SfinÅ£ii Mucenici Cassius, Florentius, Gereon și alÅ£i soldaÅ£i din Legiunea Tebană († 10 Octombrie 304)

publicat in Sinaxar pe 6 Octombrie 2016, 16:16

SfinÅ£ii Mucenici Cassius ÅŸi Florentius din Bonn si Gereon din Koln, împreună cu tovarăÅŸii lor, cu toÅ£ii soldaÅ£i în Legiunea Tebană aflată în slujba împăraÅ£ilor romani, au luat cununa muceniciei pro­babil în anul 303 sau 304, în timpul prigoanei iniÅ£iate de DiocleÅ£ian împotriva creÅŸtinilor. SfinÅ£ii Cassius ÅŸi Florentius sunt ÅŸi ocrotitorii parohiei româneÅŸti din fosta capitală a Germaniei.

LEGIUNEA TEBANÄ‚

AceÅŸti mărturisitori din Legiunea Tebană proveneau în mare parte din Egipt ÅŸi cei mai mulÅ£i erau creÅŸtini, fiind ÅŸtiut faptul că acest Å£inut a fost unul dintre primele creÅŸtinate aproape în totali­tate.

Potrivit lui Eucherius al Lyonului (Passio Acaunensium martyrum,scrisă în jurul anului 440), împăratul DiocleÅ£ian l-a trimis pe Maximian Hercules în Galia, unde printre romanii stabiliÅ£i în zona Lyonului s-a format un grup armat intitulat bagaudae(„luptătorii”), care sfidau guverna­rea imperială. Pentru a restabili ordinea în regiune, Maximian a primit ca ajutor ÅŸi Legiunea Tebană, compusă din 6600 de soldaÅ£i conduÅŸi de generalul Mavrichie.

Atunci când Maximian se afla pe punctul de a trece Alpii în Galia, a aflat că un general cu numele Carausius, având sub jurisdicÅ£ie regiunea dintre Galia ÅŸi Å£inutul populat de saxoni (zona Rinului), s-a răsculat ÅŸi el împotriva împăratului. La această veste, Maximian a trimis o parte din armata de care dispunea peste Rin. Din aceasta făceau parte generalii tebani Gereon, Victor, Cassius ÅŸi Florentius, împreună cu soldaÅ£ii subordonaÅ£i lor.

MUCENICIA SFÂNTULUI MAVRICHIE SI L UNEI PÄ‚RÅ¢I A LEGIUNII TEBANE ÎN ALPI

După împărÅ£irea armatei, Maximian a dispus ca armata rămasă cu el să petreacă un timp pentru odihnă în localitatea alpină Octodurum (azi Martigny, ElveÅ£ia), ocazie cu care a ridicat un altar păgân ÅŸi a ordonat tuturor soldaÅ£ilor să aducă jertfă idolului. Potrivit lui Eucherius, Sfântul Mavrichie ÅŸi cei din subordinea lui au refuzat să se supună ordinului ÅŸi au poposit la Agaunum (Maurice d’Agaune). Apoi au refuzat să aducă jertfă ÅŸi să lupte împotriva fraÅ£ilor lor, motivând că sunt creÅŸtini. După două deci­mări succesive, în final întreaga legiune a fost nimicită fără a se împotrivi la 22 septembrie 286, dată la care sunt prăznuiÅ£i de Biserică.

MUCENICIA SFINÅ¢ILOR CASSIUS, FLORENTIUS ÅžI GEREON

Episcopul Jacobus de Voragine (în Legenda Aurea,sec. XIII) ÅŸi monahul francez Helinard (Passio Gereonis,sec. XII), istorisesc martiriul tebanilor trimiÅŸi pe valea Rinului, care a avut loc cu aproape 10 ani mai târziu. Povestitorii medievali relatează că după martiriul din Alpi, împăratul ÅŸi-a trimis călăii în Bonnul de azi, unde i-au executat pe Cassius, Florentius ÅŸi alÅ£i ÅŸapte soldaÅ£i. După aceasta, oamenii împăratului au mers la Colonia Agrippina (Koln), iar acolo i-au întâlnit pe Gereon ÅŸi 318 soldaÅ£i ai săi pe un câmp din apropierea oraÅŸului, unde mai târziu s-a ridicat biserica Ad Martyres (azi Mechtern, lângă Koln). AceÅŸtia au mărturisit cu hotărâre numele lui Hristos ÅŸi au fost decapitaÅ£i.

Trupurile lor însângerate au fost târâte pe câmp ÅŸi aruncate într-o fântână adâncă. Ceva asemănător s-a petrecut în Xanten, la 100 km spre nord, cu Sfântul Victor ÅŸi 330 de tovarăÅŸi ai săi. AlÅ£i mucenici din aceeaÅŸi legiune au fost executaÅ£i în acelaÅŸi fel în Solothurn (Victor ÅŸi Ursus), precum ÅŸi la nord de Trier, craniile ÅŸi oasele celor din urmă fiind păstrate până as­tăzi în biserica Sfântul Paulin din oraÅŸ. SfinÅ£ii din cele trei oraÅŸe de pe valea Rinului sunt sărbătoriÅ£i la 10 octombrie, deÅŸi este greu de crezut că toate cele trei martirii au avut loc în aceeaÅŸi zi. Data de prăznuire e atestată în Martirologulieronimian, în jurul anului 430.

CINSTIREA

ToÅ£i aceÅŸti mucenici au fost cinstiÅ£i la scur­tă vreme după moartea lor, creÅŸtinii ridicând bi­serici deasupra sau în apropierea mormintelor acestora. Prima biserică închinată Sfântului Mavrichie e menÅ£ionată de episcopul Teodor din Octodurum în 375. Un act de donaÅ£ie, sem­nat de nobilul Helmgar, atestă ÅŸi existenÅ£a bise­ricii sfinÅ£ilor Cassius ÅŸi Florentius în 649 d.Hr., deÅŸi ea se pare că datează din secolul al IV-lea. La 2 mai 1166, episcopul Rinaldus din Dassel a dispus mutarea moaÅŸtelor sfinÅ£ilor Cassius ÅŸi Florentius în altarul principal din dom, acestea fiind apoi ascunse, în timpul Războiului de Treizeci de Ani, pentru a nu fi profanate. Abia în 1928-1929, în urma unor lucrări de restau­rare, au fost redescoperite într-unul din­tre turnurile domului, iar în 1971 au fost aÅŸezate într-un nou relicvar.

ExistenÅ£a unei bazilici în cinstea Sfântului Gereon ÅŸi a tovarăÅŸilor săi la Koln este confirmată în 590 de Grigorie din Tours. Åži aceasta se pare că exista deja pe la mijlocul secolului al IV-lea, fi­ind împodobită cu mozaicuri ÅŸi metal strălucitor. Potrivit legendei, biserica ieÅŸea în evidenÅ£ă prin strălucirea ei au­rie, fapt pentru care locuitorii din Colonia au ajuns să îi numească pe sfinÅ£ii mucenici „SfinÅ£ii de aur”. Åži la Xanten există o bazilică foarte veche, dedicată muce­nicului Victor ÅŸi celor împreună cu dânsul.

Potrivit tradiÅ£iei, Sfântul Gereon ÅŸi tovarăÅŸii săi au primit mucenicia pe o coloană care acum se află la intrarea în biserică, sân­gele lor curgând de pe sabia călăului pe stâlp. CreÅŸtinii au cinstit această relicvă, iar în Evul Mediu credeau că ar avea capacitatea de a dis­tinge binele de rău ÅŸi a-i pedepsi pe răufăcători. Din acest motiv, pe ea sunt scrise cuvintele: „Adde fidem, fuit hic pridem fusus cruor idem/ ad lapidem, si dem me male, punit idem” („Crede: chiar pe această piatră a curs odinioară sânge/ dacă sunt vinovat, îmi voi primi aici pedeapsa”). În 1794, armatele revoluÅ£ionare franceze au spart coloana ÅŸi au cărat partea superioară într-o pădure din Brauweiler sau Bergheim, iar aceasta s-a pierdut în timpul transportului.

OCROTITORI AI ROMÂNILOR DIN BONN

Potrivit estimărilor din 2014, aproape o mie de români aveau oraÅŸul Bonn ca loc de re­ÅŸedinÅ£ă. Astăzi, numărul lor este cu siguranÅ£ă mult mai mare, lor adăugându-se mulÅ£i care locuiesc în orăÅŸelele din jur. Pentru aceÅŸtia, de­mersurile pentru înfiinÅ£area unei biserici ro­mâneÅŸti au început încă din 2008, iar de la 1 august 2009 parohia nou înfiinÅ£ată, cu slujire în fiecare duminică în biserica Sfânta Margareta de pe malul Rinului, are propriul preot. Încă de la început, pe lângă Sfântul Arhidiacon Åžtefan, comunitatea românească îi are ca ocro­titori pe sfinÅ£ii mucenici Cassius ÅŸi Florentius. Icoana lor împodobeÅŸte altarul mobil, care de­ocamdată trebuie strâns după fiecare slujbă. Dar dorinÅ£a românilor de a avea propria bise­rică în apropierea consulatului românesc prin­de contur. La 4 iunie a.c., Mitropolitul Serafim, alături de părintele paroh Cătălin Preda ÅŸi alÅ£i preoÅ£i ÅŸi invitaÅ£i, a pus piatra de temelie a vii­toarei biserici de lemn. În ea, românii îÅŸi vor găsi loc de tihnă, ocrotiÅ£i de mucenicii tebani Cassius ÅŸi Florentius.