Adaugat la: 8 Martie 2015 Ora: 15:14

Lumina ochilor

Odată, printr-o întâmplare nefericită, o fată a rămas fără vedere, iar ÅŸocul trăit a îndepărtat-o de tot ceea ce ÅŸtia ÅŸi iubea înainte, transformând-o într-o singuratică. Doar mama îi rămăsese alături, încercând să o mângâie ÅŸi să-i dea speranÅ£ă. De multe ori fata spunea:

– Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e să pot vedea iar soarele, luna, natura oamenii... Vreau să revăd chipul tău, mamă... Nu ÅŸtiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus când ne-a hărăzit miracolul privirii...

Mama îi zicea mereu să aibă răbdare ÅŸi încredere în Dumnezeu, că totul se va rezolva cu bine.

La scurt timp, doctorul care o avea sub supraveghere o cheamă pe fată la spital pentru a-i da o veste foarte bună. Apăruse un donator ÅŸi transplantul de cornee se putea face foarte curând. Fericirea a fost imensă; nu peste mult timp va putea vedea din nou! Ce bucurie!

Într-adevăr, operaÅ£ia a fost un succes. Fata vedea din nou. Bucuroasă peste măsură, ea îÅŸi chemă alături mama. Numai că în faÅ£a ei nu se ivi persoana pe care o ÅŸtia de atâta timp, ci... o nevăzătoare. Scuturându-se parcă de o povară, fata spuse:

– Mamă, pleacă de aici! Nu pot suporta orbii, ÅŸtii bine!

CopleÅŸită de durere, înainte să iasă din încăpere, mama ÅŸopti:

– Bine, draga mamei, dar te rog să ai grijă de ochii mei...

 

 

(Elvira Diana BădiÅ£escu, Povestiri moral-creÅŸtine)

MORALA:
Oare cum a reacÅ£ionat fata la aceste cuvinte? Tu ce-ai fi făcut în locul ei?
VedeÅ£i, dragi copii, atât de des uităm si noi de binele primit din partea celor dragi! Si mai ales de Cel care a făcut cea mai mare jertfă din dragoste, pentru ca noi să putem intra în împărăÅ£ia Cerurilor, să ne întoarcem la Tatăl nostru!
Hai, gândiÅ£i-vă: dacă în clasa ta, la scoală, colegii tăi ar face lucruri nepermise si necuviincioase, astfel că toÅ£i aÅ£i fi pedepsiÅ£i si nu v-aÅ£i mai putea întoarce la familiile voastre, acasă? Dar tu, din dragoste si milă pentru colegii tăi, ai lua asupra ta toată vina si pedeapsa, suferind foarte mult. Ca urmare, colegii tăi ar putea să se re­întoarcă la mama si tatăl lor, la fraÅ£i si bunici, la familia lor care-i iubeÅŸte si îi aÅŸteaptă. Dar dacă, după un timp, acei colegi pe care tu i-ai salvat revin la vechile nelegiuiri, fără să-si aducă aminte de tot ce s-a întâmplat în trecut? I-ai mai putea iubi?
Ei bine, Domnul nostru Iisus Hristos ne iubeste în continuare la fel de mult ca la început si Se jertfestepen­tru noi, din nou si din nou, la fiecare Sfântă Liturghie, pe Sfântul Altar, asteptând îndreptarea si întoarcerea noastră. Si noi? Uităm întruna de El si păcătuim fără limită... Trezirea, dragii mei!
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni