În acea vreme, la mănăstire, PărinÅ£ii aveau un catâr cu ajutorul căruia aduceau apa de la râul Iordan. Cuviosul Gherasim l-a pus pe leu să îl păzească pe catâr ÅŸi să îl pască pe lângă apa Iordanului. Leul îndeplinea cu bucurie această sarcină. Într-o zi însă, leul s-a depărtat cam mult de catâr ÅŸi a adormit. Tocmai atunci au trecut pe acolo niÅŸte negustori din Arabia cu o caravană de cămile. AceÅŸtia, văzând catârul singur, l-au luat ÅŸi au plecat mai departe cu el.

Când s-a trezit, leul a plecat în căutarea catârului, dar nu l-a mai găsit ÅŸi s-a întors la mănăstire foarte întristat. Văzându-l singur, Cuviosul a crezut că leul a mâncat catârul ÅŸi l-a întrebat: „Unde este catârul? Nu cumva l-ai mâncat? Dacă este așa, tot lucrul pe care îl făcea catârul îl vei face tu, slujind trebuinÅ£ele mănăstirii”. Leul a fost ascultător ÅŸi a cărat zi de zi apa de la râul Iordan ÅŸi toÅ£i care vedeau aceasta se minunau.

După ceva vreme, negustorul arab care luase catârul a venit la Ierusalim să vândă grâu, ducând cu sine ÅŸi catârul pe care îl luase. Åži, pe când trecea el Iordanul împreună cu catârul ÅŸi cămilele, s-a întâlnit cu leul. Speriindu-se foarte tare, a lăsat ÅŸi catârul ÅŸi cămilele ÅŸi a fugit. Atunci leul a luat catârul de frâu, aÅŸa cum făcea ÅŸi înainte, ÅŸi s-a întors la Sfântul Gherasim foarte bucuros.

Când l-a văzut, Cuviosul s-a bucurat foarte mult, nu atât pentru că îÅŸi recuperase catârul, ci mai ales pentru nevinovăÅ£ia ÅŸi ascultarea leului. Ca răsplată, bătrânul l-a numit de atunci pe leu IORDAN.

Leul a rămas ascultător ÅŸi supus în continuare ÅŸi vreme de cinci ani nu s-a despărÅ£it de mănăstire.

Timpul a trecut ÅŸi Cuviosul Gherasim a plecat din lumea aceasta către Cel pe Care L-a iubit atât de mult. În acea vreme, leul nu s-a aflat în mănăstire ÅŸi nu a ÅŸtiut de pierderea suferită de călugări. Când a venit la mănăstire, leul l-a căutat pe bătrân, iar ucenicul părintelui Gherasim, Savatie, văzându-l pe leu, i-a spus: „Iordane, StareÅ£ul nostru s-a dus la Domnul”. Åži pentru că leul se tot plimba căutându-l pe bătrân, ucenicul l-a luat ÅŸi l-a dus la mormântul Cuviosului. Atunci leul a început să răcnească puternic ÅŸi, aÅŸezându-se lângă mormânt, a murit îndată.

Aceste lucruri minunate s-au petrecut pentru a se arăta cât de plăcut lui Dumnezeu a fost Sfântul Gherasim, pe care, pentru bunătatea ÅŸi credinÅ£a lui, l-au ascultat chiar ÅŸi animalele sălbatice.

Știați că...

• La intrarea în Mănăstirea „Sfântul Gherasim” de la Iordan te întâmpină sculptura de bronz a unui leu în mărime naturală. Este reprezentarea lui Iordan, leul din poveste.
• Leul este amintit în Biblie de 130 de ori. 
• În arta bisericească cei patru Sfinți Evangheliști  au câte un simbol. Astfel, Matei este zugrăvit împreună cu un înger, Marcu este zugrăvit împreună cu un leu, Luca este zugrăvit împreună cu un vițel, iar Ioan este însoțit de un vultur. Leul a fost ales ca simbol al Sf. Evanghelist Marcu, deoarece acesta ne vorbește la începutul Evangheliei despre Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, ca fiind „Glasul celui ce strigă în pustie” (Marcu 1, 3), care amintește de răgetul leului.
• În unele limbi ale Orinetului Apropiat, pentru leu, erou și rege se folosea același cuvânt.
• Statueta leului din PiaÅ£a San Marco a fost o vreme simbol al Serenissimei (vechea denumire care a fost dată VeneÅ£iei, datorită politicii oraÅŸului de a nu participa la războaie sau la conflicte, în sec. XVI-XVIII) ÅŸi continuă să fie emblematic pentru frumoasa lagună. 
• Răgetul unui leu se poate auzi și de la 8 km distanță.
• Doi exploratori de la National Geographic care au studiat leii timp de 30 de ani, susÅ£in că ciferele privind existenÅ£a leilor sunt îngrijorătoare. Dacă acum 50 de ani, erau 450.000 de lei, în prezent sunt cel mult 20.000. Cei doi exploratori susÅ£in că aceÅŸtia sunt ultimii lei pe care îi vedem ÅŸi că în 10, 15 ani va dispărea această specie.