Pentru a înÅ£elege cât mai bine subli­mul rugăciunii, marii trăitori ai apropie­rii de Dumnezeu încearcă să ne călăuzeas­că tot mai mult spre fiinÅ£a acesteia. Åži reflectând la experienÅ£ele lor duhovniceÅŸti, înÅ£elegem cât de mare este taina vorbirii cu Dumnezeu, taina rugăciunii, cât de supra raÅ£ională este forma ei ÅŸi cât de perso­nalizată îi este practica, de la suflet la su­flet.

Iată o istorisire pilduitorare, despre înÅ£elepciunea Avvei Luchie, întemeieto­rul mănăstirii de la Enat, trăitor la cum­păna secolelor IV ÅŸi V.

„Au venit odată la Avva Luchie cel din Enat niÅŸte călugări, ce se zic evhiÅ£i, adică ru­gători. Åži i-a întrebat pe ei bătrânul: care e lu­crul mâinilor voastre? Iar ei au zis: noi nu pipăim lucrul cu mâinile, ci precum zice apostolul, neîncetat ne rugăm. Åži a zis bătrâ­nul: nu mâncaÅ£i? Åži au zis: da, mâncăm. Åži le-a zis lor: apoi când mâncaÅ£i, cine se roagă pentru voi? IarăÅŸi le-a zis lor: nu dormiÅ£i? Åži au zis: da, dormim. Åži a zis bătrânul: apoi când dormiÅ£i, cine se roagă pentru voi? Åži nu au găsit să-i răspundă la aceasta. Åži le-a zis lor: iertaÅ£i-mă, iată nu faceÅ£i cum ziceÅ£i. Iar eu vă arăt vouă, că lucrând lucrul cu mâinile mele, neîncetat mă rog. Åžed cu ajutorul lui Dumnezeu, muindu-mi puÅ£inele smicele ale mele, ÅŸi împletindu-le funie, zic: miluieÅŸte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, ÅŸi după mulÅ£imea îndurărilor Tale, ÅŸterge fărădelegea mea! Åži le-a zis lor: nu este rugăciune aceas­ta? Åži au zis ei: este. Åži a adăugat bătrânul: când petrec toata ziua lucrând ÅŸi rugându-mă, fac mai mult sau mai puÅ£in ÅŸaisprezece bani. Åži dau dintr-înÅŸii la uÅŸă doi, ÅŸi ceilalÅ£i îi chel­tuiesc la mâncare. Åži se roagă pentru mine cel ce ia doi bani, când mănânc sau dorm. Åži cu darul lui Dumnezeu se împlineÅŸte la mine cuvântul acela ce zice: neîncetat vă rugaÅ£i!”.