Păstorul duhovnicesc autentic ÅŸi „Patriarhul” jertfelnic al MaramureÅŸului Ortodox Voievodal ÅŸi al Sătmarului StrămoÅŸesc ÅŸi Românesc (1921 – 2016)
Iată că de peste două milenii încoace, adică de la întemeierea credinÅ£ei creÅŸtine, suntem capabili să ne cinstim ÅŸi să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinÅ£ei precum ÅŸi personalităÅ£ile marcante, universale ÅŸi naÅ£ionale, care au amprentat istoria, veacurile ÅŸi locurile cu activitatea, cu viaÅ£a ÅŸi cu învăÅ£ăturile ori scrierile lor mult folositoare!...
În acest sens, iată că anul acesta, din ziua de duminică - 30 octombrie 2016, ne facem părtaÅŸi la naÅŸterea în viaÅ£a cea veÅŸnică a ÎmpărăÅ£iei Cerurilor a unui mare cunoscător ÅŸi mărturisitor al istoriei bimilenare româneÅŸti, totodată ÅŸi propovăduitor al dreptei credinÅ£e creÅŸtine - Arhiepiscopul Iustinian Chira al MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului, după ce ÅŸi-a purtat cu toată demnitatea, onestitatea ÅŸi încrederea în Dumnezeu crucea creÅŸtinească a vieÅ£ii, a slujirii ÅŸi pastoraÅ£iei misionare, vreme de foarte mulÅ£i ani, ÅŸi care, la data de 28 mai anul curent, a împlinit venerabila vârstă pământească de 95 de ani.
ÎnaltpreasfinÅ£itul Părinte Iustinian Chira – Episcopul MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului, a trecut la cele veÅŸnice în dimineaÅ£a zilei de 30 octombrie 2016, în timpul slujirii Sfintei Liturghii duminicale. În seara zilei de sâmbătă, 29 octombrie 2016, ÎnaltpreasfinÅ£ia Sa a suferit un infarct miocardic ÅŸi a fost internat la SpitalulJudeÅ£ean de UrgenÅ£ă (SJU) din municipiul Baia Mare, judeÅ£ul MaramureÅŸ.
Venerabilul Păstor Duhovnicesc ÅŸi Ierarh s-a născut la 28 mai 1921, în satul PlopiÅŸ din judeÅ£ul MaramureÅŸ, dintr-o familie de Å£ărani evlavioÅŸi la botez primind numele de Ioan. A urmat ÅŸcoala primară în satul natal (1928 - 1934). Între anii 1934 - 1941 a fost reÅ£inut acasă de părinÅ£i pentru sprijin în gospodărie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului Ortodox de băieÅ£i „Simion Åžtefan” din municipiul Cluj Napoca.
Animat ÅŸi însufleÅ£it de dragostea de a-L sluji cât mai bine pe Dumnezeu, s-a dus la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, din Å¢ara LăpuÅŸului, ca frate de mănăstire în data de 12 martie 1941, tuns în monahism sub numele de Iustinian (în anul 1942). La 15 august 1942 a fost hirotonit diacon, iar la 17 aprilie 1943 preot la Mănăstirea Rohia - MaramureÅŸ de către PreasfinÅ£itul Părinte Nicolae Colan - Episcopul Vadului, Feleacului ÅŸi Clujului.
Între 22 noiembrie 1942 ÅŸi 10 martie 1943 este încorporat, în pofida hainei clericale, în armata maghiară la Miscolt. În împrejurările istorice dramatice dintre 1940 -1944, monahii din Mănăstirea Rohia - MaramureÅŸ trăiau într-o înfrigurată nădejde: eliberarea Å£ării ÅŸi a Transilvaniei.
În zorii în care această speranÅ£ă devenea o certitudine, este numit StareÅ£ la Mănăstirea Rohia tânărul ieromonah, în vârstă de numai 23 de ani, Părintele Iustinian Chira, care avea să conducă acest sfânt locaÅŸ, aproape 30 de ani; una din cele mai îndelungate ÅŸi rodnice stăreÅ£ii.
Pentru meritele sale în conducerea mănăstirii, la propunerea PreasfinÅ£itului Părinte Episcop Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului ÅŸi Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit, în anul 1967, rangul de Arhimandrit, iar în anul 1973 a fost ridicat la rangul de Arhiereu, fiind ales în treapta de Episcop-Vicar la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ÅŸi Clujului.
În luna septembrie anul 1990 a fost ales Episcop Eparhiot al reînfiinÅ£atei Episcopii Ortodoxe Române a MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului, fiind instalat la data de 11 noiembrie 1990 după ce, vreme de 17 ani a fost vrednic Episcop Vicar la Cluj, fiindu-i loial ÅŸi credincios ucenic ÅŸi apropiat colaborator InaltpreasfinÅ£itului Părinte Arhiepiscop Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului ÅŸi Clujului.
În această funcÅ£ie ÅŸi calitate iniÅ£iază reorganizarea de curând reînfiinÅ£atei Episcopii a MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului. In acest scop a cerut înfiinÅ£area postului de Episcop-Vicar pe seama Episcopiei Ortodoxe Române a MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului, post în care l-a propus, în anul 1994, pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Iustin Hodea – StareÅ£ul de atunci al Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia, care devine astfel, din ziua de duminică, 17 aprilie 1994, PreasfinÅ£itul Părinte Episcop Vicar Iustin Sigheteanul.
La 13 decembrie 2009 a fost ridicat la rang de Arhiepiscop Onorific, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din municipiul Baia Mare, judeÅ£ul MaramureÅŸ.
Drept urmare, în iureÅŸul zilei ÅŸi în vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva momente, de InaltpreasfinÅ£itul Părintele nostru Arhiepiscop Iustinian Chira a cărui plecare o regretăm foarte mult astăzi...
El este ÅŸi va rămâne în continuare, în conÅŸtiinÅ£a discipolilor, profilul organizatorului ÅŸi a omului de cultură ÅŸi autentică tradiÅ£ie, cu deschidere spre istoria acestui neam ÅŸi popor, spre restaurarea ÅŸi reabilitarea bisericilor ÅŸi mănăstirilor vechi – vestite ÅŸi renumite monumente istorice, toate acestea transmise nouă cu foarte multă dărnicie, generozitate, nobleÅ£e sufletească ÅŸi vrednicie...
De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminariÅŸti, studenÅ£i-teologi, preoÅ£i ÅŸi călugări, ajutându-i pe foarte mulÅ£i dintre ei prin recomandările ÅŸi sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat...
Colaborator apropiat ÅŸi sfetnic luminat al multor personalităÅ£i culturale, între care, la loc de cinste, îi amintim ÅŸi pomenim numai pe Părintele Nicolae Steihardt – Monahul Nicolae de la Rohia, pe Alexandru Paleologu ÅŸi pe Ioan Alexandru, apoi al multor profesori ÅŸi ierarhi, îndrumător a multor seminariÅŸti ÅŸi studenÅ£i, clujeni, bistriÅ£eni, maramureÅŸeni ÅŸi sătmăreni sau bihoreni ÅŸi sălăjeni, păstor duhovnicesc a atâtor generaÅ£ii de preoÅ£i ÅŸi călugări, membru a foarte multe asociaÅ£ii sau fundaÅ£ii culturale, naÅ£ionale ÅŸi patriotice din Å£inuturile binecuvântate ale MaramureÅŸului ÅŸi Sătmarului, am observat, deja, cum îl regret ÅŸi-l plâng cu toÅ£ii, fiind conÅŸtienÅ£i de marea pierdere ce li s-a pricinuit, fiind, la olaltă, cu toÅ£i la unison, mulÅ£i ierarhi ai bisericii noastre, foÅŸti seminariÅŸti ÅŸi studenÅ£i – fii duhovniceÅŸti ai ÎnaltpreasfinÅ£iei Sale, precum ÅŸi foarte mulÅ£i preoÅ£i ÅŸi călugări......
În viziunea, în mintea ÅŸi în inima mea personalitatea ÎnaltpreasfinÅ£iei Sale s-a conturat ÅŸi s-a identificat prin câteva trăsături ÅŸi calităÅ£i distincte: – ÅŸi anume, în primul rând prin maturitatea ÅŸi bogata experienÅ£ă sau înÅ£elepciune pastorală ÅŸi duhovnicească, prin ataÅŸamentul faÅ£ă de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc ÅŸi mai puÅ£in sofisticat sau complicat; după aceea prin tenacitatea ÅŸi perseverenÅ£a, prin dispoziÅ£ia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvării unei probleme, atunci când situaÅ£ia o cerea; prin ataÅŸamentul său faÅ£ă de monumentele istorice, mai ales vestitele ÅŸi renumitele biserici de lemn din tot MaramureÅŸul, ÅŸi de patrimoniu, cultura istorică ÅŸi nu numai cu care era înzestrat, datorită muncii ÅŸi tenacităÅ£ii ÎnaltpreasfinÅ£iei Sale – deoarece a fost un autodidact înnăscut ÅŸi foarte consecvent cu el însuÅŸi de-a lungul întregii sale vieÅ£i; prin luciditatea ÅŸi spiritul critic însoÅ£it de foarte multă înÅ£elegere ÅŸi condescendenÅ£ă; pe urmă prin spiritul de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susÅ£inute într-un mod foarte clar, limpede, concis, coerent dar ÅŸi consistent, în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!...
De asemenea, mai avea ÅŸi calitatea de a fi un om de o sinceritate, dar ÅŸi fermitate, de o discreÅ£ie ÅŸi o modestie ieÅŸite din comun, care îÅ£i inspirau foarte multă încredere, confort sufletesc ÅŸi dragoste faÅ£ă de valorile autentice ÅŸi eterne ale spiritualităÅ£ii noastre ro- măneÅŸti ÅŸi ortodoxe...
AÅŸadar, sunt încredinÅ£at că sunt foarte mulÅ£i oameni de rând, credincioÅŸi ÅŸi slujitori ai Bisericii noastre strămoÅŸeÅŸti, care se roagă Bunului Dumnezeu să-l ierte, să-l odihnească ÅŸi să-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu ÅŸcoală teologică serioasă, ÅŸi pe care apoi i-a hirotonit preoÅ£i ÅŸi diaconi, după care i-a instalat în parohiile încredinÅ£ate lor spre păstorirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu – Păstorul cel Bun ÅŸi Arhiereul cel VeÅŸnic; apoi a târnosit ÅŸi binecuvântat atât de multe biserici ÅŸi lăcaÅŸuri de închinare – fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri – marcate de prezenÅ£a ÅŸi activitatea InaltpreasfinÅ£iei sale, atât de prodigioasă, care s-a desfăÅŸurat pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur ÅŸi eu, avându-l permanent în cinstirea ÅŸi preÅ£uirea mea...
Din învăÅ£ăturile, cuvintele, sfaturile ÅŸi îndrumările sale, reÅ£inem, în cele ce urmează, doar zece citate celebre:
1. Rugăciuneaare darul de a face să picure în suflet neîncetatul izvor al bucuriei. Sufletul din care nu se înalÅ£ă spre Cer glas de rugăciune este asemenea unei case pustii, plină de păienjeniÅŸ, locuită numai de păsările întunericului. Un suflet care nu se ÅŸtie ruga nu va ÅŸti ce-i fericirea, chiar de ar avea toate bogăÅ£iile pământului. Rugăciunea adevărată este trudă sfântă.
2. Când eÅŸti mâhnit, când eÅŸti necăjit, când ai ispite, nu te tulbura. Du-te la fratele tău ÅŸi intră în vorbă cu el: „Ce faci, frate?”. Fără să-i spui că ai venit fiindcă eÅŸti tare neliniÅŸtit. Discută banalităÅ£i. TristeÅ£ease poate risipi ÅŸi primeÅŸti putere din puterea lui.
3. Trebuie să ne păstrăm ÅŸi să ne cultivăm dorul de Dumnezeu,dorul de Maica Domnului, dorul de sfinÅ£i. Să căutăm să anulăm barierele care ne răcesc sufleteÅŸte, care ne împietresc, prin care uităm de Dumnezeu.
4. Când un om reuÅŸeÅŸte să iubească,în adevăratul înÅ£eles al cuvântului, se îndumnezeieÅŸte, devine asemenea cu Dumnezeu.
5. Prin răbdareajungi să-l iubeÅŸti pe fratele tău, să-l ierÅ£i pe fratele tău, să-l respecÅ£i pe fratele tău, să vezi că-i mai bun decât tine, să vezi că-i mai frumos decât tine, să vezi că-i mai harnic decât tine. Prin răbdare le vezi pe toate acestea. Abia atunci te ridici.
6. Cea mai puternică rugăciuneeste pomenirea numelui lui Iisus Hristos. Cu răbdare ÅŸi practică, rugăciunea lui Iisus ajunge să facă parte din viaÅ£a noastră, la fel ca aerul pe care-l respirăm.
7. Când Iisus Hristos este cunoscut ÅŸi ascultat cu adevărat, atunci se face paceÅŸi în suflet, ÅŸi în familie, ÅŸi în Å£ară, ÅŸi în lume.
8. Omul, abuzând de libertateape care a primit-o de la Dumnezeu, a căzut din starea lui cea dintâi ÅŸi din stăpân a devenit rob, rob al instinctelor; toate s-au întunecat înlăuntrul lui, iar odată cu căderea lui s-a tulburat toată creaÅ£ia.
9. Stresulse creează din grija exagerată. Din grijă ÅŸi iar din grijă. Toate relele vin din această exagerată grijă.
10. Voi sta la poarta Raiului ÅŸi voi aÅŸtepta să sosiÅ£i cu toÅ£ii acolo!...
(Cf. Aurelian Iftimiu - http://basilica.ro/zece-citate-celebre-ale-ips-arhiepiscop-iustinian-chira/).
Dumnezeu să-l ierte ÅŸi să-l odihnească, să-l numere cu drepÅ£ii ÅŸi să-l aÅŸeze cu SfinÅ£ii Săi!
VeÅŸnică să-i fie pomenirea, din neam în neam! Amin!...

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team