Cu emoÅ£ii, dar ÅŸi cu multe nădejdi ÅŸi aÅŸteptări, am plecat în mult râvnitul pelerinaj pe urmele sfinÅ£ilor, în Grecia, pe 25 iunie a.c. Din timp ne‑am hotărât asupra perioadei, am stabilit traseul ÅŸi am pornit la drum.

După un zbor liniÅŸtit, am aterizat în Atena spre seară, am făcut un tur al oraÅŸului, ne‑am oprit în faÅ£a Palatului Parlamentului, unde am vizionat spectacolul oferit de schimbarea gărzii, după care am plecat spre hotel, să ne odihnim, iar apoi să pornim spre obiectivele pe care ni le‑am propus să le vedem.

A doua zi, am plecat spre Eghina. La mănăstirea Sf. Nectarie sunt mulÅ£i creÅŸtini din toată lumea care se roagă sfântului. Unii dintre ei au ajuns acolo, în Eghina, dar cu siguranÅ£ă că sunt ÅŸi oameni care nici măcar nu‑şi imaginează cum este mănăstirea Sfânta Treime (Aghia Triada), locul unde a trăit ultimii ani de viaÅ£ă Sfântul Nectarie. Mormântul în care Sfântul Nectarie a fost aflat neputrezit, cu bună mireasmă, se află în curtea mănăstirii. Pelerinii ascultă cu urechea la pereÅ£ii mormântului ÅŸi aud cum cineva umblă sau aud zgomot de uÅŸi, bătăi de inimă, lovituri sau izbituri de baston. Aici, sfântul a vorbit în chip minunat de multe ori, schimbând viaÅ£a oamenilor care s‑au învrednicit să îl asculte. Camera de zi din chilia Sfântului Nectarie se află în spatele mormântului din curtea mănăstirii Aghia Triada. Am intrat… Pe acel pat se odihnea cel ce a răbdat ocările tuturor. Aici ai sentimentul că îl vezi aievea pe sfânt ÅŸi parcă nu ai mai vrea să pleci. Toate lucrurile pe care le vezi acolo, în chilie, îÅ£i mângâie sufletul. E harul Duhului Sfânt, care sălăÅŸluieÅŸte acolo unde este sfinÅ£enie… Dulapul cu lucrurile personale ÅŸi comoda pe care Sfântul Nectarie avea candela ÅŸi icoanele stau neclintite. Simplu ÅŸi smerit, luând calea ocărilor, om dintre oameni, a fost sfinÅ£it de Dumnezeu pentru măsura smereniei sale. Papucii sfântului… Ar putea fi niÅŸte papuci obiÅŸnuiÅ£i, de pe vremea bunicilor. Dar aceÅŸtia, dacă ar fi cu putinÅ£ă, ar fi sărutaÅ£i de toată suflarea ortodoxă care crede în puterea sfinÅ£ilor. ÎngenuncheaÅ£i lângă racla cu sfintele moaÅŸte din biserica mare, am cântat într‑un glas paraclisul sfântului. E sfântul nostru ocrotitor. O emoÅ£ie puternică pluteÅŸte. Printre lacrimi, se aud suspine adânci. Câte nu s‑or fi spus în taină în aceste clipe! Câte speranÅ£e nu vor fi mijit! Bucură‑te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

A treia zi, cu rugăciune de dimineaÅ£ă, pornim spre un alt loc binecuvântat din apropierea Atenei, numit Nea Makri. Aici, pe aÅŸa‑numita Colină a NeprihăniÅ£ilor, se află mănăstirea Bunavestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care adăposteÅŸte moaÅŸtele unui mare mucenic făcător de minuni, Sf. Efrem cel Nou. Impresionant la această mănăstire este că păstrează chiar între zidurile ei locul muceniciei monahului Efrem, un copac bătrân de care sfântul a fost spânzurat cu capul în jos, trupul fiindu‑i străpuns de cuie ÅŸi în pântec fiindu‑i înfipt un tăciune aprins. 

AflaÅ£i încă sub impresia puternică a sfârÅŸitului mucenicesc al Sf. Efrem cel Nou ÅŸi a minunatei descoperiri a moaÅŸtelor sale, ne îndreptăm spre mănăstirea Sf. Ioan Rusul, în insula Evia. Aici, în localitatea Prokopi, se află biserica închinată Sf. Ioan Rusul, care adăposteÅŸte mult cinstitele moaÅŸte ale sfântului, atât de cunoscut ÅŸi iubit pentru viaÅ£a sa deosebită în Hristos ÅŸi pentru minunile sale nenumărate. Ne apropiem cu emoÅ£ie ÅŸi nerăbdare să ne întâlnim cu Sf. Ioan Rusul. ÎngenuncheaÅ£i, rostim cu nădejde acatistul sfântului. Următoarea oprire a fost la mănăstirea Sf. Cuvios David cel Bătrân, după care, destul de repede, ajungem în locul de unde trebuie să ne îmbarcăm pe feribotul care ne va duce de pe insula Evia, urmând să ajungem la mănăstirea Kato‑Xenia. Ajungem cu bine la mănăstire, aflată în apropiere de oraÅŸul Volos, un aÅŸezământ de maici, care păstrează cu deosebită evlavie ÅŸi cinste o bucăÅ£ică din cinstitul Brâu al Maicii Domnului. Intrăm în curtea mănăstirii de o frumuseÅ£e care îÅ£i taie răsuflarea. AÅŸteptăm cu răbdare până apare maica Antonia, o româncă harnică ÅŸi primitoare, care, fără să spună prea multe, ne conduce în paraclis, deschide o vitrină ÅŸi scoate o raclă mică de argint pe care o aÅŸază cu sfială pe o măsuÅ£ă din faÅ£a altarului. În raclă se află acea părticică din Brâul Maicii Domnului la care aÅŸteptăm cu emoÅ£ie să ne închinăm. La strană, cântăm paraclisul Maicii Domnului. MăicuÅ£a deschide racla, se închină, apoi ne închinăm ÅŸi noi, sărutăm Cinstitul Brâu ÅŸi ne retragem. Înainte de a pune racla la loc, maica atinge de Sfântul Brâu mai multe bucăÅ£i de pânză subÅ£ire, pe care ni le dăruieÅŸte, apoi ne conduce spre ieÅŸire. Facem o fotografie de grup ÅŸi câteva cumpărături. ImpresionaÅ£i ÅŸi cu gândul la marele dar care ni s‑a oferit, îi mulÅ£umim maicii Antonia, dar ÅŸi MăicuÅ£ei noastre Preacurate, în gând, ÅŸi ne îndreptăm spre autocar pentru a ne continua drumul.

A patra zi ne îndreptăm spre Salonic, nu înainte de a zăbovi într‑un loc special: mănăstirea Sfântul Ioan Evanghelistul de la Souroti, unde se află mormântul Cuviosului Paisie Aghioritul. Am intrat în curtea mănăstirii, ne‑am închinat la mormântul părintelui, mulÅ£umind Bunului Dumnezeu că am ajuns cu bine ÅŸi Maicii Sale că ne‑a dus în pace. Aici, la mormântul părintelui, am rămas câteva minute bune pentru reculegere ÅŸi rugăciune. Un loc unde domnea liniÅŸtea ÅŸi pacea, un loc de o mare încărcătură spirituală, un loc unde mereu vin pelerini să se închine, majoritatea dintre ei cu lacrimi în ochi.

Pornim spre Salonic. Prima oprire este la biserica Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul oraÅŸului. Biserica adăposteÅŸte moaÅŸtele acestui sfânt martir, fiind ridicată chiar pe locul martiriului Sf. Dimitrie, dar ÅŸi racla cu moaÅŸtele Sfintei Anisia. Aici îl întâlnim pe părintele Nicolae, cunoscut din vremea în care era elev la Seminarul „Sf. Ap. Andrei” din GalaÅ£i, de curând doctor în teologie, cu strălucite studii doctorale ÅŸi diacon slujitor în biserica Sf. Dimitrie. După ce ne‑a purtat prin istoria monumentalului locaÅŸ ÅŸi a vieÅ£ii sfântului, părintele s‑a oferit să ne conducă prin Salonic, pe la toate obiectivele propuse spre vizitare. De aici pornim către bisericile Sfânta Sofia, Sf. Gheorghe Rotonda, Panaghia Dexias (unde se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului), mănăstirea cu moaÅŸtele Sf. Cuv. David ÅŸi Sf. Teodora ai Salonicului. Urmăm cursul traseului prin oraÅŸ, cu o ultimă destinaÅ£ie: catedrala mitropolitană Sf. Grigore Palama, cu moaÅŸtele acestui sfânt, arhiepiscop al Salonicului.

După acest itinerar, pornim, în ziua a cincea, spre un alt centru spiritual important al Greciei, Meteora. În drum spre Meteora, trecem pe la mănăstirea Sf. Dionisie Olimpianul. Mănăstirea, situată pe munte, mai sus de orăÅŸelul Litochoro din Pieria, pare pustie. Curată, luminoasă. PăÅŸind dincolo de poartă, ai impresia că intri sub o cupolă. Biserica te primeÅŸte tăcută, să te închini la icoane, să săruÅ£i mâna protectorului ei. Duhul sfântului te însoÅ£eÅŸte pretutindeni. Doar el. Intrăm în muzeul aÅŸezământului. Într‑o cameră a muzeului, un monah ne scoate la închinare părticele din moaÅŸtele multor sfinÅ£i. Câtă pace! Abia la plecare colÅ£ul perdelei de la o fereastră a chiliilor se ridică ÅŸi un ochi scrutător te Å£intuieÅŸte pe tine, tulburătorul de liniÅŸte. Ajungem imediat la biserica Sfintei Paraskevi. AÅŸezământul este un lăcaÅŸ mic, săpat în stâncă, ce găzduieÅŸte o părticică din moaÅŸtele Sf. Paraskevi, considerată protectoarea nevăzătorilor. În spatele grotei îÅŸi are sursa izvorul cu acelaÅŸi nume. Aici se află ÅŸi icoana Sfintei Paraskevi, la care credincioÅŸii vin să se închine. Apa izvorului Sf. Paraskevi este captată ÅŸi curge într‑un bazin special amenajat, unde pelerinii stau la rând pentru a‑şi umple sticlele special aduse de acasă. Apa, cu puteri tămăduitoare, urmează să fie folosită peste an pentru vindecarea bolnavilor incurabili. 

Spre seară ne apropiem de Meteora, al doilea mare ÅŸi important centru monastic ortodox al Greciei, după Sfântul Munte Athos. În faÅ£a ochilor ni se descoperă un peisaj cu totul inedit. ColoÅŸi de piatră se ridică semeÅ£i ÅŸi sălbatici către cer, iar pe culmea câtorva dintre aceÅŸti giganÅ£i stâncoÅŸi tronează câte o mănăstire, încercând, parcă, să răzbată cât mai mult în văzduh.

Cu privirile aÅ£intite asupra giganticelor stânci ce limitează orizontul, ne apropiem de mănăstirea Sf. Åžtefan, o mănăstire de maici care te întâmpină zâmbind ÅŸi luminoase la chip, insuflându‑ţi o stare de armonie ÅŸi echilibru sufletesc. E cea mai veche aÅŸezare monahală de pe culmile Meteorei, fiind fondată în 1192 de către sihastrul Ieremia. Aici se află capul Sf. Haralambie, pomenit la 10 februarie.

De aici pornim spre mănăstirea Rousanou, cu hramul Sf. Mc. Varvara. Un lucru cu totul ieÅŸit din comun trebuie menÅ£ionat, pentru că doar sfinÅ£ii lucrează astfel. Ne‑am dorit mult, în sufletul nostru, să putem rămâne la o slujbă, deÅŸi ne erau potrivnice ÅŸi limba, ÅŸi faptul că mănăstirile îÅŸi închid porÅ£ile pentru turiÅŸti spre ora ÅŸase seara, unele chiar mult mai devreme. Dar nu am îndrăznit să cerem voie. AjunÅŸi la Rousanou, o măicuÅ£ă, Teodosia, de loc din Moldova, ne‑a bucurat explicându‑ne câteva amănunte despre istoricul mănăstirii, pentru ca, la final, dând parcă răspuns întrebării nepuse de noi, ne roagă (!!!) să rămânem la slujba de seară, la Vecernie. ToÅ£i au răspuns într‑un glas: „Da!!!”. BucuroÅŸi, ne așezăm pe băncuÅ£e pe o mică terasă de la intrarea în biserică ÅŸi admirăm în liniÅŸte splendoarea naturii de la înălÅ£imea giganÅ£ilor de piatră, mulÅ£umind cu bucurie în suflet lui Dumnezeu că ne‑a ascultat rugăciunea ÅŸi ne‑a îndeplinit dorinÅ£a. Imediat ce porÅ£ile mănăstirii se închid vizitatorilor, măicuÅ£a ne îmbie cu apă rece, cafea ÅŸi… rahat. La 18.30 bate toaca, semn că slujba va începe, aÅŸa că intrăm în biserică. Slujba e în limba greacă, dar anumite rugăciuni ÅŸi răspunsuri pot fi intuite după similarităÅ£i cu slujbele noastre. Maica Teodosia ne face însă o altă mare bucurie ÅŸi, cu binecuvântarea maicii stareÅ£e, ne roagă să dăm răspunsurile ÅŸi în limba română. Dulcele glas al protopsaltului nostru, George, a umplut micuÅ£ul paraclis. Ce slujbă minunată! Cine s‑ar fi gândit?! Mare eÅŸti, Doamne, ÅŸi minunate sunt lucrurile Tale ÅŸi niciun cuvânt un este de ajuns spre lauda minunilor Tale! Am rămas, însă, ÅŸi cu o dorinÅ£ă neîmplinită. Nu am putut ajunge a doua zi la Sf. Liturghie, unde ni s‑a oferit ÅŸi posibilitatea să slujim. Nu a depins de noi…

Meteora reuÅŸeÅŸte să apropie lumea un pic mai mult de cer, fiind un loc sfânt, plăsmuit ÅŸi binecuvântat de Dumnezeu, pentru rugăciunile tuturor cuvioÅŸilor nevoitori ÅŸi rugători din această „pădure” de stânci, ce par a fi adevăraÅ£i străjeri ai Ortodoxiei. Mănăstirile de aici au fost ridicate cu multă trudă ÅŸi jertfă. Meteora este un loc sfânt, pentru că aici s‑a sfinÅ£it fiecare stâncă, fiecare peÅŸteră, fiecare piatră, pentru că o mulÅ£ime de cuvioÅŸi asceÅ£i ÅŸi martiri s‑au rugat ÅŸi s‑au sfinÅ£it pe stâncile ÅŸi văile acestui loc. Drumul către mănăstirile Meteorei nu e unul ușor, ci unul strâmt ÅŸi destul de dificil, cu multe scări de urcat, Å£inând parcă să amintească fiecărui creÅŸtin ce le trece pragul de calea cea strâmtă către mântuire, de calea spre ÎmpărăÅ£ia cerurilor. Acest loc, de o măreÅ£ie tulburătoare ÅŸi liniÅŸtitoare în acelaÅŸi timp, nu pare a fi altceva decât un colÅ£ de rai suspendat între cer ÅŸi pământ.

Ulterior, traversăm în Corfu, la Sf. Spiridon. Până în ziua de azi, sfintele moaÅŸte întregi ale Sf. Spiridon din altarul din Corfu continuă să lucreze cu puterea lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinÅ£ii Lui. El este cunoscut ca „sfântul călător”, deoarece papucii de mătase de pe tălpile sale se uzează în fiecare an ÅŸi sunt înlocuiÅ£i la praznicul său. Sf. Spiridon este cinstit de biserică în ziua de 12 decembrie. În prezent, sfintele moaÅŸte ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într‑o biserică situată la 100 de metri de Mitropolie, unde se găsesc moaÅŸtele Sfintei Împărătese Teodora a II‑a (prăznuită la 11 februarie). 

Ne apropiem de sfârÅŸitul călătoriei noastre. Luni dimineaÅ£ă, pe 2 iulie, părăsim Insula Corfu ÅŸi străbatem întreaga Grecie, până spre Patra. Înainte de a ne opri la catedrala Sf. Apostol Andrei, am făcut un scurt popas la mănăstirea Mega Spileo. Construită în peretele sălbatic ÅŸi abrupt al unei stânci înalte de 120 de metri, mănăstirea domină valea; pelerinii ce ajung la această mănăstire se pot desfăta, pe lângă bucuriile duhovniceÅŸti, cu o priveliÅŸte de nedescris a văii ce se întinde la poalele muntelui. Mănăstirea Mega Spileo, crezută de către unii a fi cea mai veche din Grecia, a fost construită în anul 362 de către doi fraÅ£i din Salonic – Simeon ÅŸi Teodoros. Alegerea locului a urmat unei mari bucurii duhovniceÅŸti: în interiorul peÅŸterii în care se află astăzi mănăstirea, a fost descoperită o minunată icoană a Maicii Domnului. Icoana Maicii Domnului de la Mega Spileo – Panagia Megaliospiliotissa – se crede că este lucrată de mâna Sfântului Apostol Luca, culoarea neagră a acesteia trăgându‑se de pe urma fumului cauzat de numeroasele incendii. Icoana este făcută din mastic ÅŸi ceară.

În oraÅŸul Patra sunt două mari biserici legate de Sfântul Apostol Andrei: biserica cea veche, ridicată pe locul martiriului său, ÅŸi biserica cea nouă, unde se află capul Sf. Apostol Andrei ÅŸi Crucea răstignirii sale. Åžirul „sfinÅ£ilor naÅ£ionali” ar putea începe cu unul dintre apostolii Mântuitorului Iisus Hristos, ÅŸi anume cu Sfântul Andrei. Acesta, deÅŸi era iudeu de neam, a propovăduit într‑o parte a pământului românesc, la strămoÅŸii noÅŸtri geto‑daci, ÅŸi anume în teritoriile situate pe Å£ărmul apusean al Mării Negre. De aceea este iubit ÅŸi căutat de pelerinii români, ÅŸi nu numai.

După ultima cină luată împreună în acest pelerinaj, marÅ£i dimineaÅ£ă am pornit spre aeroport, nu înainte de a lua binecuvântare de la Sf. Patapie ÅŸi de la Sf. Gherasim, în mănăstirile închinate celor doi sfinÅ£i, aflate pe înălÅ£imile din jurul Corintului, la 14 km de localitatea Loutraki.

Am rememorat paÅŸii făcuÅ£i în Grecia, acum că impresiile ÅŸi sentimentele sunt încă puternice. Sunt multe de spus, dar ÅŸi multe de făcut de acum înainte.

Sfântă să rămână amintirea acestei binecuvântate călătorii ÅŸi plină de roade duhovniceÅŸti!

Gina Cimpoca, prezbitera