Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Daniel,
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre!
Domnule Primar, Distinși invitați, Iubiții mei credincioși,

Hristos a înviat!


Este o binecuvântată șansă de a fi și noi, preotul și credincioșii parohiei „Sfântul Ierarh Nectarie” din Coslada, părtași ai acestei sărbători, ai acestei binecuvântate și binecuvântătoare prezențe, prin rugăciuni personale și comunitare, și cuviincioase urări de sănătate și slujire sfințitoare în continuare.

Nu ne aflăm aici neapărat la o sărbătoare festivă, ci într-o familie, o familie care își dorește să țină aprinsă și vie lumina spiritualității, culturii, istoriei și tradiției noastre ortodoxe și românești, prin eforturi mari, unele încununate de succes, altele care ne smeresc; câteodată este necesar și acest lucru. Consider că cea mai potrivită modalitate de a mă exprima în acest sens este de a arăta că toți am făcut și facem atât cât putem să facem, dar că Dumnezeu este singurul Care știe, judecă și apreciază dacă lucrarea noastră este sau nu o lucrare temeinică și ziditoare. Facem ceea ce putem pentru poporul nostru, iar el judecă mai bine ceea ce facem noi pentru el. Mai potrivit ar fi, cred, un cuvânt pe care l-am auzit din gura părintelui Cleopa: taci tu, să vorbească faptele tale!

Personal, am motivații cu totul speciale de a-mi îndrepta primul gând către Preafericirea Voastră, pentru că prin mâinile Preafericirii Voastre am primit sfântul har al preoției, după opt ani de diaconie, în binecuvântata zi de 24 iulie 2005, în cetatea Sfântului Apostol Andrei, în minunata catedrală a municipiului Galați. Ne sunt mereu în memorie prezența, sfatul și cuvântul duhovnicesc cu care m-ați onorat în acele momente și ați inspirat permanent misiunea mea ca slujitor al Sfântului Altar.

Noi, contemporanii acestui act sfânt din viața parohiei noastre, avem încredințarea tăriei credinței, binefacerii speranței și balsamului iubirii dumnezeiești revărsate de slujirea Preafericirii Voastre și a tuturor membrilor Sfântului Sinod. Traversarea dificultăților mari și grele, cu întreaga Biserică, în stare de smerenie, de continuă speranță și de fermitate pastorală și misionară, în duhul Sfinților Părinți și în continuitatea înaintașilor, a impus în timpul patriarhatului Preafericirii Voastre Ortodoxia românească nu numai în societatea noastră, ci, mai ales pe plan panortodox și pancreștin.

Pentru toate aceste daruri, înmulțite ca și talanții, în folosul tuturor, Vă rămânem recunoscători și Vă rugăm să primiți ofranda dragostei și a rugăciunilor noastre, pentru îndelungă înzilire și pentru tot mai rodnică arhipăstorire în fruntea Sfintei noastre Biserici.

Cum să Vă mulțumesc, din adâncul inimii, pentru marea generozitate și pentru dragostea arătată parohiei noastre? Primiți recunoștința noastră și asigurarea profundului nostru respect.

Întru mulți ani, Preafericite Părinte Patriarh!