De aceea, bine este să ne folosim de aceas­tă binecuvântată perioadă a Postului Crăciu­nului întru a noastră regăsire lăuntrică, cu

Dumnezeu, cu sine, pentru a putea da prio­ritate „curăţeniei sufleteşti” prin Spovedanie, pentru că aceasta ne va duce negreşit la a ne regăsi mai mult şi cu cei de lângă noi, la a cân­ta o colindă împreună în tihna serii, soţi, pă­rinţi şi copii, vecini sau prieteni, lăsând pe planul doi „grija cea lumească”, în aşteptarea Praznicului Naşterii Domnului altfel decât am făcut-o până în prezent. Făcând aşa, o să puteţi constata că bucuria Crăciunului are altă calitate şi intensitate şi chiar altă durată decât atunci când Ajunul ne găseşte dereti­când prin casă, făcând cumpărături sau în­târziind prin trafic, încercând să ne adunăm de prin împrăştierile cotidiene sau dând gust la mâncăruri...

Pentru a ne ajuta în acest demers al aş­teptării arătării în trup a lui Dumnezeu, avem la îndemână şi cuvântul Evangheliei, de la Matei sau Luca, ce ne împărtăşesc de Taina lucrării mântuitoare a Domnului Hristos, pregătind sufletul să primească nu doar „ex­terior” şi material darurile Praznicului, ci să-L poată primi pe Însuşi Mântuitorul Său, Trup şi Sânge, după ce va fi făcut curăţenia cea „dinlăuntru”, cu aceeaşi râvnă cu care o facem în general pe cea din afară. Astfel, vom putea să vedem strălucind, nu numai în casă, ci în cămara cea curăţită a sufletului nostru, Lu­mina cea lină de care aminteam la început, a „Soarelui dreptăţii”, şi vom vedea răsărind peste pâcla lumii în care trăim pe „Răsăritul Cel de Sus”.

Cu urări de folos duhovnicesc în perioa­da de postire care urmează,

† Episcopul SILUAN al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei