Adaugat la: 3 Noiembrie 2016 Ora: 15:14

Părintele Arhiepiscop Iustinian Chira

Păstorul duhovnicesc autentic ÅŸi „Patriarhul” jertfelnic al MaramureÅŸului Ortodox Voievodal ÅŸi al Sătmarului StrămoÅŸesc ÅŸi Românesc (1921 – 2016)

 

Iată că de peste două milenii încoace, adică de la întemeierea credinÅ£ei creÅŸ­tine, suntem capabili să ne cinstim ÅŸi să ne omagiem eroii istoriei sau mar­tirii credinÅ£ei precum ÅŸi personalită­Å£ile marcante, universale ÅŸi naÅ£ionale, care au amprentat istoria, veacurile ÅŸi locurile cu ac­tivitatea, cu viaÅ£a ÅŸi cu învăÅ£ăturile ori scrie­rile lor mult folositoare!...

În acest sens, iată că anul acesta, din ziua de duminică - 30 octombrie 2016, ne facem părtaÅŸi la naÅŸterea în viaÅ£a cea veÅŸnică a ÎmpărăÅ£iei Cerurilor a unui mare cunoscă­tor ÅŸi mărturisitor al istoriei bimilenare ro­mâneÅŸti, totodată ÅŸi propovăduitor al drep­tei credinÅ£e creÅŸtine - Arhiepiscopul Iustinian Chira al MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului, după ce ÅŸi-a purtat cu toată demnitatea, onestita­tea ÅŸi încrederea în Dumnezeu crucea creÅŸ­tinească a vieÅ£ii, a slujirii ÅŸi pastoraÅ£iei misi­onare, vreme de foarte mulÅ£i ani, ÅŸi care, la data de 28 mai anul curent, a împlinit vene­rabila vârstă pământească de 95 de ani.

ÎnaltpreasfinÅ£itul Părinte Iustinian Chira – Episcopul MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului, a trecut la cele veÅŸnice în dimineaÅ£a zilei de 30 octombrie 2016, în timpul slujirii Sfintei Liturghii duminicale. În seara zilei de sâmbă­tă, 29 octombrie 2016, ÎnaltpreasfinÅ£ia Sa a suferit un infarct miocardic ÅŸi a fost internat la SpitalulJudeÅ£ean de UrgenÅ£ă (SJU) din mu­nicipiul Baia Mare, judeÅ£ul MaramureÅŸ.

Venerabilul Păstor Duhovnicesc ÅŸi Ierarh s-a născut la 28 mai 1921, în satul PlopiÅŸ din judeÅ£ul MaramureÅŸ, dintr-o familie de Å£ărani evlavioÅŸi la botez primind numele de Ioan. A urmat ÅŸcoala primară în satul natal (1928 - 1934). Între anii 1934 - 1941 a fost reÅ£inut acasă de părinÅ£i pentru sprijin în gospodă­rie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului Ortodox de băieÅ£i „Simion Åžtefan” din mu­nicipiul Cluj Napoca.

Animat ÅŸi însufleÅ£it de dragostea de a-L sluji cât mai bine pe Dumnezeu, s-a dus la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, din Å¢ara LăpuÅŸului, ca frate de mănăstire în data de 12 martie 1941, tuns în monahism sub numele de Iustinian (în anul 1942). La 15 august 1942 a fost hirotonit diacon, iar la 17 aprilie 1943 preot la Mănăstirea Rohia - MaramureÅŸ de că­tre PreasfinÅ£itul Părinte Nicolae Colan - Episcopul Vadului, Feleacului ÅŸi Clujului.

Între 22 noiembrie 1942 ÅŸi 10 martie 1943 este încorporat, în pofida hainei cleri­cale, în armata maghiară la Miscolt. În îm­prejurările istorice dramatice dintre 1940 -1944, monahii din Mănăstirea Rohia - MaramureÅŸ trăiau într-o înfrigurată nădej­de: eliberarea Å£ării ÅŸi a Transilvaniei.

În zorii în care această speranÅ£ă devenea o certitudine, este numit StareÅ£ la Mănăstirea Rohia tânărul ieromonah, în vârstă de nu­mai 23 de ani, Părintele Iustinian Chira, care avea să conducă acest sfânt locaÅŸ, aproape 30 de ani; una din cele mai îndelungate ÅŸi rodnice stăreÅ£ii.

Pentru meritele sale în conducerea mă­năstirii, la propunerea PreasfinÅ£itului Părinte Episcop Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului ÅŸi Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit, în anul 1967, rangul de Arhimandrit, iar în anul 1973 a fost ridicat la rangul de Arhiereu, fiind ales în treap­ta de Episcop-Vicar la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ÅŸi Clujului.

În luna septembrie anul 1990 a fost ales Episcop Eparhiot al reînfiinÅ£atei Episcopii Ortodoxe Române a MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului, fiind instalat la data de 11 noiem­brie 1990 după ce, vreme de 17 ani a fost vred­nic Episcop Vicar la Cluj, fiindu-i loial ÅŸi cre­dincios ucenic ÅŸi apropiat colaborator InaltpreasfinÅ£itului Părinte Arhiepiscop Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului ÅŸi Clujului.

În această funcÅ£ie ÅŸi calitate iniÅ£iază re­organizarea de curând reînfiinÅ£atei Episcopii a MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului. In acest scop a cerut înfiinÅ£area postului de Episcop-Vicar pe seama Episcopiei Ortodoxe Române a MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului, post în care l-a propus, în anul 1994, pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Iustin Hodea – StareÅ£ul de atunci al Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia, care devine astfel, din ziua de duminică, 17 aprilie 1994, PreasfinÅ£itul Părinte Episcop Vicar Iustin Sigheteanul.

La 13 decembrie 2009 a fost ridicat la rang de Arhiepiscop Onorific, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din municipiul Baia Mare, judeÅ£ul MaramureÅŸ.

Drept urmare, în iureÅŸul zilei ÅŸi în vârte­jul timpului mi-am adus aminte, pentru câ­teva momente, de InaltpreasfinÅ£itul Părintele nostru Arhiepiscop Iustinian Chira a cărui plecare o regretăm foarte mult astăzi...

El este ÅŸi va rămâne în continuare, în conÅŸtiinÅ£a discipolilor, profilul organizatorului ÅŸi a omului de cultură ÅŸi autentică tradiÅ£ie, cu deschidere spre istoria acestui neam ÅŸi popor, spre restaurarea ÅŸi reabilitarea bisericilor ÅŸi mănăstirilor vechi – vestite ÅŸi renumite monumente istorice, toate acestea transmise nouă cu foarte multă dărnicie, generozitate, nobleÅ£e sufletească ÅŸi vrednicie...

De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminariÅŸti, studenÅ£i-teologi, preoÅ£i ÅŸi călugări, ajutându-i pe foarte mulÅ£i dintre ei prin recomandările ÅŸi sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat...

Colaborator apropiat ÅŸi sfetnic luminat al multor personalităÅ£i culturale, între care, la loc de cinste, îi amintim ÅŸi pomenim numai pe Părintele Nicolae Steihardt – Monahul Nicolae de la Rohia, pe Alexandru Paleologu ÅŸi pe Ioan Alexandru, apoi al multor profesori ÅŸi ierarhi, îndrumător a multor seminariÅŸti ÅŸi studenÅ£i, clujeni, bistriÅ£eni, maramureÅŸeni ÅŸi sătmăreni sau bihoreni ÅŸi sălăjeni, păstor duhovnicesc a atâtor generaÅ£ii de preoÅ£i ÅŸi călugări, membru a foarte multe asociaÅ£ii sau fundaÅ£ii culturale, naÅ£ionale ÅŸi patriotice din Å£inuturile binecuvântate ale MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului, am observat, deja, cum îl regret ÅŸi-l plâng cu toÅ£ii, fiind conÅŸtienÅ£i de marea pierdere ce li s-a pricinuit, fiind, la olaltă, cu toÅ£i la unison, mulÅ£i ierarhi ai bisericii noastre, foÅŸti seminariÅŸti ÅŸi studenÅ£i – fii duhovniceÅŸti ai ÎnaltpreasfinÅ£iei Sale, precum ÅŸi foarte mulÅ£i preoÅ£i ÅŸi călugări......

 În viziunea, în mintea ÅŸi în inima mea personalitatea ÎnaltpreasfinÅ£iei Sale s-a conturat ÅŸi s-a identificat prin câteva trăsături ÅŸi calităÅ£i distincte: – ÅŸi anume, în primul rând prin maturitatea ÅŸi bogata experienÅ£ă sau în­Å£elepciune pastorală ÅŸi duhovnicească, prin ataÅŸamentul faÅ£ă de valorile spirituale, pere­ne ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc ÅŸi mai puÅ£in sofisticat sau com­plicat; după aceea prin tenacitatea ÅŸi perse­verenÅ£a, prin dispoziÅ£ia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvă­rii unei probleme, atunci când situaÅ£ia o ce­rea; prin ataÅŸamentul său faÅ£ă de monumen­tele istorice, mai ales vestitele ÅŸi renumitele biserici de lemn din tot MaramureÅŸul, ÅŸi de patrimoniu, cultura istorică ÅŸi nu numai cu care era înzestrat, datorită muncii ÅŸi tenaci­tăÅ£ii ÎnaltpreasfinÅ£iei Sale – deoarece a fost un autodidact înnăscut ÅŸi foarte consecvent cu el însuÅŸi de-a lungul întregii sale vieÅ£i; prin luciditatea ÅŸi spiritul critic însoÅ£it de foarte multă înÅ£elegere ÅŸi condescendenÅ£ă; pe urmă prin spiritul de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare sluji­re ori cu fiecare predică sau cuvântare, sus­Å£inute într-un mod foarte clar, limpede, con­cis, coerent dar ÅŸi consistent, în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!...

De asemenea, mai avea ÅŸi calitatea de a fi un om de o sinceritate, dar ÅŸi fermitate, de o  discreÅ£ie ÅŸi o modestie ieÅŸite din comun, care îÅ£i inspirau foarte multă încredere, con­fort sufletesc ÅŸi dragoste faÅ£ă de valorile au­tentice ÅŸi eterne ale spiritualităÅ£ii noastre ro- măneÅŸti ÅŸi ortodoxe...

AÅŸadar, sunt încredinÅ£at că sunt foarte mulÅ£i oameni de rând, credincioÅŸi ÅŸi slujitori ai Bisericii noastre strămoÅŸeÅŸti, care se roa­gă Bunului Dumnezeu să-l ierte, să-l odih­nească ÅŸi să-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu ÅŸcoală teologică serioasă, ÅŸi pe care apoi i-a hirotonit preoÅ£i ÅŸi diaconi, după care i-a in­stalat în parohiile încredinÅ£ate lor spre păs­torirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu – Păstorul cel Bun ÅŸi Arhiereul cel VeÅŸnic; apoi a târnosit ÅŸi binecuvântat atât de multe biserici ÅŸi lăcaÅŸuri de închina­re – fapt care nu poate fi uitat în istoria aces­tor locuri – marcate de prezenÅ£a ÅŸi activita­tea InaltpreasfinÅ£iei sale, atât de prodigioasă, care s-a desfăÅŸurat pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur ÅŸi eu, avându-l permanent în cinstirea ÅŸi preÅ£uirea mea...

Din învăÅ£ăturile, cuvintele, sfaturile ÅŸi îndrumările sale, reÅ£inem, în cele ce urmea­ză, doar zece citate celebre:

1. Rugăciuneaare darul de a face să picure în suflet neîncetatul izvor al bucuriei. Sufletul din care nu se înalÅ£ă spre Cer glas de rugăciune este asemenea unei case pus­tii, plină de păienjeniÅŸ, locuită numai de pă­sările întunericului. Un suflet care nu se ÅŸtie ruga nu va ÅŸti ce-i fericirea, chiar de ar avea toate bogăÅ£iile pământului. Rugăciunea ade­vărată este trudă sfântă.

2. Când eÅŸti mâhnit, când eÅŸti necăjit, când ai ispite, nu te tulbura. Du-te la fratele tău ÅŸi intră în vorbă cu el: „Ce faci, frate?”. Fără să-i spui că ai venit fiindcă eÅŸti tare neliniÅŸtit. Discută banalităÅ£i. TristeÅ£ease poa­te risipi ÅŸi primeÅŸti putere din puterea lui.

3. Trebuie să ne păstrăm ÅŸi să ne culti­văm dorul de Dumnezeu,dorul de Maica Domnului, dorul de sfinÅ£i. Să căutăm să anulăm barierele care ne răcesc sufleteÅŸte, care ne împietresc, prin care uităm de Dumnezeu.

4. Când un om reuÅŸeÅŸte să iubească,în ade­văratul înÅ£eles al cuvântului, se îndumnezeieÅŸte, devine asemenea cu Dum­nezeu.

5. Prin răbdareajungi să-l iubeÅŸti pe frate­le tău, să-l ierÅ£i pe fratele tău, să-l respecÅ£i pe fratele tău, să vezi că-i mai bun decât tine, să vezi că-i mai frumos decât tine, să vezi că-i mai harnic decât tine. Prin răbdare le vezi pe toate acestea. Abia atunci te ridici.

6. Cea mai puternică rugăciuneeste pome­nirea numelui lui Iisus Hristos. Cu răb­dare ÅŸi practică, rugăciunea lui Iisus ajunge să facă parte din viaÅ£a noastră, la fel ca aerul pe care-l respirăm.

7. Când Iisus Hristos este cunoscut ÅŸi as­cultat cu adevărat, atunci se face paceÅŸi în suflet, ÅŸi în familie, ÅŸi în Å£ară, ÅŸi în lume.

8. Omul, abuzând de libertateape care a primit-o de la Dumnezeu, a căzut din starea lui cea dintâi ÅŸi din stăpân a devenit rob, rob al instinctelor; toate s-au întunecat înlăuntrul lui, iar odată cu căderea lui s-a tul­burat toată creaÅ£ia.

9. Stresulse creează din grija exagerată. Din grijă ÅŸi iar din grijă. Toate relele vin din această exagerată grijă.

10. Voi sta la poarta Raiului ÅŸi voi aÅŸtep­ta să sosiÅ£i cu toÅ£ii acolo!...

(Cf. Aurelian Iftimiu - http://basilica.ro/zece-citate-celebre-ale-ips-arhiepiscop-iustinian-chira/).

Dumnezeu să-l ierte ÅŸi să-l odihnească, să-l numere cu drepÅ£ii ÅŸi să-l aÅŸeze cu SfinÅ£ii Săi!
VeÅŸnică să-i fie pomenirea, din neam în neam! Amin!...

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni