DimineaÅ£a am mers la Închisoarea de femei de la ora 9.00. După ce s‑a făcut controlul de rigoare, subsemnatul, împreună cu cinci voluntare (Cati Bahamet, Ioana Vrânceanu, Alexandra Dupir, Andrea BaieÅŸ ÅŸi Doina IlaÅŸcu) ÅŸi cu cântăreÅ£ul parohiei Costel CreÅ£u, am intrat în capela Institutului, urmând a fi chemate fetele deÅ£inute. S‑a amenajat locul cu icoana Sfintei Învieri în centrul altarului ÅŸi s‑au pregătit toate cele necesare pentru Canonul Învierii, inclusiv Sfânta ÎmpărtăÅŸanie.  

Întâlnirea a fost foarte jovială, o explozie de bucurie, întrucât mult aÅŸteptată. Erau prezente 40 de fete, cărora li s‑au distribuit lumânări pe care le‑au aprins la îndemnul Părintelui: „VeniÅ£i de primiÅ£i Lumină!” Tuturor fetelor prezente li s‑a dat cu anticipaÅ£ie un libret cu Canonul Învierii, ÅŸi de aceea au participat într‑o cântare corală. S‑a citit Apostolul ÅŸi Sf. Evanghelie ÅŸi le‑am spus un gând referitor la Maria Magdalena, care în trecut avusese o viaÅ£ă discutabilă, însă prin pocăinÅ£a ei la iubirea lui Hristos a devenit miroforă ÅŸi întocmai cu apostolii. La fel, le‑am amintit despre femeia păcătoasă, care cu câteva zile înainte de răstignirea Domnului, intrând în casa fariseului Simon Leprosul, a uns capul Mântuitorului cu un mir foarte scump. Acest gest, cu toate că a fost criticat de Iuda ÅŸi de unii dintre cei prezenÅ£i invocându‑se pretextul risipei, a fost primit de Domnul pentru că a fost un mir nepreÅ£uit, amestecat cu lacrimi. Un mir dăruit cu inima. Dăruindu‑se pe sine, multa ei iubire i‑a iertat păcatele. Åži ele (deÅ£inutele) pot dărui inima lor cu lacrimi, sau cel puÅ£in cu rugăciune. O inimă care trebuie să se schimbe ÅŸi să primească parfumul sfinÅ£eniei. O inimă care trebuie să dobândească o maternitate nu numai biologică, ci chiar duhovnicească. O inimă care iubeÅŸte, plină de înviere. O inimă înmiresmată prin care să se iubească toÅ£i cei ce au murit duhovniceÅŸte. Iar când vor ieÅŸi din Iadul închisorii să aibă puterea ÅŸi curajul să binevestească învierea bărbaÅ£ilor ÅŸi rudelor lor. Misiune deloc uÅŸoară, dar trebuind „să îndrăznească”, căci Domnul Cel Înviat a biruit lumea. După cuvântul de învăÅ£ătură a urmat Sfânta ÎmpărtăÅŸanie. Multe deÅ£inute au plâns de emoÅ£ia acestui moment sublim.

Fetele au fost miruite ÅŸi li s‑a dăruit câte un ou roÅŸu ÅŸi „paÅŸti” care au fost sfinÅ£ite înainte de otpustul Slujbei. După Slujbă a urmat o agapă fraternă de Praznic luminos. S‑a servit cozonac tradiÅ£ional românesc ÅŸi vin. Cu greu fetele deÅ£inute ÅŸi voluntarele au reuÅŸit să se despartă, spunând cu toatele: „Ce bine ne este nouă să ÅŸedem aici”.

Grupul voluntarelor amintite, împreună cu grupul voluntarilor format din Adrian GuriÅ£ă, Ioan Bârsan ÅŸi cântăreÅ£ul amintit, au servit prânzul la popota Închisorii. Apoi s‑a continuat itinerarul pascal. Totul a fost preluat ÅŸi continuat de către voluntarii de la Institutul Masculin. S‑a purtat un bagaj imens înlăuntrul Institutului, conÅ£inând genÅ£ile cu cele necesare pentru Slujbă ÅŸi darurile Sărbătorii (25 de cozonaci, 200 ouă). Cu greu au venit cei 183 înscriÅŸi pe liste (ÅŸi, bineînÅ£eles, nu toÅ£i, existând întotdeauna persoane rămase la capriciul agenÅ£ilor penitenciari).

Părintele capelan a trebuit să‑i pregătească pe participanÅ£ii la Slujbă timp de mai bine de 20 de minute, explicându‑le că Hristos Cel Înviat va fi în mijlocul lor ÅŸi că vor avea beneficii importante atât pentru starea lor interioară, cât ÅŸi pentru familiile lor ÅŸi ca mărturie faÅ£ă de asistenÅ£a italienilor care erau prezenÅ£i în acel moment, fiind nevoie să arătăm că suntem mult mai mult decât ceea ce cred ei, că avem un suflet ÅŸi o sensibilitate pe care ne‑o exprimăm în formele minunate ale Sfintei Ortodoxii.

De data aceasta am slujit Vecernia Învierii, la Stihiri unind Canonul Învierii, ca să fie fraÅ£ii suficient de mângâiaÅ£i ÅŸi pregătiÅ£i pentru Sfânta ÎmpărtăÅŸanie. Un moment mult aÅŸteptat a fost cuvântul de învăÅ£ătură în care s‑a subliniat ideea că Hristos a înviat în Iad. Din Iadul deznădejdii se poate ajunge în Iadul smereniei cu ajutorul lui Hristos Domnul. Adam L‑a pierdut pe Dumnezeu în Rai ÅŸi L‑a regăsit în Iad. Åži Lot a păstrat pe Dumnezeu în mijlocul Sodomei ÅŸi Gomorei. Saul însă a pierdut pe Dumnezeu fiind regele Israelului, prin neascultare. Iar Iov a avut pe Dumnezeu, transformând groapa de gunoi într‑un Rai prin răbdarea ÅŸi nădejdea lui. Deci nu locul este important, ci starea sufletească în care se găseÅŸte omul. Sfântul Siluan a spus că starea de Iad trebuie să învăÅ£ăm să ne‑o asumăm, dar cu nădejdea în Hristos, care poate converti Iadul nostru într‑un Rai sufletesc. După încheierea Vecerniei, a urmat miruirea ÅŸi dăruirea ouălor roÅŸii ÅŸi a „paÅŸtilor”. Apoi s‑a mers în curtea interioară a bisericii, unde s‑a servit cozonac ÅŸi suc ÅŸi unde fraÅ£ii au putut să vorbească liber, Å£inând seama că făceau parte din sectoare diferite. La plecare au mulÅ£umit cu multă recunoÅŸtinÅ£ă, spunând că au avut gânduri luminoase ÅŸi stări de seninătate, simÅ£indu‑se împreună cu rudele ÅŸi cu cei dragi de acasă. Ne‑am îmbrăÅ£iÅŸat, spunându‑ne tradiÅ£ionalul „Hristos a înviat!”

Părintele Bogdan Petre, Capelanul Închisorii Rebibbia, Consilier pentru Închisori Episcopia Italiei