Poate că nu ÅŸtim să ne rugăm de ajuns... Poate că uităm prea repede de noi, de înlăuntrul nostru... Poate că ÅŸi inimile noatre nu ni le vărsăm îndeajuns înaintea Domnului. Lupta noastră se desfaÅŸoară în fiecare zi, în fiecare ceas. Suferim pentru că nu avem smerenie, cădem în înÅŸelare atunci când credem că suntem mai deÅŸtepÅ£i, cu mai multă experienÅ£ă decât alÅ£ii, din mândrie... Multă vreme nu am ÅŸtiut de ce trebuie să-Å£i zdrobeÅŸti sufletul de vreme ce oricum crezi că Dumnezeu te va ierta de toate greÅŸelile, apoi am înÅ£eles că numai aÅŸa mândria trece ÅŸi sufletul simte odihna.

E plină lumea de putrefacÅ£ie sufletească, de spitale neîncăpătoare, de închisori cu câte 3-4 paturi suprapuse, de aziluri de bătrâni rămaÅŸi fără nimeni, aruncaÅ£i în singurătate, de orfelinate unde stau cei mai nefericiÅ£i copii, de case de nebuni în condiÅ£ii groaznice... Suferim oare pentru ei? Se roagă cineva pentru ei?

Îl Å£inem prizonier pe Dumnezeu în Biserică Duminica dimineaÅ£a sau la vreun eveniment sau sărbatoare importantă, Îi cerem în gând câte ceva la necaz sau în preajma bolii, la servici nici atât nu avem timp, prea preocupaÅ£i cu teancul de hârtii ce ne aÅŸteaptă, găsim plictisitoare o carte de rugăciune, în schimb citim cu mare atenÅ£ie moda anului, ce a mai apărut nou, vorbim cu greu de Dumnezeu ÅŸi mult mai uÅŸor despre alte lucruri... Sufletul tânjeÅŸte spre altceva, uneori doare ÅŸi zace în mare durere până reuÅŸim să ne rugăm, să-i aducem pace. Uneori nu înÅ£elegem ÅŸi ni se pare ciudat să te rogi în preajma altor oameni ce-Å£i distrag atenÅ£ia... totuÅŸi Dumnezeu este pretutindeni ÅŸi când devenim conÅŸtienÅ£i de acest lucru reuÅŸim să ne rugăm oriunde. Oriunde... Pentru că Dumnezeu este al tuturor!

Alina Zara