Pentru că fratele său era stareÅ£ al mănăstirii argeÅŸene Robaia, a vieÅ£uit o perioadă de timp în acest aÅŸezământ. În august 1938 a fost hirotonit ierodiacon pe seama mănăstirii Turnu din judeÅ£ul ArgeÅŸ (astăzi în Vâlcea), iar în 1940 ieromonah de către episcopul Grigorie Leu. Pentru a-ÅŸi putea urma stu­diile de teologie s-a angajat ca pedagog, de la 1 ianuarie 1940, la Seminarul de la Câmpulung Muscel, între decembrie 1940 ÅŸi iunie 1941 la Seminarul din Curtea de ArgeÅŸ ÅŸi între noiembrie 1945 ÅŸi iunie 1946 la liceul de băieÅ£i din GăeÅŸti. Ulterior, a fost numit slujitor la catedrala episcopală din Sighet. Aici a fost cercetat de Siguran­Å£ă, pe motiv că ar activa alături de legionari. Nu se găsesc probe împotriva sa ÅŸi dosarul se clasează. TotuÅŸi, la 13 februarie 1948, în timp ce se afla în trecere prin Câmpu­lung Muscel, ieromonahul Varlaam Lică este reÅ£inut de SiguranÅ£ă. Din delaÅ£iunile unor informatori rezulta că ieromonahul Varlaam ar fi „instigat contra statului ÅŸi defăimat pe guvernanÅ£ii URSS" În anche­ta de la SiguranÅ£a din BucureÅŸti a refuzat să recunoască acuzaÅ£iile care i se aduceau. Fără nicio decizie juridică, în iulie 1948 a fost trimis în penitenciarul de la PiteÅŸti. Pentru că s-a îmbolnăvit de TBC, a fost mutat ulterior în penitenciarul de la Târgu Ocna, unde autorităÅ£ile comuniste iniÅ£ia- seră reeducarea. Acolo i-a cunoscut pe Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, stareÅ£ul Gherasim Iscu ÅŸi alÅ£i trăitori creÅŸtini deÅ£i­nuÅ£i. Ca monah, ÅŸi-a urmat vieÅ£uirea creÅŸ­tină, după cum consemnau gardienii: „De­Å£inutul Lică Varlaam se manifestă mai mult pe temă religioasă, contra regimului de democraÅ£ie-populară, afirmând că comu­niÅŸtii au distrus credinÅ£a ÅŸi biserica, răs­pândind această teorie în rândurile deÅ£i­nuÅ£ilor pentru a le ridica moralul lor banditesc”. În acelaÅŸi document se mai ară­ta că ieromonahul Varlaam „a căutat tot timpul să creeze o atmosferă ostilă proble­mei demascărilor ÅŸi reeducării", susÅ£inând că „Este păcat să demaÅŸti pe aproapele tău" La 27 februarie 1952, o sursă a SecurităÅ£ii nota: „DeÅ£inutul Varlaam Lică, în luna apri­lie 1951, când în rândul deÅ£inuÅ£ilor se agi­ta problema demascărilor, Å£inea în curte, împreună cu alÅ£i deÅ£inuÅ£i, preoÅ£i, ca: CărăuÅŸu Adrian, Ioja Sinesie ÅŸi Banu Con­stantin, un fel de adunări religioase în care antrena ÅŸi pe alÅ£i deÅ£inuÅ£i, vorbindu-le des­pre păcatul de a face rău aproapelui ÅŸi alte lucruri”. Mai mult, conform unui alt infor­mator, la decesul unor deÅ£inuÅ£i din peni­tenciarul de la Târgu Ocna, în septembrie-octombrie 1950, părintele Varlaam „a încercat să facă slujbe religioase în pre­zenÅ£a celorlalÅ£i deÅ£inuÅ£i, însă a fost oprit la timp de tovarăÅŸii miliÅ£ieni”. La 10 oc­tombrie 1951, un alt informator al SecurităÅ£ii arăta cum părintele evită „societatea deÅ£inuÅ£ilor legionari”. De la Târgu Ocna, în februarie 1952 părintele a fost mutat în arestul DirecÅ£iei Generale a SecurităÅ£ii. După o anchetă sumară, în septembrie 1953, părintele Varlaam Lică a fost eliberat din temniÅ£a comunistă.