Am câteodată sentimentul că la Crăciun mulți dintre noi pierdem șansa de a în­țelege ce se întâmplă. Auzim un lucru oarecum ciudat, că Dumnezeu se naște dar, prinși de febra pregătirilor de săr­bători, ridicăm din umeri și, în cel mai bun caz, spunem ceva de genul „Dumnezeu poa­te face tot ce vrea, deci nu-i de mirare că se arată pe pământ ca și copil”... Åži ne întoar­cem fiecare la ceea ce ne face să simțim că e Crăciunul: unii la cadouri, alții la brad sau la colinde, alții la cântările și slujbele Bisericii. Dar câți dintre noi se mai întreabă de ce oare a vrut Dumnezeu să se nască ca și om?

Poate nu suntem toți la fel de conștienți ca și sfinții părinți că la nașterea Sa, Hristos, cel de o ființă cu Tatăl, S-a întrupat de la Sfântul Duh și a luat asupra Sa tot ceea ce ține de firea omenească. Åži că prin viețuirea Sa în trup pe acest pământ, l-a reînnoit și l-a mântuit pe om. Dar poate am începe să des­lușim ce se întâmplă la Nașterea Domnului, dacă ne-am privi cu ceva mai multă atenție pe noi înșine...

Cât de greu ne este, atunci când suntem sătui, să înțelegem foamea celui flâmând... Cât este de greu, când petrecem Crăciunul în parohia noastră din Roma sau Paris, înconju­rați de prieteni, să înțelegem starea sufleteas­că a studentului din Caen care, după Sfânta Liturghie se întoarce în camera sa și, în sin­gurătatea lui, mănâncă o felie de cozonac ames­tecată cu lacrimi; sau a medicului rezident din Chateauroux care are cea mai apropiată bise­rică ortodoxă la o distanță mai mare de 100 km și, în plus, mai este și de gardă în ziua de Crăciun; sau a „badantei” din Catania care nu are cum să ajungă la Liturghie pentru că fa­milia bătrânei pe care o îngrijește îi cere să fie la muncă exact de ziua Nașterii Domnului... Cât e de greu pentru un preot dintr-o parohie mare, căruia i se umple casa de colindători, să-l înțeleagă pe cel dintr-un orășel din nor­dul Europei care, cu ultimii săi bani, mergesă cumpere pâine și vin pentru Liturghia de Crăciun, la care știe că nu va avea mai mult de douăzeci de oameni...

Câți dintre noi ar avea atâta dragoste în­cât să fie dispuși să renunțe la petrecerea Crăciunului cu prietenii sau cu familia, sau la bucuria colindatului și, în schimb, să mear­gă la cineva pentru a-l ajuta să iasă din sin­gurătate?

De cele mai multe ori noi oamenii, la bu­curie, uităm de durerile semenilor noștri. Crăciunul ne arată că Dumnezeu, în toa­tă slava Sa, nu uită de suferința omului ci, „chip de rob lu­ând, făcându-se ase­menea oamenilor”(Filipeni 2, 7) vine la noi. Domnul și Omul Iisus Hristos, prin tot ceea ce trăiește, pare a ne spune: „Nu vă primește nimeni, nu vă dă nimeni atenție? Iată, nici Eu nu am unde să mă nasc... A trebuit să plecați din țara voas­tră? Åži eu, copil fi­ind, am fost pribeag prin țări străine...Vă este vouă foame?Åži Eu am flămân­zit... Sunteți triști când pierdeți pe ci­neva drag? Åži Eu l-am plâns pe prietenul meu, Lazăr... Faceți bine și vi se răsplătește cu rău? Åži Mie tot așa mi-au răsplătit cei pe care i-am vinde­cat... Sunteți trădați și părăsiți de prieteni? Åži de mine s-au lepădat prietenii Mei... Vădoare când sunteți loviți? Iată și Eu sânge­rez când sunt bătut cu biciul... Vă simțiți pă­răsiți până și de Dumnezeu? Åži Eu, pe cru­ce, am simțit acest lucru... Muriți voi? Iată, și Eu sunt omorât...”

Numai atât de ne-am aminti, numai de-am îndrăzni să intuim că-n toate singurătățile și frământările noastre Dumnezeu este lângă noi, atunci ni s-ar despietri inimile și, cu ui­mire, am rosti și noi, împreună cu țăranii din Transilvania, „Dumniezău draguțu”... Åži atunci cred că s-ar face au­zit și sufletelor noas­tre glasul Său: „Vi se pare câteodată că viața voastră e un iad? Iată, în Iad mă cobor și Eu... Åži înviez, ca să înviați și voi cu Mine! Mă înalț la Cer, de-a dreapta Tatălui ca să vedeți că acolo e locul vos­tru! Vă trimit pe Sfântul Duh pentru ca, încă pe pământ fiind, să gustați din Viața pregătită vouă în Cer!” Astfel am înțelege de ce cobo­rârea Domnului Hristos ca și prunc, la noi, pe pământ este, de fapt, începu­tul înălțării noastre la Cer. Åži am cânta împreună cu Biserica „Hristos se naște, slăviți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă!”

Bogdan Grecu, Belfast