Adaugat la: 3 Noiembrie 2017 Ora: 15:14

Despre cântarea Sfinte Dumnezeule sau Trisaghion

Dumnezeiasca Liturghie pe care o săvârÅŸim în prezent are în cuprinsul ei două imnuri îngereÅŸti. Este vorba despre cântarea Sfinte Dumnezeule din cadrul Li­turghiei Cuvântului (sau a Liturghiei Catehumenilor) ÅŸi Imnul de biruinÅ£ă din cuprinsul anaforalei liturgice (Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot... )1, de la Litur­ghia Euharistică.

Cântarea Sfinte Dumnezeule este unul dintre cele mai vechi imnuri creÅŸtine ÅŸi se pare că este primul care a pătruns în Liturghia catehumenilor (mai apoi adăugându-se imnul Unule Născut... ÅŸi troparele de la Fericiri), care în primele cinci secole se rezu­ma la intonarea unor psalmi, la citirea mai multor texte din Vechiul ÅŸi din Noul Testament, la Evanghelie ÅŸi la predică. ApariÅ£ia cântării Sfinte Dumnezeule (sau a Trisaghionului – Cântarea de trei ori Sfânt) este legată de o minune petrecută în timpul patriarhului Proclu din Constantinopol (434-446) ÅŸi al împăratului Teodosie al II-lea. Ca urmare a unui cutremur care a zguduit capitala Imperiului Roman de Răsărit, poporul a ieÅŸit în procesiune pe câmp, în frunte cu patriarhul ÅŸi cu împăratul, iar în timpul rugăciunii obÅŸteÅŸti un copil din mulÅ£ime a fost răpit până la al treilea cer, ca Sfântul Apostol Pavel, ÅŸi a auzit intonându-se de către îngeri cântarea Sfinte Dumnezeule, în vreme ce popo­rul cel credincios se ruga pe pământ, spunând cu lacrimi: „Doamne, miluieÅŸte-ne!” Revenind în mijlocul poporului, copilul a mărturisit cele auzite, iar mulÅ£imea, dim­preună cu patriarhul ÅŸi împăratul, au cântat imnul aÅŸa cum îl spusese copilul, iar cutre­murul a încetat2.

Descoperirea acestei cântări vine într-un context istoric deosebit, ÅŸi anume acela al frământărilor create în Biserică de erezia monofizită a lui Dioscor al Alexandriei, care mărturisea că în persoana Mântuitorului Hristos firea omenească a fost absorbi­tă de firea dumnezeiască. BiruinÅ£a Bisericii asupra acestei erezii a fost încununată prin Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), la sfârÅŸitul căruia ortodocÅŸii l-au condamnat pe Dioscor ÅŸi au intonat această cântare. Intonarea cântării Sfinte Dumnezeule la sfârÅŸitul sinodului era mărturisirea vie a credinÅ£ei în Persoanele Sfintei Treimi ÅŸi a consubstanÅ£ialităÅ£ii lor3 în faÅ£a monofiziÅ£ilor, care adaptaseră acest imn, transformându-l în: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, miluieÅŸte-ne pre noi”4, făcând în mod greÅŸit părtaÅŸă la suferinÅ£a ÅŸi moartea pe cruce firea cea dumnezeiască a Mântuitorului Hristos.

Pe de altă parte, sunt ÅŸi indicii care ar atesta o vechime mai mare a cântării Sfinte Dumnezeule: ea este întrebuinÅ£ată în toate bisericile vechi orientale (atât cele calcedoniene, cât ÅŸi cele necalcedoniene), iar din biografia Sfântului Vasile cel Mare, atribui­tă lui Amfilohiu de Iconiu (+ 394), reiese că această cântare era deja cunoscută în tim­pul sfântului, în Biserica din Capadocia5.

De asemenea, liturgiÅŸtii ÅŸi filologii consideră că imnul Sfinte Dumnezeule are o bază biblică. Unii vorbesc despre textele Is. 6, 3 („Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin e cerul ÅŸi pământul de slava Ta...”), Ps. 41, 2 („Însetat-a sufletul meu după Dumnezeu Cel tare, Cel viu”) ÅŸi Ps. 50, 1 („MiluieÅŸte-mă, Dumnezeule...”)6, iar alÅ£ii spun că ÅŸi-ar avea obârÅŸia în imnul angelic din Ap. 4, 8 („Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumne­zeu, AtotÅ£iitorul, Cel ce era ÅŸi Cel ce este ÅŸi Cel ce vine”)7.

Note:

1. La aceste două imnuri s-ar putea adăuga ÅŸi prima parte a cântării Cuvine-se cu adevărat...(până la Ceea ce eÅŸti mai cinstită... ), care a fost descoperită de Arhanghelul Gavriil unui monah athonit din apropierea Schitului Protaton, în jurul anului 982. Partea a doua însă (Ceea ce eÅŸti mai cinstită...) a fost alcătuită de Sfântul Cosma de Maiuma ÅŸi se găseÅŸte în Canonul Joii celei Mari.
2. Mărturii istorice despre această minune se găsesc în Epistola Patriarhului Acachie al Constantinopolului către ereticul Petru Fullo, în epistolele apocrife ale Papei Felix al III-lea (483-492) contra aceluiaÅŸi Petru Fullo ÅŸi a împăratului Zenon, precum ÅŸi în scrierile mai multor autori bisericeÅŸti (Sfântul Ioan Damaschin, istoricul Teofan Preotul, Atanasie Bibliotecarul etc.).
3. Sfântul Ioan Damaschin spune despre Trisaghion astfel: „Noi raportăm cuvintele Sfinte Dumnezeule la Tatăl ÅŸi prin aceasta nu dăm numai Lui numele Dumnezeirii, deoarece ÅŸtim că este Dumnezeu ÅŸi Fiul ÅŸi Sfântul Duh. Cuvintele Sfinte tare le raportăm la Fiul, dar nu lipsim pe Tatăl ÅŸi pe Sfântul Duh de pu­tere. Iar cuvintele Sfinte fără de moarte la raportăm la Duhul Sfânt, fără ca să punem în afară de nemu­rire pe Tatăl ÅŸi pe Fiul, ci raportăm în chip simplu ÅŸi absolut toate numirile dumnezeieÅŸti la fiecare din­tre ipostase” (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica,EIMBOR, BucureÅŸti, 2001, p.132-135).
4. Adaosul este atribuit lui Petru Fullo (Gnafes), care a fost în trei rânduri patriarh al Antiohiei: 469 (470), 475 (476), 485-488.
5. Pr. Petre Vintilescu, Poezia imnografică din cărÅ£ile de ritual ÅŸi cântarea bisericească,Editura PACE, BucureÅŸti, 1937, p. 164.
6. Sfântul Simeon al Tesalonicului spune: „PărinÅ£ii din început luând de la îngeri acest Sfânt, Sfânt, Sfânt(de la Is. 6, 3) ÅŸi de la David care cântă pe Dumnezeu în Treime zicând: Însetat-a su­fletul meu după Dumnezeu Cel tare, Cel viu, aÅŸezând bine cu aceasta cântarea de trei ori sfântă. Iar miluieÅŸte-ne,tot de la acest David au luat-o întru rugăciune. Drept aceea, zice Sfinte de la îngeri ÅŸi Dumnezeulede la David. Asemenea ÅŸi Sfinte tare: Sfintede la îngeri ÅŸi tarede la David; Sfinte fără de moarte, Sfinte de la îngeri, Sfinte fără de moarte,schimbând zicerea lui David de viu prin fără de moarte:ÅŸi miluieÅŸte-nepre noiiar de la dânsul...” (Despre Sfintele Rugăciuni,Cap. 316, în Tratat asupra tuturor dogmelor credinÅ£ei noastre ortodoxe, după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos ÅŸi urmaÅŸii Săi,vol. II, Editura Arhiepiscopiei Sucevei ÅŸi RădăuÅ£ilor, Suceava, 2003, p. 63.
7. Konstantin Nikolakopolos, Imnografia orto­doxă la început ÅŸi azi,Ed. Basilica, BucureÅŸti, 2015, p. 148.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni