A doua zi a văzut că se afla pe o insulă nelocuită. Cu timpul şi-a construit o coli­bă, dar grija lui cea mai mare era ca focul să nu se stingă niciodată. A locuit acolo ani în şir. Mereu se ruga lui Dumnezeu să-l descopere cineva, dar se pare că era departe de traseele corăbiilor.

Într-o noapte, pe când alergase să prindă ceva vânat, obosit, a căzut într-un somn greu. Un vânt puternic s-a stârnit şi focul lui mic i-a aprins coliba. A încercat să stingă focul, dar coliba a ars toată, ri­dicând spre înălţimi o vâlvătaie mare. Şi, pre nenorocul lui, vântul a fost urmat de o ploaie torenţială care i-a stins şi ultî mul cărbune, lăsându-l în întuneric şi dispera­re. Nu mai avea nimic. Totul era pierdut. Rugăciunile nu-i fuseseră ascultate.

După ce ploaia s-a oprit, a adormit distrus, cu ochii în lacrimi. Dimineaţa l-au deşteptat din somn voci de oameni care strigau: „E cineva pe aici?" S-a ridicat şi a răspuns grăbit: „Da, aici sunt!". S-au întâlnit. Erau nişte marinari. „Am văzut focul pe care l-ai aprins astă-noapte. Am crezut că e un semn şi am venit!"

Omul a izbucnit în lacrimi. El crezuse că focul acela era cea mai mare nenoroci­re pe care i-o trimisese Dumnezeu, şi iată că Dumnezeu îl aprinsese ca să poată fi văzut şi salvat!

DE REŢINUT:
Rugăciunea cu credinţă, înso­ţită de semnul Sfintei Cruci, ne salvează din orice naufragiu.
„Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh. Treime Sfântă, Slavă Ție!”

ȘTIAȚI CA...?

Dragi copii, ştiaţi că primele icoane au fost icoane cu îngeri? Ele au fost făcute la porunca lui Dumnezeu de Profetul Moise şi au fost aşezate pe pereţii Cortului Sfânt (locul de rugăciune al evreilor în vremea aceea) şi deasupra Sfântului Chivot. La început au fost doar icoane cu îngeri pentru că nimeni nu-L văzuse pe Dumnezeu, dar îngerii se arătaseră oamenilor de multe ori. Abia atunci când a venit pe pământ Iisus Hristos, Sfântul Evanghelist Luca a pictat primele icoane cu Mântuitorul Hristos şi cu Maica Dom­nului.

Icoanele sunt un dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut pentru ca să ne fie mai uşor să ne rugăm şi pentru a ne aduce aminte mereu despre El. Icoanele sunt ca şi semnele de circulaţie. Toată lumea ştie atunci când vede o „zebră" pictată pe asfalt că pe acolo se poate trece strada. Tot aşa, de câte ori vedem o icoană, ne aducem aminte că Dumnezeu ne iubeşte şi este alături de noi. Este important să ştim că nu lemnul, hârtia sau sticla din care sunt făcute icoanele ne rezolvă nouă proble­mele, ci mila lui Dumnezeu care se coboară asupra noastră în urma rugăciunii. Icoana este fereastra prin care Îl privim pe Dumnezeu, pe Maica Domnului sau pe Sfinţi şi ne rugăm mai uşor. Este necesar să aducem cinstire icoanei, deoarece Dumnezeu i-a cerut lui Moise ca în faţa icoanelor cu îngeri să aducă tămâieri şi să aprindă candele. Nici Moise nu se ruga însă icoanelor, ci lui Dumnezeu. Icoana este imaginea (prototipul) care ne vorbeşte despre Împărăţia lui Dumnezeu.

Aureola sfinţilor este simbolul luminii lui Dumnezeu, lumină care ne luminează calea prin această viaţă şi ne va învălui deplin atunci când vom trece în Rai.

Părintele Gabriel Herea, Pătrăuți