Totul a început pentru noi, participanții, unii mai tineri, alții mai puțin tineri, dar tot tineri, în luna martie a acestui an, moment în care, pe adre­sa virtuală a Nepsis Yahoo Group, a apărut pri­ma postare despre Congres, acesta având pro­gramul încă nefinalizat. Tot atunci a început și febra pregătirilor care, din punctul de vedere al participanților, au constat în planificarea câtor­va zile de concediu sau în învoirea de la școală, iar, din punct de vedere al organizării, în alcătu­irea grupurilor de către persoanele însărcinate cu această ascultare. Zilele au trecut și coordo­natorii programului au putut primi oaspeții mult așteptați!

Tinerii din Portugalia și România, împinși de dorul unuia pentru celălalt, căci mulți se cu­noșteau de la alte ediții ale întâlnirilor asociați­ei NEPSIS sau din taberele de vară organizate de MOREOM, au fost primii care au străpuns aerul rece al înălțimilor și au ajuns la Bruxelles încă de miercuri, 30 octombrie, cu două zile îna­inte de începerea Congresului. In ziua ce a ur­mat, au sosit tinerii din Italia, Spania, Franța (și celelalte țări ale Mitropoliei), astfel încât, la cea dintâi activitate pregătită de organizatori – și anume, vizita la Palatul Consiliului UE și al Comisiei Europene – au participat în jur de 60 de persoane. Ultima etapă a programului din pri­ma zi s-a derulat într-un cadru de tihnă și pace sufletească, propice unui final de zi extenuant, la Catedrala din Bruxelles, unde a fost săvârșită slujba Vecerniei, cântările la strană fiind frumos interpretate de către tinerii participanți. Seara s-a încheiat cu cina servită de către organizatori și cu preluarea fiecărei persoane de către famili­ile la care acestea urmau să fie găzduite.

Ziua de vineri a fost dedicată, conform pro­gramului, privitului și promenadei; am vizitat câ­teva dintre obiectivele turistice ale orașelor Bruxelles, capitala Uniunii Europene, și Bruges, supranumit, pe bună dreptate, Veneția Nordului. Așadar, cei 85 de tineri, împărțiți în cinci grupuri, fiecare dintre ele beneficiind de ghid și însoțitor, au putut vizita în Bruxelles următoarele atracții turistice: Palatul Regal, aflat pe colina Coudenberg, Capela Regală, Muzeul Magritte, Palatul Justiției (probabil cea mai mare clădire din lume care adă­postește o instituție juridică), muzeul de instru­mente muzicale „Le Mim” (un edificiu futurist, chiar și pentru vremurile actuale, cu atât mai mult cu cât a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea), ce găzduiește peste 6.000 de exponate, statuia-cult Manneken Pis, care datează din 1618 sau 1619, celebra piață Grande Place, care există încă din secolul al X-lea, înconjurată de casele bresle­lor (a berarilor, a brutarilor, a țesătorilor, a cofe­tarilor, a măcelarilor ș.a.), de vechea Primărie a orașului și de Casa Regală.

Sfârșindu-ne cu regret scurta, dar cuprinzătoarea vizită în Bruxelles, am luat trenul spre Bruges, și iată-ne în frumosul oraș medieval ce datează din secolul al XII-lea! Aici am zăbovit câteva ore, timp în care am admirat celebrele ca­nale animate de mii de vizitatori, care urcau și coborau din bărci, străzile înguste cu vechile co­nace boierești, La Place Burg, unde se află Basilique du Saint-Sang (Biserica Sfântului Sânge), unde se păstrează, potrivit legendei, un flacon cu Sfântul Sânge al Domnului.

Ora plecării a sosit și, cu mic, cu mare, ne-am îndreptat spre gara de unde am putut, în sfârșit, ajunge la locația care avea să ne adăpostească timp de două nopți: „La Foresta”, o fostă mănăs­tire franciscană din localitatea Leuven, nu de­parte de Bruxelles.

Peripețiile acelei zile nu s-au terminat însă acolo! Sesiunea de cunoaștere, cina și sesiunea plenară (deschiderea oficială a Congresului), ce s-au încheiat după miezul nopții, au pus punct acestui nou capitol petrecut în Regatul Belgiei. Åži a fost seară, și a fost dimineață!

Punctul culminant a fost atins în ziua de sâm­bătă, trăirile duhovnicești amplificându-se de la un eveniment la altul, prin intermediul confe­rințelor susținute de cei doi invitați speciali, Klaus Kenneth și părintele diacon Sorin Mihalache, și al atelierelor ce le-au urmat. Este o trăire ce te trezește din punct de vedere spiritual și apoi te ridică de pe o treaptă pe alta a scării virtuților întru Hristos. Intr-o primă fază, m-am simțit ca într-o fortăreață din care nu puteam ieși, nici în sensul propriu, nici în cel figurat. Nu se vedea peisajul ce înconjura clădirea, dar nici nu s-a în­cercat a da piept cu realitatea acestei lumi, nici măcar pentru o zi! S-a trăit numai pentru Hristos, întruchipat de fiecare dintre tinerii participanți, și pentru libertatea despre care vorbește, de mul­te ori, Sfântul Apostol Pavel, fie în Epistola către Romani,fie în cea către Corinteni sau Galateni.

Astfel, totul a început cu prelegerea d-lui Klaus Kenneth, german de origine, în prezent locuind în Elveția, la Fribourg, care ne-a prezentat viața sa tumultuoasă până în momentul convertirii la Ortodoxie, sub îndrumarea duhovnicească a pă­rintelui Sofronie Saharov de la Essex. L-am cu­noscut acum câțiva ani prin intermediul cărții sale, milioane de kilometri în căutarea adevărului,care, după cum mi-a mărturisit acum, „este o carte care a costat prea mult. De peste 25 de ori era să mor!” In el am văzut un om care mărturisește și trăieș­te cu Hristos, căci la mai toate întrebările răspun­dea – și asta nu pentru că nu ar fi avut și alte răs­punsuri - „Hristos e soluția, El e Iubire și poate face totul posibil numai și numai dacă ne rapor­tăm la El – acesta este Adevărul”.

Această trăire a d-lui Klaus a fost dezvoltată, într-o abordare teologico-științifică, de către pă­rintele diacon Sorin Mihalache (cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, impli­cat în proiecte și activități cu specific interdisciplinar), care a pus accentul pe „atenția în obișnuințele cognitive și emoționale” ale vieții lăuntrice și exterioare a creștinului ortodox din ziua de azi. Prezentat pe înțe­lesul tuturor, conținutul interven­ției sale s-a întemeiat pe rațiuni biblice, filocalice și neuroștiințifice. Simplitatea și naturalețea pă­rintelui în felul de a comunica și de a se comporta au fost răsplăti­te pe deplin de auditori, nu nu­mai prin aplauzele pe care le-a pri­mit timp de câteva minute în șir după conferință, ci și prin prezența numeroasă la atelierul moderat de dânsul, care s-a continuat prin discuții în particular, finalizate foarte târziu în noapte.

În ce privește atelierele tematice din ziua de sâmbătă, mi se pare util să amintesc temele dez­bătute – rugăciunea, leacul uitat, Sfânta Împărtășanie și, respectiv, problemele tinerilor de azi – și pe cei care le-au moderat: Preasfințitul Siluan, Preasfințitul Timotei și Preasfințitul Ignatie. Åži a fost seară, și a fost dimineață!

După cum era firesc, ziua de duminică a fost încununată de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, la care au slujit un sobor de ierarhi, preoți și dia­coni ai MOREOM, în frunte cu Întâistătătorul lor, Înaltpreasfințitul Părintele nostru Mitropolit Iosif. Imediat după aceasta, a fost organizată o aga­pă frățească pentru toți participanții, urmând ca, la scurt timp, fiecare să se pregătească pentru dru­mul întoarcerii spre casă sau, mai bine spus, pen­tru drumul ieșirii din starea de veghe în care s-au aflat pentru aceste trei zile de neuitat.

Epilogul acestei povestiri s-a construit pe baza concluziilor puse în lumină de către Înaltpreasfințitul Iosif, împreună cu cei prezenți. Gustul? A fost unul deosebit, a cărui savoare am încercat, pe alocuri, să o împărtășesc ca o mi­reasmă binefăcătoare cititorului. Insă, așa cum fiecare dintre noi se caracterizează printr-o infa­ilibilă unicitate, nici parfumul fructului meu nu se regăsește, din fericire, la fel în rândul lectori­lor! De aceea, apelez la discernământul fiecăru­ia pentru a păstra cât îi place și cât îi este nece­sar din această experiență și, nu în ultimul rând, la îngăduința de a-mi permite să păstrez pe o ra­mură tainică a arborelui lăuntric ambrozia fruc­tului permis!

Aici se încheie și povestea de anul acesta, însă simt nevoia să le mulțumesc tuturor parti­cipanților, Preasfințiților și preoților prezenți în mijlocul nostru, familiilor care ne-au cazat pen­tru una sau mai multe nopți și, în mod special, echipei de organizatori, condusă de inimoasa Gabriela! Mulțumim și dăm slavă Bunului Dumnezeu pentru toate!

Să ne vedem cu bine la anu’!!!

Diacon Marian Preda, Roma