Pentru parohia din Torino cu hramul „ÎnălÅ£area Sfintei Cruci”, păstorită de preotul Lucian RoÅŸu, paroh ÅŸi protopop al Protopopiatului Piemonte I – Valle d’Aosta, centru‑nord, avându‑i alături pe cei doi preoÅ£i împreună slujitori, părintele Gabriel Burcescu ÅŸi părintele Iustin Androne, au fost zile de însemnată bucurie.

Sărbătorirea hramului a început joi seara cu Vecernia Mare cu Litie ÅŸi Priveghere ÅŸi a continuat vineri dimineaÅ£a cu Acatistul Sfintei Cruci ÅŸi Sfânta Liturghie. Părintele paroh, în cuvântul de învăÅ£ătură de la Sfânta Liturghie, a arătat că prezenÅ£a numărului mare de credincioÅŸi la slujbele din aceste zile lucrătoare dovedeÅŸte o dreaptă socotinÅ£ă în ierarhizarea valorilor vieÅ£ii cotidiene.

Pe 16 septembrie, în Duminica de după ÎnălÅ£area Sfintei Cruci, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de ÎnaltpreasfinÅ£itul Părinte Mitropolit Iosif, al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale ÅŸi Meridionale, înconjurat de un sobor de preoÅ£i ÅŸi diaconi. Răspunsul la strană a fost dat de corul parohiei, format în majoritate din tineri din AsociaÅ£ia Nepsis.

În cuvântul de învăÅ£ătură rostit după citirea pericopei evanghelice a duminicii, ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif a vorbit despre însemnătatea praznicului ÎnălÅ£ării Sfintei Cruci, tâlcuind totodată semnificaÅ£ia succesiunii lecturilor evanghelice din această săptămână. ÎnaltpreasfinÅ£itul Părinte ne‑a purtat apoi către semnificaÅ£ia chemării lui Hristos de a ne lua fiecare crucea, amintindu‑ne că „Domnul S‑a înălÅ£at pe Cruce cu braÅ£ele deschise, ÅŸi aÅŸa ne aÅŸteaptă să‑L urmăm”. A urma lui Hristos înseamnă în primul rând să ne acceptăm viaÅ£a noastră aÅŸa cum e, trăindu‑ne în mod mântuitor greutăÅ£ile ÅŸi suferinÅ£a, cu conÅŸtiinÅ£a că nu suntem niciodată singuri, ci împreună cu Hristos. Dar crucea noastră înseamnă ÅŸi „să avem ochi, minte, inimă” ca să primim în noi înÅŸine viaÅ£a semenilor noÅŸtri, să ne rugăm pentru cei care nu vin în Biserică ÅŸi care „se mântuie prin noi”. 

ÎnaltpreasfinÅ£itul a spus apoi că înÅ£elesul felicitărilor pe care ni le facem unii altora ÅŸi al bucuriei noastre cu prilejul acestui praznic stă în a ne privi viaÅ£a prin Cruce, pentru a dobândi înÅ£elepciunea de a discerne cele ce avem de făcut ÅŸi ceea ce nu trebuie în niciun chip să „ratăm” în viaÅ£a aceasta. „AÅŸa Îl rog ÅŸi eu pe Domnul, să vă dăruiască această înÅ£elepciune” – a spus la sfârÅŸitul cuvântului său ÎnaltpreasfinÅ£itul Părinte Mitropolit.

La sfârÅŸitul Sfintei Liturghii, părintele Lucian a mulÅ£umit ÎnaltpreasfinÅ£itului Iosif în numele tuturor că, deÅŸi este aÅŸa de ocupat, a primit să fie prezent în mijlocul nostru în această zi. Părintele a amintit, de asemenea, anii de început ai parohiei noastre, în care ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif ne‑a fost foarte aproape, remarcând totodată faptul că ÎnaltpreasfinÅ£ia Sa i‑a recunoscut în aceste zile pe mulÅ£i dintre credincioÅŸii cu care Domnul a rânduit să se întâlnească în acele binecuvântate zile. De asemenea, părintele Lucian a Å£inut să ne încredinÅ£eze că, deÅŸi ÎnaltpreasfinÅ£itul nu a fost de mult timp la noi în parohie, ne poartă în rugăciunile sale cu multă dragoste.

ÎnaltpreasfinÅ£itul a mulÅ£umit pentru toate ÅŸi ÅŸi‑a exprimat bucuria în legătură cu faptul că în această parohie există o bogată lucrare, dar mai ales o participare vie a credincioÅŸilor la Taina Spovedaniei ÅŸi a Sfintei ÎmpărtăÅŸanii, adevărata lucrare a Bisericii. A amintit apoi părinÅ£ilor să transmită copiilor credinÅ£a, aceasta în primul rând prin păstrarea vie a propriei credinÅ£e.

La sfârÅŸit, ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif a dăruit părintelui Lucian o cruce, atât ca semn de recunoÅŸtinÅ£ă faÅ£ă de ceea ce SfinÅ£ia Sa, împreună cu întreaga comunitate a parohiei, fac pentru Biserică, cât ÅŸi ca încredinÅ£are a faptului că ierarhul poartă crucea împreună cu preotul, aÅŸa cum preotul o poartă împreună cu credincioÅŸii.

Părintele Lucian i‑a dăruit la rândul său ÎnaltpreasfinÅ£itului o icoană din partea parohiei.

După Sfânta Liturghie a avut loc o agapă frăÅ£ească, unde s‑au adunat numeroÅŸi preoÅ£i din Piemonte care au venit să‑şi salute ierarhul, alături de foarte mulÅ£i credincioÅŸi. Înainte de a pleca spre Paris, ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif ne‑a mai îmbrăÅ£iÅŸat încă o dată prin cuvântul său, rugându‑ne stăruitor pe toÅ£i, preoÅ£i ÅŸi mireni, să ne vorbim unii altora, să ne deschidem unii faÅ£ă de alÅ£ii cu sinceritate, să ne ajutăm unii pe alÅ£ii, să fim mereu împreună, pentru că numai în acest fel putem merge înainte ca Biserică a lui Hristos. Ne‑a cerut să ne gândim cu toÅ£ii că Biserica de astăzi, pe care o ÅŸtim, va deveni mâine Biserica copiilor noÅŸtri ÅŸi datori suntem să ne îngrijim de ce va fi atunci.