Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 8 Iulie 2022 Ora: 15:14

Sfântul Proroc Ilie, un proroc excepțional în vremuri dificile

Creștinii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Proroc Ilie în perioada lunii iulie, mai exact în ziua a 20-a. După doar două săptămâni însă, Sfântul Ilie mai este menționat şi în contextul unui praznic împărătesc, cel al Schimbării la Față (6 august). Cu această ocazie, Ilie apare în preajma Mântuitorului, a unui alt proroc, Moise, și a trei apostoli (Petru, Iacov și Ioan) (Matei 17, 1-13; Marcu 9, 2-13; Lc 9, 28-36). În poporul ales exista conștiința revenirii pe pământ a acestui profet (Matei 17, 10; Marcu 9, 11), motiv pentru care numele său este menționat atât în legătură cu Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului (Ioan 1, 21), cât și în legătură cu Iisus Hristos. Deși niciunul nu-și declină identitatea cu Ilie, Iisus le explică contemporanilor Săi că Ilie a și venit. Acesta este chiar Ioan Botezătorul, după cum le preciza ucenicilor lui Ioan, în Matei 11,14: „Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină.” (a se vedea și Matei 17, 10-13; Marcu 9, 12-13 sau Maleahi 3, 23).

Sfântul Proroc Ilie, un proroc excepțional în vremuri dificile

În Sfintele Scripturi, Prorocul Ilie își începe activitatea într-un context de idolatrie, când poporul lui Dumnezeu trăia în afara Legământului cu Cel care îl eliberase din robia egipteană (3 Regi 16, 30-34). Regele Ahab va domni 22 de ani peste Israel, aducând regatului prosperitate materială, dar și moarte sufletească. Prin căsătoria cu Izabela, fiica regelui sidonienilor, Ahab va introduce la cel mai înalt nivel idolatria. Astfel, zeii păgâni Baal și Astarte vor beneficia de un sacerdoțiu și de diverse locuri de închinare. Ieșirea poporului lui Israel din promisiunea Legământului va constitui motivul irupției unui profet aparte.

Nu cunoaștem foarte multe detalii despre acest proroc, însă îl vedem descris în textul sfânt ca un om cu o credință neclintită în Dumnezeul cel Adevărat. Ilie nu ezită să îl înfrunte direct pe regele Ahab, ale cărui greșeli le scoate la lumină și le numește ca atare: căsătoria cu o femeie păgână și introducerea cultului idolatru. Parcurgându-i activitatea și interacțiunea cu Ahab, realizăm faptul că toate acțiunile sale se petrec la extreme. Asta pentru că faptele lui Ahab sunt de o mare gravitate, căci pun în pericol însăși existența poporului ales, un popor metaistoric, încadrat și binecuvântat să trăiască în sânul Alianței cu Dumnezeu.

Însuși numele acestui profet indică această legătură fundamentală dintre Dumnezeu și popor, căci „Ilie” (în ebr. Elijahu, iar în gr. Iliu) înseamnă „Dumnezeu (Elohim) este Domnul (Yhwh)”. Mărturisirea de credință monoteistă din cadrul numelui său a fost transpusă cu fidelitate în propria-i viață și în misiunea pentru poporul său. Ilie îl înfruntă pe regele necredincios, reintroducând astfel Legea lui Dumnezeu. Iar Legea revine prin Cuvânt (3 Regi 17, 2). Sfântul Ilie va activa în Israel ca proroc (pentru o anumită perioadă de timp) în timpul a doi regi. Cinci fresce narative îi înfățișează faptele.

În primul tablou (3 Regi 17), Ilie anunță o secetă care se va abate asupra regatului lui Israel. Conflictul dintre rege și Ilie este o extensie a relației dintre popor și Dumnezeu. Ilie îndepărtează ploaia și roua de la Israel nu ca o pedeapsă răzbunătoare, ci ca o ocazie revelatoare a puterii Adevăratului Dumnezeu. De altfel, următoarea frescă va fi amorsată de această lipsă de ordin natural. Zeul Baal era considerat de adoratorii săi ca fiind cel care stăpânește cerul, implicit ploaia, deci abundența hranei pe pământ. Oprirea ploii de către Ilie este de fapt un plan logic menit să ilustreze vanitatea idolilor. În această perioadă de suferință și lipsuri, în care chiar profetul trăiește la limita existenței, o femeie văduvă din Sarepta Sidonului – din țara de origine a reginei Izabela, deci – dă mărturie despre vitalitatea și despre realitatea cuvântului Domnului (devar Yhwh) prin Ilie (3 Reg 17, 24).

În cel de-al doilea tablou (3 Regi 18, 1-40), Ilie animă și stăpânește întreaga acțiune. Îl provoacă pe Ahab la „duelul zeilor” și tot el este cel care nu ezită să fie sarcastic în fața inacțiunii lui Baal și a Astartei. Prorocul le cere preoților păgâni să solicite zeilor lor mistuirea completă a unei jertfe, mai exact a unui taur. Dar lucrarea lui Ilie nu este una fără de noimă, căci simbolul lui Baal era tocmai taurul, ceea ce ne îndreptățește să vedem în planul profetului o intenție clară de rușinare a idolilor și a adoratorilor lor. Inerția zeilor va duce la adeverirea puterii Domnului. După văduva din Sarepta este acum rândul poporului lui Israel să-și reconsidere poziția față de partenerul de Legământ. Concursul dintre zei se încheie cu stârpirea sacerdoțiului păgân de către Ilie.

Cea de-a treia frescă (3 Reg 18, 43 – 19, 18) descrie fuga profetului din calea furiei Izabelei, care căuta să răzbune moartea prorocilor ei. Ilie se îndreaptă spre Beer-Șeba („Fântâna Legământului”) și, de acolo, ajunge la Muntele Horeb (Sinai), după 40 de zile. O teofanie îi descoperă prorocului Ilie un Dumnezeu diferit de zeii păgâni. Domnul este o divinitate care se manifestă și prin reținerea puterii. Acest atribut pare să-i fi scăpat profetului, căci el acționase cu prorocii mincinoși după standardele epocii sale, adică prin violență. Acum Domnul îl încredințează pe râvnitorul său profet că El nu este un Domn al distrugerii, cu toate că are și aceste capacități.

O nouă abatere a regilor lui Israel provoacă reacția Domnului Dumnezeului lui Israel, care-l trimite pe Ilie să anunțe moartea regelui Ohozia. Cel de-al patrulea tablou (4 Reg 1) este deschis de intenția regelui de a solicita sfatul idolilor. Nimeni în afară de Domnul nu poate interveni în cadrul Legământului, nici chiar regele, deoarece și el face parte integrantă. Ultima frescă (4 Reg 2, 1-12) înfățișează ridicarea la cer a Sfântului Proroc Ilie sub formă de vârtej de vânt și foc. Plecarea extraordinară la cer acompaniază și transmiterea duhului lui Ilie către ucenicul său Elisei.

Sfântul Apostol Iacov ne încredințează că orice creștin poate cere cu stăruință ajutor din partea Domnului, căci, în ciuda slăbiciunilor noastre, ca și Sfântul Ilie, putem nădăjdui că Domnul Iisus poate să dea curs rugăciunilor noastre (Iacov 5, 17).

Sfântul Proroc Ilie, un proroc excepțional în vremuri dificile

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni