MIRUNGEREA^[1]sau ungerea cu Sfân­tul Mir a noului botezat este semnul vă­zut al împărtăÅŸirii lui reale din darurile Sfântului Duh, Care S-a pogorât în chip văzut mai întâi asupra Mântuitorului, ca un porumbel, la Botez, apoi în chip de limbi de foc asupra SfinÅ£ilor Apostoli, la Cincizecime, ÅŸi Care se dă noului botezat imediat după primirea Sfântului Botez, sub chipul văzut al Sfântului Mir. AÅŸa cum Sfântul Duh S-a pogorât asupra Mântui­torului îndată după Botezul Său în râul Iordan, aÅŸa ÅŸi ungerea cu Sfântul Mir se dă celui botezat imediat după Botez.

Sfântul Mir este „pecetea”, „semnul” lui Hristos, ÅŸi prin ungerea cu el cel bote­zat devine creÅŸtin, un „Hristos”, adică „uns al Domnului”, deoarece Hristos înseamnă „uns” .

Ungerea se face în semnul crucii, rostindu-se cuvintele: „Pecetea darului Sfântului Duh” (cf. II Cor. 1, 21-22), ritu­al foarte vechi ÅŸi generalizat, prevăzut apoi în canonul 7 al Sinodului II Ecumenic. Mirungerea este o „pecetluire” a membri­lor Bisericii lui Hristos, semnul văzut al apartenenÅ£ei lor la Trupul mistic al Domnului.

O altă semnificaÅ£ie a acestei Taine este aceea de „taină a preoÅ£iei universale”, care face din toÅ£i creÅŸtinii o „seminÅ£ie aleasă”, „preoÅ£ie împărătească”, „popor sfânt” al lui Dumnezeu, despre care vorbeÅŸte Sfântul Apostol Petru: „Iar voi sunteÅ£i se­minÅ£ia aleasă, preoÅ£ie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu” (I Petru 2, 9-10).

Sfântul Mir este untdelemn curat de măsline, amestecat cu multe ÅŸi felurite aro­mate, pregătit cu o rânduială solemnă în primele trei zile din Săptămâna Patimilor ÅŸi sfinÅ£it de către Sinodul arhiereilor, în frunte cu Patriarhul Å£ării, în Joia aceleiaÅŸi săptămâni (Joia Mare), la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, fiind apoi îm­părÅ£it episcopilor ÅŸi tuturor bisericilor.