MUCENICIA SFINÅ¢ILOR CASSIUS, FLORENTIUS ÅžI GEREON

Episcopul Jacobus de Voragine (în Legenda Aurea,sec. XIII) ÅŸi monahul francez Helinard (Passio Gereonis,sec. XII), istorisesc martiriul tebanilor trimiÅŸi pe valea Rinului, care a avut loc cu aproape 10 ani mai târziu. Povestitorii medievali relatează că după martiriul din Alpi, împăratul ÅŸi-a trimis călăii în Bonnul de azi, unde i-au executat pe Cassius, Florentius ÅŸi alÅ£i ÅŸapte soldaÅ£i. După aceasta, oamenii împăratului au mers la Colonia Agrippina (Koln), iar acolo i-au întâlnit pe Gereon ÅŸi 318 soldaÅ£i ai săi pe un câmp din apropierea oraÅŸului, unde mai târziu s-a ridicat biserica Ad Martyres (azi Mechtern, lângă Koln). AceÅŸtia au mărturisit cu hotărâre numele lui Hristos ÅŸi au fost decapitaÅ£i.

Trupurile lor însângerate au fost târâte pe câmp ÅŸi aruncate într-o fântână adâncă. Ceva asemănător s-a petrecut în Xanten, la 100 km spre nord, cu Sfântul Victor ÅŸi 330 de tovarăÅŸi ai săi. AlÅ£i mucenici din aceeaÅŸi legiune au fost executaÅ£i în acelaÅŸi fel în Solothurn (Victor ÅŸi Ursus), precum ÅŸi la nord de Trier, craniile ÅŸi oasele celor din urmă fiind păstrate până as­tăzi în biserica Sfântul Paulin din oraÅŸ. SfinÅ£ii din cele trei oraÅŸe de pe valea Rinului sunt sărbătoriÅ£i la 10 octombrie, deÅŸi este greu de crezut că toate cele trei martirii au avut loc în aceeaÅŸi zi. Data de prăznuire e atestată în Martirologulieronimian, în jurul anului 430.

CINSTIREA

ToÅ£i aceÅŸti mucenici au fost cinstiÅ£i la scur­tă vreme după moartea lor, creÅŸtinii ridicând bi­serici deasupra sau în apropierea mormintelor acestora. Prima biserică închinată Sfântului Mavrichie e menÅ£ionată de episcopul Teodor din Octodurum în 375. Un act de donaÅ£ie, sem­nat de nobilul Helmgar, atestă ÅŸi existenÅ£a bise­ricii sfinÅ£ilor Cassius ÅŸi Florentius în 649 d.Hr., deÅŸi ea se pare că datează din secolul al IV-lea. La 2 mai 1166, episcopul Rinaldus din Dassel a dispus mutarea moaÅŸtelor sfinÅ£ilor Cassius ÅŸi Florentius în altarul principal din dom, acestea fiind apoi ascunse, în timpul Războiului de Treizeci de Ani, pentru a nu fi profanate. Abia în 1928-1929, în urma unor lucrări de restau­rare, au fost redescoperite într-unul din­tre turnurile domului, iar în 1971 au fost aÅŸezate într-un nou relicvar.

ExistenÅ£a unei bazilici în cinstea Sfântului Gereon ÅŸi a tovarăÅŸilor săi la Koln este confirmată în 590 de Grigorie din Tours. Åži aceasta se pare că exista deja pe la mijlocul secolului al IV-lea, fi­ind împodobită cu mozaicuri ÅŸi metal strălucitor. Potrivit legendei, biserica ieÅŸea în evidenÅ£ă prin strălucirea ei au­rie, fapt pentru care locuitorii din Colonia au ajuns să îi numească pe sfinÅ£ii mucenici „SfinÅ£ii de aur”. Åži la Xanten există o bazilică foarte veche, dedicată muce­nicului Victor ÅŸi celor împreună cu dânsul.

Potrivit tradiÅ£iei, Sfântul Gereon ÅŸi tovarăÅŸii săi au primit mucenicia pe o coloană care acum se află la intrarea în biserică, sân­gele lor curgând de pe sabia călăului pe stâlp. CreÅŸtinii au cinstit această relicvă, iar în Evul Mediu credeau că ar avea capacitatea de a dis­tinge binele de rău ÅŸi a-i pedepsi pe răufăcători. Din acest motiv, pe ea sunt scrise cuvintele: „Adde fidem, fuit hic pridem fusus cruor idem/ ad lapidem, si dem me male, punit idem” („Crede: chiar pe această piatră a curs odinioară sânge/ dacă sunt vinovat, îmi voi primi aici pedeapsa”). În 1794, armatele revoluÅ£ionare franceze au spart coloana ÅŸi au cărat partea superioară într-o pădure din Brauweiler sau Bergheim, iar aceasta s-a pierdut în timpul transportului.

OCROTITORI AI ROMÂNILOR DIN BONN

Potrivit estimărilor din 2014, aproape o mie de români aveau oraÅŸul Bonn ca loc de re­ÅŸedinÅ£ă. Astăzi, numărul lor este cu siguranÅ£ă mult mai mare, lor adăugându-se mulÅ£i care locuiesc în orăÅŸelele din jur. Pentru aceÅŸtia, de­mersurile pentru înfiinÅ£area unei biserici ro­mâneÅŸti au început încă din 2008, iar de la 1 august 2009 parohia nou înfiinÅ£ată, cu slujire în fiecare duminică în biserica Sfânta Margareta de pe malul Rinului, are propriul preot. Încă de la început, pe lângă Sfântul Arhidiacon Åžtefan, comunitatea românească îi are ca ocro­titori pe sfinÅ£ii mucenici Cassius ÅŸi Florentius. Icoana lor împodobeÅŸte altarul mobil, care de­ocamdată trebuie strâns după fiecare slujbă. Dar dorinÅ£a românilor de a avea propria bise­rică în apropierea consulatului românesc prin­de contur. La 4 iunie a.c., Mitropolitul Serafim, alături de părintele paroh Cătălin Preda ÅŸi alÅ£i preoÅ£i ÅŸi invitaÅ£i, a pus piatra de temelie a vii­toarei biserici de lemn. În ea, românii îÅŸi vor găsi loc de tihnă, ocrotiÅ£i de mucenicii tebani Cassius ÅŸi Florentius.