O altă moştenire pe care ne-o încredinţează Hristos, dacă vrem să acceptăm ca pre­otul nostru, fratele nostru, prietenul nostru să ne părăsească, e cea a harismei misio­nare. Părintele Mihai a izbutit, în parohiile în care a slujit, la Montpellier şi la Nîmes, să fie preotul tuturor: al credincioşilor români risipiţi prin Occident, cărora adesea le era greu să se împace cu Biserica; a credincioşilor francezi căutători de adevăr, trăind o altă risipire, un alt exil, în căutarea unei experienţe creştine autentice. Şi unii, şi cei­lalţi trăiesc mutarea de la tulburările vieţii către pacea în Dumnezeu. Iar părintele Mihai a fost acest gen de preot care te poate împăca cu Hristos şi cu Evanghelia; care te um­ple de dorinţa de a fi creştin, câteodată chiar creştinul ultimei şanse. Misiunea, haris- ma apostolică arătată în robul lui Dumnezeu Mihai nu era doar arta de a pune împre­ună în slujire persoane de cultură, limbă, obiceiuri şi chiar defecte diferite: era darul de a fi părinte. Atât de tânăr – mai puţin de patruzeci de ani – avea înţelepciunea, răb­darea şi discernământul unui bătrân. Binecuvântează pe robul Tău, preotul nostru Mihai: binecuvântează-l, Doamne, în veşnicie lângă Tine şi toţi sfinţii Tăi!

ASCULTAREA

Părintele nostru în Domnul, preotul Mihai, ne încredinţează încă o moştenire rară, ca nişte moaşte duhovniceşti: harul ascultării, care, dimpreună cu credinţa, este teme­lia Bisericii. Acesta nu a fost niciodată slugarnic sau pasiv în sufletul lui. Era încrede­rea că Domnul ne vorbeşte prin gura călăuzelor noastre duhovniceşti. Cerea sfat; ce­rea binecuvântare; se lepăda de dreptatea sa şi primea de la cineva mai experimentat moştenirea înţelepciunii. Legătura preotului cu episcopul său este una dintre forţele obştilor noastre parohiale şi ale întregilor dioceze. Însă ascultarea a arătat-o bunul nos­tru părinte mai cu seamă în boală. Oare să fi bănuit el mai dinainte mucenicia către care îl chema Hristos? El a fost cel care a sugerat, pentru unul dintre congresele Mitropoliei noastre, tema lui Hristos prezent în taina Sfântului Maslu. Şi mai ales el a fost cel care, în cursul bolii copilului său şi a propriei sale experienţe înfricoşătoare, s-a arătat capabil de a binecuvânta voia de neînţeles a Celui Preaînalt.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, noi, preoţi şi credincioşi, Te rugăm să ne faci vrednici de robul Tău, părintele nostru în Domnul, preotul Mihai, acum şi în lumea ce va să vină! Amin!

(sursa: www.sagesse-orthodoxe.fr)