A doua zi a văzut că se afla pe o insulă nelocuită. Cu timpul ÅŸi-a construit o coli­bă, dar grija lui cea mai mare era ca focul să nu se stingă niciodată. A locuit acolo ani în ÅŸir. Mereu se ruga lui Dumnezeu să-l descopere cineva, dar se pare că era departe de traseele corăbiilor.

Într-o noapte, pe când alergase să prindă ceva vânat, obosit, a căzut într-un somn greu. Un vânt puternic s-a stârnit ÅŸi focul lui mic i-a aprins coliba. A încercat să stingă focul, dar coliba a ars toată, ri­dicând spre înălÅ£imi o vâlvătaie mare. Åži, pre nenorocul lui, vântul a fost urmat de o ploaie torenÅ£ială care i-a stins ÅŸi ultî mul cărbune, lăsându-l în întuneric ÅŸi dispera­re. Nu mai avea nimic. Totul era pierdut. Rugăciunile nu-i fuseseră ascultate.

După ce ploaia s-a oprit, a adormit distrus, cu ochii în lacrimi. DimineaÅ£a l-au deÅŸteptat din somn voci de oameni care strigau: „E cineva pe aici?" S-a ridicat ÅŸi a răspuns grăbit: „Da, aici sunt!". S-au întâlnit. Erau niÅŸte marinari. „Am văzut focul pe care l-ai aprins astă-noapte. Am crezut că e un semn ÅŸi am venit!"

Omul a izbucnit în lacrimi. El crezuse că focul acela era cea mai mare nenoroci­re pe care i-o trimisese Dumnezeu, ÅŸi iată că Dumnezeu îl aprinsese ca să poată fi văzut ÅŸi salvat!

DE REÅ¢INUT:
Rugăciunea cu credinÅ£ă, înso­Å£ită de semnul Sfintei Cruci, ne salvează din orice naufragiu.
„Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh. Treime Sfântă, Slavă Èšie!”

ȘTIAȚI CA...?

Dragi copii, ÅŸtiaÅ£i că primele icoane au fost icoane cu îngeri? Ele au fost făcute la porunca lui Dumnezeu de Profetul Moise ÅŸi au fost aÅŸezate pe pereÅ£ii Cortului Sfânt (locul de rugăciune al evreilor în vremea aceea) ÅŸi deasupra Sfântului Chivot. La început au fost doar icoane cu îngeri pentru că nimeni nu-L văzuse pe Dumnezeu, dar îngerii se arătaseră oamenilor de multe ori. Abia atunci când a venit pe pământ Iisus Hristos, Sfântul Evanghelist Luca a pictat primele icoane cu Mântuitorul Hristos ÅŸi cu Maica Dom­nului.

Icoanele sunt un dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut pentru ca să ne fie mai uÅŸor să ne rugăm ÅŸi pentru a ne aduce aminte mereu despre El. Icoanele sunt ca ÅŸi semnele de circulaÅ£ie. Toată lumea ÅŸtie atunci când vede o „zebră" pictată pe asfalt că pe acolo se poate trece strada. Tot aÅŸa, de câte ori vedem o icoană, ne aducem aminte că Dumnezeu ne iubeÅŸte ÅŸi este alături de noi. Este important să ÅŸtim că nu lemnul, hârtia sau sticla din care sunt făcute icoanele ne rezolvă nouă proble­mele, ci mila lui Dumnezeu care se coboară asupra noastră în urma rugăciunii. Icoana este fereastra prin care Îl privim pe Dumnezeu, pe Maica Domnului sau pe SfinÅ£i ÅŸi ne rugăm mai uÅŸor. Este necesar să aducem cinstire icoanei, deoarece Dumnezeu i-a cerut lui Moise ca în faÅ£a icoanelor cu îngeri să aducă tămâieri ÅŸi să aprindă candele. Nici Moise nu se ruga însă icoanelor, ci lui Dumnezeu. Icoana este imaginea (prototipul) care ne vorbeÅŸte despre ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu.

Aureola sfinÅ£ilor este simbolul luminii lui Dumnezeu, lumină care ne luminează calea prin această viaÅ£ă ÅŸi ne va învălui deplin atunci când vom trece în Rai.

Părintele Gabriel Herea, Pătrăuți