Cu binecuvântarea Preasfinţitului părinte episcop Timotei, preoţi şi credincioşi din Asturias, Leon, Cantabria şi Pais Vasco, au făcut neîncăpătoare biserica Mănăstirii ca­tolice Santo Toribio de Liebana din Potes (Cantabria), unde s-au adunat în seara pre­mergătoare praznicului, miercuri, 13 septembrie, slujind împreună Acatistul, Utrenia sărbătorii cu emoţionantul moment al scoaterii şi înălţării în mijlocul bisericii a Sfintei Cruci şi Dumnezeiasca Liturghie.

După o zi de muncă obişnuită, credincioşii au „lăsat toate”, au purces la drum ca să stea la „um­bra Crucii”. S-au pregătit din vre­me. S-au spovedit. Au împlinit toată „rânduiala”, cu dorul şi dra­gostea celui ce nu vrea să piardă niciunul din roadele „Arborelui Noului Legământ”

Mănăstirea Santo Toribio de Liebana adăposteşte cea mai mare bucată din Lemnul Crucii pe care a fost răstignit Domnul. Potrivit istoricului Prudencio de Sandoval (1553-1620) aceasta a fost adusă în Liebana în seco­lul VIII împreună cu relicvele Sfântului Toribio de Astorga. Legenda spune că Sf. Toribio (402?-476) a ajuns încă de tâ­năr la Ierusalim unde a fost apre­ciat de către Sf. Ierarh Iuvenalie care l-a numit mare paraclisier la Biserica Sfântului Mormânt. După ce a împlinit mai multă vreme această ascultare a dorit să se întoarcă în Peninsula Ibe­rică, iar patriarhul i-ar fi dăruit bucata aceasta din Sfânta Cru­ce. Acelaşi istoric spune că ea este o parte din braţul stâng al Crucii Domnului. Este aşezată sub formă de cruce de 635 mm de lungă, de 393 mm de lată şi de 40 mm de groasă, închisă într-o montură din argint aurit or­nat în stil gotic şi datată din anul 1679. Are un orificiu la bază, de aproximativ 6x4 cm, prin care se poate atinge Sfântul Lemn. A fost în aşa fel aşezată încât se poate observa foarte bine urma lăsată în lemn de pironul care a străpuns mâna stângă a Mântuitorului. Analizele stiinţifice au de­monstrat că este vorba despre specia Cupressus sempervirens, un arbore care creşte în zona Pales­tinei. Potrivit oamenilor de ştiinţă lemnul este foar­te vechi şi poate depăşi cu uşurinţă graniţele celor 2000 de ani de după Hristos.

A consemnat pr. Florin Nicolae Goia