reuÅŸită Domnul Åži-a arătat bunăvoinÅ£a. Încă de dimineaÅ£ă, Dumnezeiasca Liturghie ne-a deschis inimile spre bucurie, purtaÅ£i fiind de cântarea psalÅ£ilor de la biserica studenÅ£ilor din BucureÅŸti – Sfântul Nicolae, paraclis universitar –, Teodor Gavrilă, Ioan Dima ÅŸi Ioan Hangu. Am avut parte ÅŸi de vreme potrivită, ÅŸi de mâncare din belÅŸug... Cele aproape două mii de persoane venite din întreaga Arhiepiscopie, ÅŸi cu precădere din regiunea pariziană, au dat mărturie, prin prezenÅ£a lor, despre importanÅ£a rădăcinilor din care ne tragem ÅŸi mai ales despre o realitate al cărei înÅ£eles ne scapă adesea: nevoia de a împărtăÅŸi credinÅ£a, cultura ÅŸi tradiÅ£ia, de a le trăi cu toÅ£ii împreună, ca un singur trup, ca membri ai aceleiaÅŸi comunităÅ£i.

Această primă ediÅ£ie a Festivalului „De dragul frumosului” ne-a propus ÅŸi a încurajat o viziune ÅŸi un exerciÅ£iu al artei ca teren ÅŸi practică adecvate prin excelenÅ£ă căutării spirituale a oamenilor, prin care artistul – asemenea Miresei lui Marc Chagall, a cărei prezenÅ£ă n-ar fi făcut notă discordantă în expoziÅ£ia etnografică românească, siluetă imponderabilă plutind prin văzduh, trecând netulburată printr-o lume sumbră ÅŸi populată de creaturi stranii, irezistibil atrasă de înălÅ£imi ÅŸi eliberată de povara greutăÅ£ii prin lucrarea harului – prin care artistul, aÅŸadar, ÅŸi-ar oferi smerit, graÅ£ie măiestriei ÅŸi profunzimii sale spirituale, talantul de mare preÅ£ al „trăirii” frumosului ÅŸi, odată cu acesta ÅŸi prin el, nădejdea ÅŸi credinÅ£a în biruinÅ£a vieÅ£ii asupra morÅ£ii.

Pr. Emilian Marinescu ÅŸi Philippe Palini