Sărbătoarea Floriilor este o îngemănare de bucurie și întristare: bucurie, pentru că știm sfârșitul istoriei, întristare, pentru că știm ce urmează, bucurie, pentru că Împăratul a venit, întristare, pentru că știm de ce a venit, bucurie, pentru că ne apropiem de Hristos-Paștele nostru, întristare, pentru că ne apropiem de Hristos-Mielul nostru, bucurie, pentru că se ridică din mormânt, întristare, pentru că Îl vom coborî în mormânt.
De dimineață, ne-am strâns cu toții în rugăciune, la Praznicul cel mare al Intrării Domnului în Ierusalim, acum că se încheiase cele 40 de zile de post, în care am adunat în suflet florile credinței, cultivate prin post și rugăciune. După Sfânta Liturghie, la care mulți copii și adulți s-au cuminecat, am rânduit o agapă, la care au participat toți cei care au dorit să se bucure și de acestă formă de comuniune.
Seara, sub genericul: „Pe Cel ce S-a răstignit pentru noi, veniți toți să-L lăudăm!”, a avut loc în biserica parohială un concert de muzică religioasă și poezie creștină dedicat sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim și Săptămânii Patimilor. Concertul a fost pregătit și susținut de tineri credincioși ai comunității noastre, sub îndrumarea domnului George Bucurică, protopsaltul parohiei. Cu o zi înainte, sâmbătă, 7 aprilie, în cadrul activităților școlii parohiale, copiii, îndrumați de dra profesoară Florentina Craiu și de dna preoteasă Gina Cimpoca, au desfășurat de acum tradiționala activitate de încondeiere a ouălor pentru sărbătoarea Învierii Domnului, copiii reușind să treacă de la o simplă joacă la o activitate foarte serioasă, având ca scop deprinderea autenticului în acest frumos meșteșug. Ouăle se încondeiază folosind chișița, nu carioca sau acuarela, acesta fiind un instrument simplu, format dintr-o tijă metalică subțire care este fixată pe o coadă de lemn. Cu ajutorul acestei tije se ia ceara în stare topită și se aplică pe coaja oului în diverse modele.
De duminică seara au început Deniile, cu patimile lui Hristos. Am mers întreaga săptămână după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieții, al iertării și al mântuirii. Fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mântui.
În Joia Mare s-a făcut aducere aminte și s-a trăit aievea momentul Cinei celei de taină, ultima cină pe care a avut-o Domnul Hristos împreună cu ucenicii Săi înainte de Sfintele Sale Pătimiri, când a rânduit ca acelea pe care le-a făcut El atunci, acolo, să se facă în continuare spre pomenirea Lui. Luând pâine în sfintele, preacuratele și fără prihană mâinile Sale a sfințit, a binecuvântat, a frânt și a dat ucenicilor săi, zicând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu. Åži luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.” (Mt. 26, 26-28). Înainte de cină, însă, am văzut măreția Domnului Hristos, Cel ce Dumnezeu fiind, a spălat picioarele ucenicilor Săi. Ne-am minunat de Dumnezeu Cel ce spală picioarele omului, rânduind să facem și noi la fel: „Voi Mă numiți pe Mine: Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt. Deci dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori să ca să spălați picioarele unii altora.” (Ioan 13, 14). Este o poruncă a Mântuitorului ca să fim unii față de alții slujitori, osârduitori, jertfitori. Creștinul nu poate fi decât slujitor. Mântuitorul, spălând picioarele ucenicilor Săi, a zis: ”…v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceți și voi.” (Ioan 13, 15). Omul, prin păcat, a căzut din slujirea aproapelui, preocupat fiind, însă, de slujirea de sine. Spălarea picioarelor este o intervenție tămăduitoare, salvatoare. Ea îi redescoperă omului slujirea, prin care poate scăpa de mândrie și, astfel, poate trăi în mod corect viața.
Ca în fiecare an, și anul acesta, în biserica parohială, joi, după Sfânta Liturghie, s-a săvârșit ritualul spălării picioarelor, la care au participat copii din cadrul Åžcolii parohiale „Sfinții Martiri Brâncoveni”. A fost un moment încărcat de emoție, vibrant, care a adus ceva din atmosfera ultimelor ceasuri petrecute de Mântuitorul înainte de Cinstitele Sale Patimi. În seara de joi, am mers și noi, credincioșii comunității parohiale, cu Domnul pe drumul Golgotei! De multe ori crucea de pe umeri Îl doboară la pământ. E grea pentru că în ea stau toate păcatele omenirii de-atunci și din toate vremurile. Picioarele și palmele Domnului Hristos sunt zdrelite de colții pietrelor de care se lovesc. Dar, El urcă spre locul cel mai de sus, întru împlinirea Legii. Sus, la locul Căpățânii, toți au fugit. Câteva femei și mai puțini bărbați, dintre cei care urmau pe Domnul, tari de iubire și de virtute, stau de față la răstignire. Cuiele pătrund vrăjmașe în palme și în picioare. Crucea se ridică sus, spre a putea fi văzută de toți oamenii, din toate veacurile. Åži Mântuitorul primește asupra Sa moartea, după ce cu glas plin de iubire iertase pe toți.
Apoi, am pomenit, cu darul lui Dumnezeu, în Sâmbăta cea Mare, înmormântarea Domnului Hristos, petrecerea în mormânt a Mântuitorului nostru. Am retrăit cele ce s-au petrecut pentru noi și pentru a noastră mântuire în această zi. Hristos este în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul și în Rai, ca un Dumnezeu, cu tâlharul. Prohodul Domnului de vineri seara a fost ultima etapă a tânguirii lui Hristos, Care se află acum în mormânt. Adunați în jurul epitafului, credincioșii comunității L-au prohodit pe Domnul, după care, la sfârșitul slujbei, au înconjurat, în procesiune, biserica, cu Sfântul Aer, pe sub care au trecut cu toții.
Iar Învierea Domnului așa a fost: „După ce-a trecut ziua Sâmbetei, când începea să se lumineze spre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul...”
În parohia noastră, credincioșii au participat la slujba Învierii și la Sfânta Liturghie, organizate într-un spațiu din cadrul Polideportivo El Olivo, oferit de către Primăria municipiului.
În cuvântul adresat credincioșilor, părintele paroh a spus: „Cea mai tristă zi din istoria omenirii a fost ziua răstignirii Domnului, iar cea mai mare și mai frumoasă sărbătoare, cea mai înălțătoare zi, a fost Ziua Învierii Domnului, ziua cea mai curată a bucuriei, ziua care a adus cele mai dulci mângâieri în lume, ziua în care s-a săvârșit cea mai mare minune, ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim într-însa… Am cunoscut o mulțime de oameni nefericiți pentru că nu au ceea ce au și alții. Deși sănătoși și inteligenți, sunt neliniștiți că nu posedă mașina, mobila, trupurile sau hainele pe care alții și le permit. Însă nu știu mulți oameni care să nu doarmă noaptea pentru că nu L-au cunoscut încă pe Dumnezeu, sau pentru că L-au supărat pe Cel ce le-a dat viață, sau pentru că nu au lacrimi pe care să le verse pentru păcatele lor! Până la urmă, întreaga istorie a omenirii și a vieții fiecăruia dintre noi este o mare dramă. Drama despărțirii de Dumnezeu, drama rătăcirii departe de Hristos, drama părăsirii Duhului Sfânt pentru păcatele și desfrânările cele multe, drama unei libertăți umane prost înțelese. Omul suferă din prima clipă a îndepărtării de Părintele său și suferința i se adâncește tot mai mult – și, totuși, persistă în această stare bolnavă din care nu mai vede cum ar putea ieși… De ce să te desparți de Cel ce te iubește? De ce să nu ceri ajutorul Celui ce te poate ajuta? De ce să nu-i mai vorbești Celui ce te poate asculta? De ce să suferi, când te-ai putea bucura? De ce să mori, când ai putea învia? …Hristos e viu! Hristos trăiește! Hristos a înviat! Pentru cel credincios, Hristos este învierea și viața lui!”
Primarul Municipiului Coslada, domnul Raúl López Vaquero, a transmis un mesaj celor prezenți: „…Rugăciunea este lumina sufletului; cuvintele unesc oamenii, popoarele, sufletele. Aș dori ca prin aceste umile cuvinte să vă felicit pe toți cu ocazia sărbătorii Învierii Domnului nostru care, după rânduielie dumneavoastră liturgice, ca Biserică Ortodoxă, este pe 15 aprilie anul acesta. Cei care credem în Hristos trebuie să ne felicităm într-un moment atât de special și plin de speranță, chiar și în mijlocul problemelor vieții de zi cu zi. Ca Primar al Cosladei vă spun bun venit și, cu umilele mele cuvinte, doresc să vă transmit dorința ca pacea, dialogul – în cuvinte și rugăciune – și entuziasmul să prezideze aceste evenimente astăzi și mâine și în fiecare zi, pentru că aceste sentimente dau căldură sufletului. Coslada, oraș deschis, este format din oameni, persoane care au dorit să facă din nucleul lor de conviețuire un centru de înțelegere și colaborare. Așa să fie, și fie ca această bucurie de Paști, pe care fiecare și-o va exprima în mod personal și intens în felul său, să nu plece niciodată din această comunitate, din acest oraș și din fiecare locuitor al Cosladei.”
În prima zi de Paști, a fost săvârșită în biserica parohială Vecernia Învierii, cunoscută în popor ca „a doua Înviere”. În această zi se citește Sfânta Evanghelie în mai multe limbi, după rânduială în 12 limbi, în amintirea celor 12 Apostoli care au fost trimiși de Mântuitorul Iisus Hristos să binevestească lumii Evanghelia Învierii. Textul de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul al XX-lea, versetele de la 19 la 25, a fost citit și de copiii școlii parohiale în limbile latină, ebraică, spaniolă, engleză, franceză, germană și italiană. Cu prilejul sărbătorii Învierii Domnului, în biserica parohială a fost organizată, o expoziție de cruci și ouă încondeiate, cu titlul: „Prin Cruce spre Înviere”. Peste 30 de cruci, de diferite forme și mărimi, pictate în stil tradițional românesc, și peste 200 de ouă încondeiate, au putut fi admirate pentru frumusețea lor de către credincioșii prezenți la slujba celei de a doua Învieri.
Prezbitera Gina Cimpoca

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team