Chemând pe acest drept, pe data de sâmbătă, 14 februarie ÅŸi, credem noi, ridicându-l la o mai cuprinzătoare slujire a semenilor, Domnul ne lasă mari bogăÅ£ii. Prima este mărturia familială extraordinară pe care o dau părintele Mihai, soÅ£ia sa, Mihaela, ÅŸi fiii lor, Nicolae ÅŸi Daniel. O familie creÅŸtină, pur ÅŸi simplu, fără pretenÅ£ii ÅŸi plăcută lui Dumnezeu. O pildă pentru vremurile noastre – pilda de care avem nevoie. Există multă sfinÅ£enie în Biserică, discretă ÅŸi smerită sfinÅ£enie a celor credincioÅŸi. Slavă Å¢ie, Doamne, pentru robul Tău, preotul nostru Mihai ÅŸi familia sa, Doamne, slavă Å¢ie!
PREOTUL MISIONAR
O altă moÅŸtenire pe care ne-o încredinÅ£ează Hristos, dacă vrem să acceptăm ca preotul nostru, fratele nostru, prietenul nostru să ne părăsească, e cea a harismei misionare. Părintele Mihai a izbutit, în parohiile în care a slujit, la Montpellier ÅŸi la Nîmes, să fie preotul tuturor: al credincioÅŸilor români risipiÅ£i prin Occident, cărora adesea le era greu să se împace cu Biserica; a credincioÅŸilor francezi căutători de adevăr, trăind o altă risipire, un alt exil, în căutarea unei experienÅ£e creÅŸtine autentice. Åži unii, ÅŸi ceilalÅ£i trăiesc mutarea de la tulburările vieÅ£ii către pacea în Dumnezeu. Iar părintele Mihai a fost acest gen de preot care te poate împăca cu Hristos ÅŸi cu Evanghelia; care te umple de dorinÅ£a de a fi creÅŸtin, câteodată chiar creÅŸtinul ultimei ÅŸanse. Misiunea, haris- ma apostolică arătată în robul lui Dumnezeu Mihai nu era doar arta de a pune împreună în slujire persoane de cultură, limbă, obiceiuri ÅŸi chiar defecte diferite: era darul de a fi părinte. Atât de tânăr – mai puÅ£in de patruzeci de ani – avea înÅ£elepciunea, răbdarea ÅŸi discernământul unui bătrân. Binecuvântează pe robul Tău, preotul nostru Mihai: binecuvântează-l, Doamne, în veÅŸnicie lângă Tine ÅŸi toÅ£i sfinÅ£ii Tăi!
ASCULTAREA
Părintele nostru în Domnul, preotul Mihai, ne încredinÅ£ează încă o moÅŸtenire rară, ca niÅŸte moaÅŸte duhovniceÅŸti: harul ascultării, care, dimpreună cu credinÅ£a, este temelia Bisericii. Acesta nu a fost niciodată slugarnic sau pasiv în sufletul lui. Era încrederea că Domnul ne vorbeÅŸte prin gura călăuzelor noastre duhovniceÅŸti. Cerea sfat; cerea binecuvântare; se lepăda de dreptatea sa ÅŸi primea de la cineva mai experimentat moÅŸtenirea înÅ£elepciunii. Legătura preotului cu episcopul său este una dintre forÅ£ele obÅŸtilor noastre parohiale ÅŸi ale întregilor dioceze. Însă ascultarea a arătat-o bunul nostru părinte mai cu seamă în boală. Oare să fi bănuit el mai dinainte mucenicia către care îl chema Hristos? El a fost cel care a sugerat, pentru unul dintre congresele Mitropoliei noastre, tema lui Hristos prezent în taina Sfântului Maslu. Åži mai ales el a fost cel care, în cursul bolii copilului său ÅŸi a propriei sale experienÅ£e înfricoÅŸătoare, s-a arătat capabil de a binecuvânta voia de neînÅ£eles a Celui Preaînalt.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, noi, preoÅ£i ÅŸi credincioÅŸi, Te rugăm să ne faci vrednici de robul Tău, părintele nostru în Domnul, preotul Mihai, acum ÅŸi în lumea ce va să vină! Amin!
(sursa: www.sagesse-orthodoxe.fr)

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team