Aeroportul și polițistul care a salvat hramul

Fiecare început de an bisericesc este marcat de multe evenimente în parohii; la multe dintre aceste evenimente se rânduieÅŸte să particip si eu: hramuri, conferinÅ£e, cateheze, seri duhovniceÅŸti ÅŸi altele. De multe ori, ca să poÅ£i ajunge în toate locurile, e nevoie de ceva rugă­ciune, ca să prinzi legăturile între avion, tren ÅŸi vreo maÅŸină care te ia de la o destinaÅ£ie ÅŸi te duce la alta. E mereu un prilej să cunoÅŸti oameni noi, chipuri noi, caractere noi ÅŸi de fiecare dată ră­mâi uimit când descoperi în fiecare persoană o nouă amprentă a lucrării dumnezeieÅŸti. De mul­te ori am fost fascinat de tainele lui Dumnezeu, ascunse în unele dintre cele mai profunde su­flete pe care am avut ocazia să le întâlnesc.AÅŸa a rânduit Domnul, ca într-un an să merg la una dintre mănăstirile noastre din sud, mănăstire care aduce multă bucurie ÅŸi mângâ­iere nu doar românilor ortodocÅŸi din zonă, ci ÅŸi multor italieni, care au o evlavie deosebită pentru viaÅ£a monastică ÅŸi sunt foarte mândri că anume acolo este o adevărată mănăstire, cu monahi precum odinioară. Ei sunt ferm convinÅŸi că Domnul îi ocroteÅŸte ÅŸi îi ajută me­reu pentru rugăciunile călugărilor.

Acea zi petrecută la mănăstire a fost foar­te binevenită, bateriile duhovniceÅŸti au fost din nou încărcate la maxim ÅŸi am prins pute­re pentru următoarea perioadă, care se arăta a fi destul de încărcată.

Drumul spre aeroport a fost unul rapid, fără prea multe peripeÅ£ii. Ele au început însă odată cu ajungerea la destinaÅ£ie. Ca în toate aeropor­turile moderne, ÅŸi în acest modest aeroport din sud au fost instalate de puÅ£in timp borne elec­tronice pentru formalităÅ£ile de check-in. Trebuie să vă mărturisesc ceva înainte de a continua...

Italienii din sud sunt foarte conservatori ÅŸi nu privesc cu ochi buni inovaÅ£iile, mai ales cele teh­nologice. Italianul din sud e om de suflet, om care se încrede în cuvânt mai mult decât în ori­ce. Onoarea este virtutea numărul unu la aceÅŸti oameni, care au o sensibilitate aparte faÅ£ă de va­lorile familiei, ale bisericii ÅŸi, în general, faÅ£ă de toate valorile creÅŸtine.

Când m-am apropiat de prima bornă elec­tronică disponibilă pentru a face check-in-ul, îndată ce am introdus datele de identificare mi-am dat seama că rezervarea pe care cre­deam că o am, pentru a ajunge la o altă destinaÅ£ie, în realitate nu exista... Mi-am zis că poate am greÅŸit ceva ÅŸi am încercat să refac toa­tă procedura, dar fără sorÅ£i de izbândă. Am ob­servat că lângă mine apăruse un poliÅ£ist: era cel care asigura ordinea în aeroport. Fără să-mi dau seama, între noi s-a înfiripat un dialog la care nu m-aÅŸ fi aÅŸteptat niciodată.

-SunteÅ£i călugăr cumva? întreabă, parcă ti­mid la început, poliÅ£istul.

-Da, îi spun eu, cu un ton mai curajos.

-SunteÅ£i călugăr ortodox, aÅŸa-i? Åži sunt aproape sigur că veniÅ£i de la mănăstire!, zice poliÅ£istul cu mai mult zel ÅŸi cu o bucurie deo­sebită că, într-adevăr, veneam de la mănăstire, mănăstire emblematică în acea zonă, mănăs­tire cu adevărată viaÅ£ă duhovnicească.

-Da, îi răspund eu, tocmai mă întorc de la mănăstire ÅŸi trebuie să merg în nord, la un hram într-o parohie unde a binecuvântat epi­scopul să slujesc.

-Păi, hai să vă ajut, cu ce vă pot ajuta?! zice poliÅ£istul cu o ÅŸi mai mare bucurie, încer­când să desluÅŸească numele meu din buletin ca să putem face check-in-ul.

-Încerc să fac check-in-ul..., am început să-i explic.

-...Åži nu merge, eram sigur că nu merge, le-am spus de nenumărate ori să nu aducă aces­te borne, astea nu sunt bune... Eram sigur că nu sunt bune, nimeni nu reuÅŸeÅŸte să se descur­ce cu ele...

Åži, în acelaÅŸi fel încrezător, mi-a luat baga­jul din mână ÅŸi a pornit către serviciul clienÅ£i, unde cu siguranÅ£ă cunoÅŸtea pe cineva.

-HaideÅ£i după mine, rezolvăm imediat! Cum să nu reuÅŸiÅ£i să faceÅ£i check-in-ul, doar avionul pleacă în 45 de minute...?! Åži doar le-am spus de atâtea ori că nu sunt bune cal­culatoarele astea! Nu era oare mai bine îna­inte, când aveai o persoană în faÅ£ă, când pu­teai să vorbeÅŸti cu cineva        ? Åži doar le-am

zis!!! Dacă nu le ziceam, mai înÅ£elegeam, dar eu le-am zis!

Åži, tot vorbind, am ajuns la serviciul clienÅ£i... unde, trecând înaintea cozii, poliÅ£istul a expli­cat problema mea unei doamne care încerca amabil să înÅ£eleagă ce se petrece:

-VedeÅ£i că iarăÅŸi nu vă merg calculatoare­le?! Părintele trebuie să ia avionul în 45 de mi­nute ÅŸi nu poate face check-in-ul. Off, calcula­toarele astea! Vai de noi! Să ne fie ruÅŸine!

În timp ce doamna de la ghiÅŸeu încerca să înÅ£eleagă de ce nu apar pe lista pasagerilor, poliÅ£istul a început să mă încurajeze:

-Mai puteÅ£i, părinte? LăsaÅ£i că rezolvăm imediat, ne ajută Domnul, nu ne lasă. Să ÅŸtiÅ£i că eu le-am spus să nu pună acele borne auto­mate, dar ce, credeÅ£i că m-au ascultat? Cât m-am rugat la Dumnezeu să lase lucrurile aÅŸa cum erau înainte... că era mai bine, dar nu a fost chip...

-Cred că am găsit problema, a zis doam­na de la ghiÅŸeu. Părintele nu are zbor astăzi, ci peste o lună! La aceeaÅŸi oră, aceeaÅŸi cursă! De asta nu poate face check-in-ul, nu e programat pentru azi.

Vă mărturisesc... în acea clipă mi-am dat seama! De oboseală, am încurcat datele! Am cumpărat biletul pentru ziua precisă, dar luna era greÅŸită... Am zis în inima mea: „Doamne, iartă-mă, că din neatenÅ£ia mea i-am încurcat pe aceÅŸti oameni, ba i-am ÅŸi necăjit...”

Am încercat să mai spun un pic de rugă­ciune în taină ÅŸi, până să realizez ce se întâm­plă, bunul poliÅ£ist a pornit o discuÅ£ie cu doam­na de la ghiÅŸeu, ca să salveze situaÅ£ia! Dacă ratam zborul, pierdeam hramul ÅŸi dădeam pes­te cap tot programul!

-Oare nu v-am zis eu să nu puneÅ£i borne automate? AÅ£i văzut cum maÅŸinăriile voastre au încurcat datele de zbor ale părintelui?

-Calculatoarele nu încurcă datele, dom­nule poliÅ£ist... greÅŸeala a fost făcută la rezerva­re, a spus doamna timid, nevrând să-l contra­zică prea mult pe cel ce încerca să rezolve o situaÅ£ie de nerezolvat.

-Cum să greÅŸească părintele, doamnă?! Nu vedeÅ£i că dânsul vine de la mănăstire ÅŸi tre­buie să ajungă neapărat la hram, unde l-a tri­mis episcopul? După ce că maÅŸinăriile voastre au încurcat treaba, mai daÅ£i vina pe părintele? Da’ se poate aÅŸa ceva?!

Să ÅŸtiÅ£i că, în acel moment, m-am făcut roÅŸu ca pepenele! Am vrut să spun că, mai mult ca sigur, eu am greÅŸit rezervarea! Voiam însă să-i rog să găsim o soluÅ£ie pentru a putea prin­de avionul care în câteva minute urma să ple­ce. PoliÅ£istul însă nu s-a lăsat:

-  SchimbaÅ£i acum biletul ÅŸi corectaÅ£i greÅŸeala, să nu ne facem de ruÅŸine în faÅ£a unui călugăr! Vă rog frumos! Hai, nu mai staÅ£i pe gânduri, nu vedeÅ£i că întârzie părintele? Dacă aveÅ£i calculatoare stricate, eu ce să vă fac...

Sărmana doamnă nu a mai putut spune ni­mic... A schimbat biletul, mi-a făcut check-in-ul ÅŸi mi-a dat cartea de îmbarcare, zâmbind ÅŸi urându-mi un zbor liniÅŸtit (ÅŸi toate acestea gra­tis!)... Iar poliÅ£istul nostru, care nici prin filme nu mai poate fi găsit, mulÅ£umit de fapta bună pe care o făcuse, mi-a zis:

-Părinte, hai, mergeÅ£i repede, se închide poarta! Dar mai întâi binecuvântaÅ£i-mă ÅŸi să vă rugaÅ£i pentru mine!

-Amin!

Atât am reuÅŸit să spun, copleÅŸit de emoÅ£ii...

Pentru poliÅ£ist m-am rugat. M-am rugat ÅŸi pentru doamna de la ghiÅŸeu. M-am rugat ÅŸi mă rog în continuare pentru toÅ£i acei oameni buni din sud, oameni cu inimă caldă, cu suflet mare, oameni care au loc în inimă ÅŸi pentru Dumnezeu, ÅŸi pentru biserică, ÅŸi pentru călugări, ÅŸi pentru mireni, pentru tot omul cel necăjit ÅŸi întristat, pentru tot omul sărac ÅŸi neputincios, pentru tot omul pribeag ÅŸi rătăcit, pentru tot omul singura­tic ÅŸi neputincios, pentru tot omul uitat de toÅ£i.

De fiecare dată mă bucur când întâlnesc astfel de oameni! Îi priveÅŸti în ochi ÅŸi vezi su­flete curate, suflete minunate.

Mare eÅŸti, Doamne, ÅŸi minunate sunt lu­crurile Tale ÅŸi nici un cuvânt nu este îndeajuns spre lauda minunilor Tale!

Arhimandrit Atanasie Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, Roma