Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale

Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu

Te afli aici:
Apostolia - Publicatie de informare crestin ortodoxa
Pagina copiilor

Stire

Adaugat la: 10 Septembrie 2014 Ora: 15:14

Zidurile din suflete

Într-un sat aflat la o răscruce de drumuri, un Å£ăran a descoperit o comoară. Săpa în curte când, la un moment dat, a găsit cateva pungi mari, pline cu galbeni. Å¢ăranul acesta era văduv ÅŸi nu avea copii. Banii erau foarte mulÅ£i, iar el i-a dat primarului, ca să îi împartă cu ceilalÅ£i oameni din sat.

Pe aceeasi tema

Iisus ne iubește pe toți

Sfântul Nicolae și copilul milostiv

Roadele Duhului Sfânt

Satul cu oameni modeÅŸti se transformase într-un sat cu oameni bogaÅ£i. Ca să îÅŸi cheltuiască banii, ei au început să cumpere tot felul de lucruri, ÅŸi multe dintre ele nici măcar nu le trebuiau.

Cel mai lacom dintre ei era primarul. Se dusese vorba că, în loc să împartă comoara în părÅ£i egale fiecărei gospodării, el îÅŸi păstrase mult mai mult decât ar fi trebuit. Pentru ca oamenii să nu ÅŸtie ce strânsese în curte, primarul ÅŸi-a înconjurat-o cu ziduri înalte ÅŸi groase, încetul cu încetul, ceilalÅ£i i-au urmat exemplul ÅŸi ÅŸi-au construit ziduri împrejurul curÅ£ilor. Le-au făcut înalte, ca ale primarului, dar subÅ£iri, ca să nu dea prea mulÅ£i bani pe materiale. Satul semăna cu o cetate, cu un labirint de piatră. Fiecare ÅŸi-a pus la porÅ£i paznici bine înarmaÅ£i, angajaÅ£i din satele vecine.

Vreme de câteva zile, când se mai întâlneau pe drum, oamenii nu mai simÅ£eau nevoia să vorbească unii cu alÅ£ii. Dădeau din cap, cu o politeÅ£e falsă. Apoi au renunÅ£at ÅŸi să se salute. Nu mai voiau să se cunoască între ei. Nu mai voiau să ÅŸtie decât de averile lor.

În loc să Îi mulÅ£umească lui Dumnezeu, aÅŸa cum făceau înainte ÅŸi pentru micile bucurii pe care le aveau, bărbaÅ£ii au renunÅ£at să se mai roage. De Dumnezeu nu mai aveau nevoie. Åži chiar le-au interzis femeilor să meargă la biserică, ca nu cumva să mai Å£ină legătura între ele – ÅŸi să spună celorlalte ce au în casă. Fără credincioÅŸi, biserica a rămas pustie. Numai părintele, singur, se ruga în ea de dimineaÅ£a până seara ca iubirea să se întoarcă între săteni; pentru că sătenii deveniseră oameni cu inima de piatră. Nici pe copii nu i-au mai lăsat să se joace împreună. Copiii nu mai aveau voie să aibă prieteni. Ba chiar nici să meargă la ÅŸcoală nu au mai fost lăsaÅ£i. Åži ÅŸcoala s-a desfiinÅ£at.

Când satul a încetat să mai fie sat, când oamenii au uitat să mai fie oameni, ceva s-a întâmplat. A început un mare cutremur.

Pământul a început să se clatine. SperiaÅ£i, au ieÅŸit cu toÅ£ii din închisorile lor. Le era teamă să nu fie îngropaÅ£i de vii.

S-au adunat în curtea bisericii, singura curte fără ziduri. Numai primarul a rămas acasă, închis în palatul pe care ÅŸi-l construise.

Unii plângeau, alÅ£ii se rugau cu mâinile ridicate spre cer. Zidurile, ce păreau sa Å£ina o veÅŸnicie, se pravaleau cu zgomot peste case. Parcă venise sfârÅŸitul lumii.

Dar nu era decât un cutremur, care s-a oprit la fel de brusc cum începuse. Åži nu a lăsat în urmă decât un singur mort: primarul. Acesta murise în mijlocul templului său de piatră, care fusese sfărâmat de mânia cerească.

Oamenii ÅŸi-au amintit cum, după un alt cutremur, care avusese loc cu mulÅ£i ani în urmă, s-au ajutat unii pe alÅ£ii să îÅŸi refacă gospodăriile. Åži-au adus aminte câtă nevoie au să se ajute unii pe al Å£ii la vreme de necaz. Åži, timizi, cei ale căror case erau mai întregi s-au oferit să îÅŸi ajute vecinii. Fără ziduri, satul redevenise sat. Odată cu zidurile de piatră se sfărâmaseră ÅŸi zidurile din suflete...

Foarte de dimineaÅ£ă, femeile s-au strâns la biserică să Îi mulÅ£umească lui Dumnezeu pentru un astfel de cutremur.

(www.ortodoxia.md)

NU UITAÅ¢I:
Când Dumnezeu ne trimite ceva ce noi considerăm a fi un necaz, să nu uităm să-I mulÅ£umim – sigur e spre mântuirea noastră, chiar dacă uneori ne e greu să înÅ£elegem asta cu mintea noastră de pământeni. Cele ale lui Dumnezeu se simt cu inima ÅŸi împreună cu ceilalÅ£i, nu singuri...

JOCURI
propuneri pentrua petrece timpul libercu prietenii

CURSA PICÄ‚TURILOR DE PLOAIE
Copiii sunt împărÅ£iÅ£i în 2-3 ÅŸiruri liniare, egale numeric, paralele, la o lungime de braÅ£ distanÅ£ă între ele. ParticipanÅ£ii trebuie să fie numerotaÅ£i, în ordine crescătoare, de la capul ÅŸirului spre coadă. Jucătorii iau poziÅ£ia ÅŸezând încruciÅŸat. Conducătorul jocului strigă un număr, iar jucătorii care au acel număr ies prin dreapta ÅŸirului ÅŸi aleargă înainte, ocolesc primul jucător, aleargă spre coada ÅŸirului, ocolesc ÅŸi revin la locul iniÅ£ial. Jucătorul care a ajuns primul aduce un punct echipei sale. CâÅŸtigă ec pa cu cele mai multe puncte. Jucătorii pot sta ÅŸi în picioare, iar cursa poate fi efectuată ÅŸi altfel decât alergând: în „mersul piticului” sau sărituri ca broasca sau purtând un ahar plin cu apă etc.

Printeaza articolul