ÎntorÅŸi de la Lavra Sfântului Sava, facem popas la mănăstirea Sf. Teodosie. Aici, cel mai tânăr dintre cei 40 de pelerini, în vârstă de 4 ani, află cu bucurie peÅŸtera în care au poposit magii de la răsărit în drumul lor că­tre Ierusalim, atunci când călăuziÅ£i de stea au pornit în căutarea pruncului Iisus. In aceeaÅŸi peÅŸteră, cea mai în vârstă dintre pelerini, la cei 80 de ani, se închină cu smerenie la mormântul mamei Sfântului Sava ÅŸi la cel al mamei sfinÅ£ilor Cosma ÅŸi Damian.

   Ne întoarcem în Betleem ÅŸi vizităm biserica ortodoxă „NaÅŸterea Domnului” cu PeÅŸtera NaÅŸterii. O biserică impunătoare, cu ziduri înnegrite de ani, con­struită pe locul în care Domnul s-a smerit născându-se în lume pentru noi ÅŸi pentru a noastră mântuire. Ne smereÅŸte acest loc ÅŸi pe noi căci, pentru a intra, suntem nevoiÅ£i să ne aplecăm până la pământ, uÅŸa bisericii fiind o mică des­chizătură în zidul dinspre apus.

DE LA PEÅžTERA NAÅžTERII LA MORMÂNTUL DOMNULUI 

   A doua zi vizităm Ierusali­mul: Muntele Măslinilor — o oază de liniÅŸte în jurul Biseri­cii Sf. Ioan Botezătorul unde ne întâmpină mai multe mai­ci românce; grădina Ghetsimani cu măslinii milenari; ce­tatea Ierusalimului. La lăcaÅŸul ortodox al Adormirii Maicii Domnului sărutăm copleÅŸiÅ£i de emoÅ£ie icoana făcătoare de minuni „IerusalimitiÅ£a”, nefă­cută de mână omenească. Un părinte român se alătură gru­pului ÅŸi ne povesteÅŸte una din­tre minunile săvârÅŸite aici de icoana Maicii Domnului, la care el însuÅŸi a fost prezent.

   Cu sufletul plin de harul ce se revarsă din acest loc sfânt ne îndreptăm către Golgota. In biserica Mormântului Domnu­lui o lumină sumbră ne amin­teÅŸte de Vinerea Patimilor. AÅŸ­teptând la rând, cu lumânări în mână pentru a intra la Mor­mântul de viaÅ£ă făcător, ne du­cem cu gândul la Prohodul Domnului. Pe locul Răstigni­rii, de sub o lespede de piatră, celor mai credincioÅŸi dintre pe­lerini le este dat să audă, închip tainic, loviturile cuielor pe care le-a suferit pentru noi Mântuitorul.

   Seara, în plus faÅ£ă de pro­gramul iniÅ£ial al acestei zile, vizităm biserica românească din Ierusalim. Participăm la vecernie iar apoi trăim cuvânt cu cuvânt ceea ce-i cântăm Maicii Sfinte: „Lacrimi mari îmi curg pe faÅ£ă cu păreri de rău/ Supărat-am în viaÅ£ă rău pe Dumnezeu/ Å¢ie Mamă-Å£i cer, nu lăsa să pier/ Du-mă sus la Fiul Tău ÅŸi la Dumnezeu”. Părintele paroh, emoÅ£ionat de întâlnirea cu mai mulÅ£i credincioÅŸi din re­giunea sa natală, ne povesteÅŸ­te istoria acestui lăcaÅŸ româ­nesc ÅŸi ne îmbrăÅ£isează la despărÅ£ire, conducându-ne cu binecuvântările sfinÅ£iei sale. Această slujbă de seară e un cadou neaÅŸteptat ÅŸi pentru Părintele Mircea, păstorul grupului nostru, deoarece bi­serica din Ierusalim slujind după caledarul vechi, ne re­găsim aici de praznicul sfân­tului a cărui pomenire se să­vârÅŸeÅŸte pe data aniversării zilei sale de naÅŸtere. O bucu­rie în plus pe care părintele ne-o împărtăÅŸeÅŸte în jurul me­sei de seară.

ÎN VIZITA LA MUZEUL HOLOCAUSTULUI

   Miercuri dimineata vizi­tăm Muzeul Holocaustului; copiii sub zece ani nu au voie să intre. Un lung ÅŸir de în­căperi în care domneÅŸte o at­mosferă apocaliptică, proiec­tată prin imagini statice ÅŸi mobile. într-una din vitrine, fotografia Patriarhului Bulgariei ÅŸi un omagiu adus acestuia pentru faptul de a fi salvat comunitatea evre­iască din Bulgaria. Regăsim nume de oraÅŸe cunoscute, pe care altfel nu le-am fi pus în legătură cu aceste triste eve­nimente, cum ar fi, de exem­plu, oraÅŸul Drancy din estul Parisului, unde astăzi locu­iesc multe familii de ro­mâni.

LA SFÂNTUL IOAN IACOB DE LA NEAMÅ¢ -HOZEVITUL

   Amintindu-mi de ziua aceasta mă duce gândul la Canonul învierii: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să va bucurati ÅŸi săvă veseliÅ£i într-însa.” Urcăm cu telecabina pe Muntele Carantaniei, acolo unde Domnul a fost ispitit ÅŸi unde s-a construit în stâncă o mănăstire.Ospitalier, un părinte grec ne oferă apă căci la această înălÅ£ime este foar­te cald.

   Mergem apoi la aÅŸezământul ro­mânesc de la Ierihon, ne închinăm în frumoasa biserică a acestuia ÅŸi stăm de vorbă cu maicile de aici, în curte ori în magazinul de obiecte bisericeÅŸti unde ne amintim desigur ÅŸi de cei dragi rămaÅŸi acasă.

   Iată-ne acum în drum spre pustiul Hozevei. Aici, pe Valea Cheritului, a vieÅ£uit Sfântul Prooroc Ilie. Beduini cu măgăruÅŸi în frâu ne oferă un mijloc de transport confortabil către Mănăstirea ortodoxă Sfântul Gheorghe Hozevitul, mijloc de transport pe care îl refuzăm din milă pentru bietele animale. AjunÅŸi la poarta mănăstirii ne plecăm din nou pentru a putea intra în lăcaÅŸul sfânt. Am înÅ£eles oare că în schimbul smereniei primim har? Iată, vedem cu ochii noÅŸ­tri minunea Domnului: Sfântul nostru român Ioan Iacob de la NeamÅ£ se odihneÅŸte cu trupul întreg în faÅ£a noastră, căci sufletul său a plecat la Domnul acum 50 de ani, la 5 august 1960. îngenunchem lângă racla cu sfintele moaÅŸte ÅŸi fa­cem acatistul sfântului. Nu ÅŸtim cât timp am stat aÅŸa îngenuncheaÅ£i dar mo­mentul despărÅ£irii este greu. Fiecare lasă sfântului un mic prinos ÅŸi un pomelnic cu cei dragi. Plecăm având în inimi testamentul lăsat de Sfântul Ioan Iacob, frumos brodat cu litere aurii pe acoperămintele din raclă:

„Fii pribegi ai Å£ării mele

NecăjiÅ£i printre străini

Nu uitaÅ£i menirea voastră

De români ÅŸi de creÅŸtini.”

   E doar o strofă din vasta operă poetică a sfântului, atât de ziditoare de su­flet! Spre seară, întorÅŸi la hotel, vom vorbi despre viaÅ£a Sfântului Ioan Iacob ÅŸi vom asculta câteva din poeziile sale.

LA NAZARET, CANA GALILEII ÅžI PE MUNTELE TABOR

   Restul itinerariului nostru trece pe la Nazaret, Cana Galileii, Muntele Fericirilor, Marea Moartă, Capernaum, Marea Tiberiadei ÅŸi va culmina pe Muntele Taborului acolo unde, într-o preafrumoasă biserică ortodoxă, o ascultăm în bun miros de tămâie pe maica Eleodora. Ne spune istoria icoanei făcătoare de minuni la care apoi ne închinăm ÅŸi îngenunchem, aducându-i un mic prinos de cântare aÅŸa cum am îndrăznit să facem pe tot parcursul pelerinajului, căci sufletele noas­tre prea pline de harul primit la Sfintele Locuri au avut nevoie să se deschidă ÅŸi să mulÅ£umească lui Dumnezeu, pentru aÅŸa mare binecuvântare pe care ne-am învrednicit a o primi.

   La sfâÅŸitul pelerinajului, pe Muntele Tabor, Părintele Mircea ne-a spus acest cuvânt: Am văzut ÅŸi am trăit la Locurile Sfinte ceea ce numai sufletul nostru al fiecăruia simte ÅŸi ÅŸtie. Să încercăm de acum să păstrăm mereu această lumină ÅŸi binecuvântare în viaÅ£ă noastră ÅŸi, odată întorÅŸi acasă, să o transmitem, prin ceea ce facem, ÅŸi celor din jurul nostru...

   Păstrând în suflet cuvânt, cu drag am dorit să vă împărtăÅŸim ÅŸi dumnea­voastră binecuvântarea de a fi fost pelerini la Locurile Sfinte. Pentru care dăm slavă lui Dumnezeu. Amin!

 Preoteasa Iulia Filip, Romainville-Paris