Din vrerea lui Dumnezeu, cu sprijinul și jertfa oamenilor Săi, în mai 2011 mănăstirea catolică de rit bizantin a devenit proprietate a comunității românești, prin cumpărare. În luna decembrie, primele viețuitoare ortodoxe au început misiunea de rugăciune și ascultare la Vedrin. Încă de la început, sub grija şi smerita dragoste a lui Dumnezeu, oamenii – monahi şi mireni – şi‑au împreunat eforturile pentru a da viaţă unui aşezământ de rugăciune, de întâlnire duhovnicească a unora cu ceilalţi şi a fiecăruia cu Dumnezeu. O întâlnire a inimilor care se vrea a fi o comuniune în Duhul Sfânt, dincolo de circumstanţele materiale, deci istorice. O poveste reală despre hotărâre, statornicie, prezenţă, răbdare, jertfă din dragoste, în care ne suntem bucurie unii altora şi nu povară. O poveste despre felul în care Dumnezeu ne cheamă unii către ceilalţi: să ne întâlnim, să ne sprijinim, să ne cunoaştem şi să ne primim în inimi, spre a‑L cunoaştem şi a‑L slăvi. Fără împlinirea acestei chemări, orice demers material, orice împrejurare istorică rămân ca un ambalaj fără conţinut.

Ansamblul mănăstiresc cuprinde astăzi biserica și incinta împrejmuită de curtea interioară. În clădire s‑au amenajat chiliile pentru obștea monahală, paraclisul Sfântul Siluan, trapeza, biblioteca, atelierele și un mic arhondaric. Mănăstirea se află sub oblăduirea Acoperământului Născătoarei de Dumnezeu, avându‑l, de asemenea, ca ocrotitor pe Sfântul Ioan Rusul. În 27 mai 2011 s‑a săvârșit prima priveghere la mănăstire, în cinstea Sfântului.

În anul 2017 a început proiectul de renovare și de mărire a bisericii, care nu s‑a încheiat încă. Obștea numără cinci monahii și un preot slujitor, părintele arhimandrit Daniil Oltean, care aduc slavă lui Dumnezeu printr‑o continuă rugăciune și prin misiunea pe care o împlinesc aici. Slujirea zilnică este în română și franceză. De‑a lungul acestor ani s‑au făcut rasoforii și călugării. Există aici un atelier de pictură si unul de olărit. La mănăstire au loc întâlniri cu personalitați duhovnicești, tabere și activități pentru copii, seminarii cu adolescenți, stagii de pictură, ateliere practice. Toate se desfășoară în folosul și spre bucuria multora.

Cel mai important lucru care s‑a petrecut în toți acești ani îl reprezintă formarea unei comunități numeroase de credincioși, astfel încât biserica a început să fie neîncăpătoare duminica și la marile praznice. Întâlnirea monahiilor cu mirenii, în care fiecare îşi găseşte locul şi plinătatea, fără a se contrazice sau incomoda, dar şi povestea acestei mănăstiri arată că numai din întâlnirea eforturilor conjugate a fost posibilă construcţia ei. Din jertfa reciprocă se naşte dragostea şi fiecare dintre părţi se regăseşte crescând în dragostea lui Dumnezeu.

Câtă dragoste au putut avea cei care au contribuit financiar, fiecare după putința lui, făcând posibilă cumpărarea acestei mănăstiri! Câtă dragoste au cei care își jertfesc din timpul lor liber, venind la mănăstire și ajutând la treburile gospodărești, la pregătirea sărbătorilor, a hramurilor! Dar puterea vine de la Dumnezeu, acolo unde toate sunt cu putinţă. Este jertfa oricărei ctitorii.

Aşadar, o istorie a chemărilor lui Dumnezeu, adresate nouă, oamenilor, chemare care nu s‑a oprit în acel moment istoric, ci una care viază astăzi. O chemare a unora către ceilalţi, pas cu pas, până la comuniunea în Duhul Sfânt, spre cunoaşterea şi slava lui Dumnezeu.

Vedrin, 13 iulie 2021