Primirea luminii în fața altarului în biserica ce se întunecă dintr‑odată ne trezește parcă la o viață reînnoită prin Înviere. Ne pune în contact cu noi înșine și într‑o clipă simțim cât de mult Îi datorăm lui Hristos cel Răstignit și Înviat, care în fiecare dimineață ne ia de mână ca pe Adam și ne îndrumă, ne însoțește, ne călăuzește pe Calea Vieții care este El Însuși. De la noi Domnul așteaptă numai să‑i deschidem ușa sufletului și a familiei ca să intre și să cineze cu noi. 

Aici, departe de casă, Îl simțim mai mult alături de noi, Îl auzim mai des chemându‑ne, Îl vedem uneori suferind pentru noi și de aceea întâlnirea cu Hristos cel Înviat devine pentru noi o altă etapă din viața noastră, căci I‑am cerut iertare prin Spovedanie și acum Îl rugăm să ne tămăduiască sufletele și trupurile prin sfințenia împărtășirii cu El.

Dar nu toți am avut posibilitatea să ne împărtășim cu această Mare și Sfântă Taină tocmai în ziua măreață a Învierii, căci în sudul Italiei orașele sunt mici, iar frații noștri sunt răspândiți peste tot. De aceea părinții din protopopiatul nostru: Pr. Adrian Roman, Pr. Cătălin Andronache și Pr. Marian Mincu au lăsat parohiile lor la Bari, Trani, Cerignola și Potenza, și în Săptămâna mare au slujit prin orășelele mici, adunând familiile de români care, din lipsa mijloacelor de transport, nu ar fi putut veni la bisericile parohiale în ziua Învierii. Bucuria fraților din Galatina, Massafra, Martina Franca, Andria, Matera, Francavilla sui Sinni, Torre Maggiore și Foggia a fost nemăsurată.

Anul acesta Dumnezeu a fost îngăduitor cu noi, căci vremea părea să nu fie de partea noastră, și ne‑a îndurerat sufletele de teama că nu vom putea sluji ca la noi acasă, în aer liber, unde să răsune nu numai inimile, ci și împrejurimile bisericii la rostirea preotului: Hristos a înviat! un sincer Adevărat a înviat!; dacă în Vinerea Mare, la ieșirea cu Sfântul Epitaf, ploaia s‑a oprit și credincioșii au cântat cu vocea și cu sufletul „Mergi la cer și te așază…”, iar apoi, sărutând Sf. Epitaf și trecând pe sub el, au lăsat suferințele lor lui Hristos, cerându‑i iertare pentru greșeli; se putea oare să nu ne îngăduie Domnul să cântăm bucuroși și cu ochii plini de lacrimi imnul Învierii Sale? 

Iată că a ascultat rugăciunile credincioșilor care au parcurs și peste o sută de km cu trenul, autobuzul sau mașina, pe ploaie, ca să devină mărturisitori ai  Învierii lui Hristos, ca și Mironosițele femei, la întoarcerea la casele lor, în orășelele lor departe de Bari.

Astfel, deși ploaia nemiloasă s‑a năpustit nu numai peste orașul Sfântului Nicolae, ci peste întreaga regiune Puglia, credincioșii au venit în număr mare. Ca să ne simțim alături de frații noștri din țară, la orele 23, în Sâmbăta cea Mare, în biserica întunecoasă a răsunat glasul părintelui, care, înălțând către cer tricherul cu lumânările aprinse și unite de tricolorul românesc, a grăit zicând: „Veniți de luați lumină!”. Apoi, oprindu‑se ploaia, un șuvoi de oameni a ieșit din biserică purtând lumânări aprinse și s‑a îndreptat către Bazilica Sf. Nicolae, și, în fața ușilor acesteia, ca de pe un amvon, prin citirea Sf. Evanghelii, a răsunat mărturia îngerului: „A Înviat! Nu este aici. Iată locul unde L‑au pus…” 

Nu se pot descrie vocile la unison care răspundeau în sunetul clopotelor Bazilicii: „Adevărat a înviat!”. 

Cu sufletul inundat de bucuria Învierii, cu fețele luminate de flăcările tremurătoare ale  lumânărilor, dar și cu lacrimi pe obraji, ne‑am întors, cu pași mărunți, către bisericuța noastră, cântând într‑un glas „Ziua învierii, să ne veselim, popoare...” 

Ne‑am oprit cu toții în fața ușilor încuiate și din nou prin vocea părintelui am cerut ca acestea să se deschidă ca să intre Împăratul Slavei. Intrând încet, mulți s‑au miruit, au primit paharul cu Paști și Răvașul pascal trimis de Sf. Episcopie, și cu lumânările aprinse s‑au îndreptat către casele lor îndepărtate, purtând cu ei  Lumina și bucuria Învierii. 

Cei mai de aproape și cei din oraș au rămas la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie; alături de credincioșii români, ca în fiecare an, a fost prezent grupul de eritreeni și etiopieni care, de mulți  ani, frecventează biserica noastră. 

Ne‑am rugat, ne‑am împărtășit cu Sf. Trup și Sânge al Domnului cel Înviat, am distribuit celor mici și răbdători oușoare de ciocolată și, după citirea Pastoralei, binecuvântând   prinoasele, s‑a  întins masa românească tradițională. 

La Vecernia Sf. Paști biserica din nou a devenit neîncăpătoare; s‑a citit Sf. Evanghelie în mai multe limbi, după tradiție, și s‑au împărtășit cei mici; aceștia, mâine, când vor fi măricei, se vor ruga pentru noi în biserica pe care, cu multe greutăți, dar și cu multă nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, o vom construi. 

De aceea țin să mulțumesc tuturor credincioșilor CTITORI, care prin  puținii lor bănuți ajută ca în orașul Sfântului Nicolae să avem și noi un altar românesc și ortodox. 

Sfântul Nicolae să le rămână veșnic ocrotitor, iar bucuria și lumina Învierii lui Hristos să le inunde inimile, familiile și viața!

Hristos a Înviat!