Totul a început pentru noi, participanÅ£ii, unii mai tineri, alÅ£ii mai puÅ£in tineri, dar tot tineri, în luna martie a acestui an, moment în care, pe adre­sa virtuală a Nepsis Yahoo Group, a apărut pri­ma postare despre Congres, acesta având pro­gramul încă nefinalizat. Tot atunci a început ÅŸi febra pregătirilor care, din punctul de vedere al participanÅ£ilor, au constat în planificarea câtor­va zile de concediu sau în învoirea de la ÅŸcoală, iar, din punct de vedere al organizării, în alcătu­irea grupurilor de către persoanele însărcinate cu această ascultare. Zilele au trecut ÅŸi coordo­natorii programului au putut primi oaspeÅ£ii mult aÅŸteptaÅ£i!

Tinerii din Portugalia ÅŸi România, împinÅŸi de dorul unuia pentru celălalt, căci mulÅ£i se cu­noÅŸteau de la alte ediÅ£ii ale întâlnirilor asociaÅ£i­ei NEPSIS sau din taberele de vară organizate de MOREOM, au fost primii care au străpuns aerul rece al înălÅ£imilor ÅŸi au ajuns la Bruxelles încă de miercuri, 30 octombrie, cu două zile îna­inte de începerea Congresului. In ziua ce a ur­mat, au sosit tinerii din Italia, Spania, FranÅ£a (ÅŸi celelalte Å£ări ale Mitropoliei), astfel încât, la cea dintâi activitate pregătită de organizatori – ÅŸi anume, vizita la Palatul Consiliului UE ÅŸi al Comisiei Europene – au participat în jur de 60 de persoane. Ultima etapă a programului din pri­ma zi s-a derulat într-un cadru de tihnă ÅŸi pace sufletească, propice unui final de zi extenuant, la Catedrala din Bruxelles, unde a fost săvârÅŸită slujba Vecerniei, cântările la strană fiind frumos interpretate de către tinerii participanÅ£i. Seara s-a încheiat cu cina servită de către organizatori ÅŸi cu preluarea fiecărei persoane de către famili­ile la care acestea urmau să fie găzduite.

Ziua de vineri a fost dedicată, conform pro­gramului, privitului ÅŸi promenadei; am vizitat câ­teva dintre obiectivele turistice ale oraÅŸelor Bruxelles, capitala Uniunii Europene, ÅŸi Bruges, supranumit, pe bună dreptate, VeneÅ£ia Nordului. AÅŸadar, cei 85 de tineri, împărÅ£iÅ£i în cinci grupuri, fiecare dintre ele beneficiind de ghid ÅŸi însoÅ£itor, au putut vizita în Bruxelles următoarele atracÅ£ii turistice: Palatul Regal, aflat pe colina Coudenberg, Capela Regală, Muzeul Magritte, Palatul JustiÅ£iei (probabil cea mai mare clădire din lume care adă­posteÅŸte o instituÅ£ie juridică), muzeul de instru­mente muzicale „Le Mim” (un edificiu futurist, chiar ÅŸi pentru vremurile actuale, cu atât mai mult cu cât a fost construit la sfârÅŸitul secolului al XIX-lea), ce găzduieÅŸte peste 6.000 de exponate, statuia-cult Manneken Pis, care datează din 1618 sau 1619, celebra piaÅ£ă Grande Place, care există încă din secolul al X-lea, înconjurată de casele bresle­lor (a berarilor, a brutarilor, a Å£esătorilor, a cofe­tarilor, a măcelarilor ÅŸ.a.), de vechea Primărie a oraÅŸului ÅŸi de Casa Regală.

SfârÅŸindu-ne cu regret scurta, dar cuprinzătoarea vizită în Bruxelles, am luat trenul spre Bruges, ÅŸi iată-ne în frumosul oraÅŸ medieval ce datează din secolul al XII-lea! Aici am zăbovit câteva ore, timp în care am admirat celebrele ca­nale animate de mii de vizitatori, care urcau ÅŸi coborau din bărci, străzile înguste cu vechile co­nace boiereÅŸti, La Place Burg, unde se află Basilique du Saint-Sang (Biserica Sfântului Sânge), unde se păstrează, potrivit legendei, un flacon cu Sfântul Sânge al Domnului.

Ora plecării a sosit ÅŸi, cu mic, cu mare, ne-am îndreptat spre gara de unde am putut, în sfârÅŸit, ajunge la locaÅ£ia care avea să ne adăpostească timp de două nopÅ£i: „La Foresta”, o fostă mănăs­tire franciscană din localitatea Leuven, nu de­parte de Bruxelles.

PeripeÅ£iile acelei zile nu s-au terminat însă acolo! Sesiunea de cunoaÅŸtere, cina ÅŸi sesiunea plenară (deschiderea oficială a Congresului), ce s-au încheiat după miezul nopÅ£ii, au pus punct acestui nou capitol petrecut în Regatul Belgiei. Åži a fost seară, ÅŸi a fost dimineaÅ£ă!

Punctul culminant a fost atins în ziua de sâm­bătă, trăirile duhovniceÅŸti amplificându-se de la un eveniment la altul, prin intermediul confe­rinÅ£elor susÅ£inute de cei doi invitaÅ£i speciali, Klaus Kenneth ÅŸi părintele diacon Sorin Mihalache, ÅŸi al atelierelor ce le-au urmat. Este o trăire ce te trezeÅŸte din punct de vedere spiritual ÅŸi apoi te ridică de pe o treaptă pe alta a scării virtuÅ£ilor întru Hristos. Intr-o primă fază, m-am simÅ£it ca într-o fortăreaÅ£ă din care nu puteam ieÅŸi, nici în sensul propriu, nici în cel figurat. Nu se vedea peisajul ce înconjura clădirea, dar nici nu s-a în­cercat a da piept cu realitatea acestei lumi, nici măcar pentru o zi! S-a trăit numai pentru Hristos, întruchipat de fiecare dintre tinerii participanÅ£i, ÅŸi pentru libertatea despre care vorbeÅŸte, de mul­te ori, Sfântul Apostol Pavel, fie în Epistola către Romani,fie în cea către Corinteni sau Galateni.

Astfel, totul a început cu prelegerea d-lui Klaus Kenneth, german de origine, în prezent locuind în ElveÅ£ia, la Fribourg, care ne-a prezentat viaÅ£a sa tumultuoasă până în momentul convertirii la Ortodoxie, sub îndrumarea duhovnicească a pă­rintelui Sofronie Saharov de la Essex. L-am cu­noscut acum câÅ£iva ani prin intermediul cărÅ£ii sale, milioane de kilometri în căutarea adevărului,care, după cum mi-a mărturisit acum, „este o carte care a costat prea mult. De peste 25 de ori era să mor!” In el am văzut un om care mărturiseÅŸte ÅŸi trăieÅŸ­te cu Hristos, căci la mai toate întrebările răspun­dea – ÅŸi asta nu pentru că nu ar fi avut ÅŸi alte răs­punsuri - „Hristos e soluÅ£ia, El e Iubire ÅŸi poate face totul posibil numai ÅŸi numai dacă ne rapor­tăm la El – acesta este Adevărul”.

Această trăire a d-lui Klaus a fost dezvoltată, într-o abordare teologico-ÅŸtiinÅ£ifică, de către pă­rintele diacon Sorin Mihalache (cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din IaÅŸi, impli­cat în proiecte ÅŸi activităÅ£i cu specific interdisciplinar), care a pus accentul pe „atenÅ£ia în obiÅŸnuinÅ£ele cognitive ÅŸi emoÅ£ionale” ale vieÅ£ii lăuntrice ÅŸi exterioare a creÅŸtinului ortodox din ziua de azi. Prezentat pe înÅ£e­lesul tuturor, conÅ£inutul interven­Å£iei sale s-a întemeiat pe raÅ£iuni biblice, filocalice ÅŸi neuroÅŸtiinÅ£ifice. Simplitatea ÅŸi naturaleÅ£ea pă­rintelui în felul de a comunica ÅŸi de a se comporta au fost răsplăti­te pe deplin de auditori, nu nu­mai prin aplauzele pe care le-a pri­mit timp de câteva minute în ÅŸir după conferinÅ£ă, ci ÅŸi prin prezenÅ£a numeroasă la atelierul moderat de dânsul, care s-a continuat prin discuÅ£ii în particular, finalizate foarte târziu în noapte.

În ce priveÅŸte atelierele tematice din ziua de sâmbătă, mi se pare util să amintesc temele dez­bătute – rugăciunea, leacul uitat, Sfânta ÎmpărtăÅŸanie ÅŸi, respectiv, problemele tinerilor de azi – ÅŸi pe cei care le-au moderat: PreasfinÅ£itul Siluan, PreasfinÅ£itul Timotei ÅŸi PreasfinÅ£itul Ignatie. Åži a fost seară, ÅŸi a fost dimineaÅ£ă!

După cum era firesc, ziua de duminică a fost încununată de Sfânta ÅŸi Dumnezeiasca Liturghie, la care au slujit un sobor de ierarhi, preoÅ£i ÅŸi dia­coni ai MOREOM, în frunte cu Întâistătătorul lor, ÎnaltpreasfinÅ£itul Părintele nostru Mitropolit Iosif. Imediat după aceasta, a fost organizată o aga­pă frăÅ£ească pentru toÅ£i participanÅ£ii, urmând ca, la scurt timp, fiecare să se pregătească pentru dru­mul întoarcerii spre casă sau, mai bine spus, pen­tru drumul ieÅŸirii din starea de veghe în care s-au aflat pentru aceste trei zile de neuitat.

Epilogul acestei povestiri s-a construit pe baza concluziilor puse în lumină de către ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif, împreună cu cei prezenÅ£i. Gustul? A fost unul deosebit, a cărui savoare am încercat, pe alocuri, să o împărtăÅŸesc ca o mi­reasmă binefăcătoare cititorului. Insă, aÅŸa cum fiecare dintre noi se caracterizează printr-o infa­ilibilă unicitate, nici parfumul fructului meu nu se regăseÅŸte, din fericire, la fel în rândul lectori­lor! De aceea, apelez la discernământul fiecăru­ia pentru a păstra cât îi place ÅŸi cât îi este nece­sar din această experienÅ£ă ÅŸi, nu în ultimul rând, la îngăduinÅ£a de a-mi permite să păstrez pe o ra­mură tainică a arborelui lăuntric ambrozia fruc­tului permis!

Aici se încheie ÅŸi povestea de anul acesta, însă simt nevoia să le mulÅ£umesc tuturor parti­cipanÅ£ilor, PreasfinÅ£iÅ£ilor ÅŸi preoÅ£ilor prezenÅ£i în mijlocul nostru, familiilor care ne-au cazat pen­tru una sau mai multe nopÅ£i ÅŸi, în mod special, echipei de organizatori, condusă de inimoasa Gabriela! MulÅ£umim ÅŸi dăm slavă Bunului Dumnezeu pentru toate!

Să ne vedem cu bine la anu’!!!

Diacon Marian Preda, Roma