Pelerinajul pe care l‑am făcut împreună a coincis oarecum cu începutul anului, dar și cu începutul unei noi etape importante din viețile noastre; a fost un pelerinaj bine organizat, deosebit de bogat, înglobând aici totul: oamenii întâlniți, întâmplările și locurile ce au fost frumos corelate cu citirile din Biblie, făcând astfel posibilă înțelegerea corectă și o succesiune logică de evenimente în mintea mea. 

Aș dori să ofer o expunere amănunțită despre ceea ce am simțit în călătoria din Å¢ara Sfântă, însă dilema este că nu găsesc varianta cea mai bună de exprimare astfel încât să vă pot transmite clar nesfârșita bucurie împletită cu emoția trăită în ascunsul meu la fiecare pas făcut; Dumnezeu mi‑a arătat încă o dată că este cu adevărat mult Iubitor și mult Milostiv și caută mereu pricini să umple pe creștini de bogăția harurilor Lui.

Mi‑au plăcut foarte mult cuvintele spuse de părintele ce ne‑a dat explicații despre semnificațiile locurilor sfinte din Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai: „prin iubire ajungi acolo sus, alături de Dumnezeu și numai prin smerenie reușești să te menții”... Iată două cuvinte mari, iubire și smerenie, care prind acum un sens aparte pentru mine, capătă o nouă dimensiune... De acum îmi este mult mai ușor să înțeleg cuvintele Părintelui Arsenie Papacioc, care ne spune că nu poți fi „gazda lui Hristos dacă nu îți sunt dragi cei care te urăsc și dacă inima ta nu este un mic cer al iubirii... Inima ta va vibra mereu o rugăciune fără cuvinte”.

Pace și liniște sufletească, credință puternică și multă sănătate tuturor,

Gabriela și Jean Nencit, Paris

Se spune că un credincios nu are nevoie de minuni sau dovezi materiale pentru a‑și întări credința. Dar apropierea de Dumnezeu nu e simplă. Am avut deseori impresia că L‑am găsit și, când eram mai sigură, Îl pierdeam, căci nu mă țineam aproape. Åži mă întorc la El spășită așteptând mustrarea Lui părintească, dar El mai mult mă iubește și‑mi trimite binecuvântări. Åži cum mă țin aproape? Prin rugăciune și căutarea Lui. Åži dacă Îl caut, unde Îl gasesc? În Cuvântul Lui și în Lucrarea Lui. 

Mi‑am dorit să merg în acest pelerinaj pentru a vedea o parte din lucrarea Lui. Acolo unde El a fost om. Mi‑am luat bagajul – ce mi se adunase în această viață – o Biblie și o carte de rugăciuni, bucurii, tristeți, hainele prăfuite, vise și pe toți cei pe care‑i cunoscusem, prezenți sau plecați. 

Am fost pelerin. Unul adaptat la context – cu binecuvântarea de drum a duhovnicului, cu super asigurare medicală, tehnologie touch‑screen avidă de imprimare a imaginii și sunetului, îmbrăcăminte coupe‑vent, protecție solară, rezerve financiare lichide și pe plastic, cu orar de masă și traseu bine organizat, mașină „la scară” și cu gândul „ascuns” de a face un „videoclip” în deșert (prietenii știu de ce). Așteptam.

Åži ne‑am trezit de dimineață, am pornit la picior prin Ierusalim. Bogdan își descărca deja ploaia de povești. Mă întrebam dacă nu cumva el, de fapt, era de‑al locului și ne ascunsese asta până acum, atât de bine era orientat în spațiu.

Am intrat în cetatea veche. Obosită de drum și de schimbarea de aer, parcă trăiam senzația de labirint a personajului lui Eliade din La Å¢igănci.

Åži ne oprim. Privesc în sus. Văd o inscripție în greacă, silabisesc, ascult. Ce e aici? Casa în care s‑a născut Maica Domnului, casa Sfinților Ioachim și Ana. Åži eu mă aflam în fața casei lor. Îmi dau seama că venisem cu mâna goală, fără niciun cadou. De obicei, când mă duc pentru prima dată în casa unui prieten, mă duc cu ceva. Åži venisem la casa cuiva atât de apropiat mie. Eram dezorientată. Åži am pășit înăuntru și am privit discret în jurul meu. La dreapta biserica, la stânga hăinuțe de copil puse la uscat, în sus, pe scări, un brad de Crăciun. Bogdan ne spune că o familie are grijă de acest loc și că jos, sub pământ, coborând pe scări vom găsi casa Sfintei Familii. O locuință în piatră, fără ferestre, camera mică și de înălțimea unui om. Iată traiul ce l‑au cunoscut. Simt pace, aud liniște. Părintele Iulian ne povestește. Încep să trăiesc și eu.

Nu era decât începutul. Ierusalimul, cu toată istoria lui frământată și controversată, locurile prin care Domnul și‑a purtat pașii, Betleemul, Nazaretul, Deșertul Iudeii cu sfinții lui puternici, Marea Moartă, Iordanul, Galileea cu marea sa, Muntele Sinai cu sfinții săi au coborât apoi prin Evangheliile citite de Părintele Iulian, în decurs de zece zile.

Am simțit că am trăit un întreg an bisericesc, căci toate marile sărbători le‑am marcat acolo unde Dumnezeu le‑a pus pe pământ oamenilor. Nașterea Maicii Domnului, Nașterea Domnului, Aducerea la templu, Buna Vestire, toate în ordine cronologică până la Adormirea Maicii Domnului. Åži am trăit zece zile Liturghia, căci am cântat pe unde ne‑am oprit dulcile sale cântări. Åži am luat cina cu Domnul.

Un astfel de pelerinaj e un dar pe care îl doresc tuturor, fie ei mai mult sau mai puțin cunoscători de Dumnezeu. Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi, miluiește‑ne pe noi, păcătoșii. Cu drag,

Mihaela Pipirig, Bruxelles 

Față către față

„Mergi la frații Mei și le spune” (Ioan 20, 18). Iată mesajul și în același timp responsabilitatea pe care o poartă cei care ajung și se închină la sfintele locuri, și anume: de a spune și celor de acasă ceea ce ochii noștri au văzut, urechile noastre au auzit și inima a simțit, spre întărirea lor în credință, în dragoste față de Dumnezeu, spre o mai mare încredințare că El poartă de grijă de noi toți asemenea unui Frate mai mare. M‑am simțit asemenea unui oaspete în locurile în care Domnul a trăit, a murit și‑a înviat. Nimeni nu merge în vizită doar ca să mănânce, ci ca să se bucure de realitatea unui schimb prietenesc de impresii, de o comunicare mai apropriată, mai caldă cu cel care te‑a invitat. Nu‑i puțin lucru a merge la locurile sfinte. Această primire, această întâmpinare a Domnului în locurile în care El a trăit este de fapt o întâlnire reală a mea, în calitate de făptură creată, cu Cel care m‑a creat, cu Creatorul, este acea vedere față către față. Este o întâlnire revelatoare, întrucât îți dai seama că fiecare pas din viața ta făcut către Domnul, fiecare gest, fiecare jertfă pe care ai făcut‑o pentu El, pentru a te apropia de El, pentru a‑L cunoaște mai bine, toate acestea nu au făcut decât să te crească și să te aducă spre această întâlnire „față către față”, unde nimic nu este ascuns, unde te găsești complet descoperit, fără taine sau strategii de disimulare, fără perdele, unde fiecare îl recunoaște pe celălalt: Iată, te cunosc și iată, Mă cunoști, unde ajungi să exclami asemenea lui Iov: „Din spusele unora și altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te‑a văzut” (Iov 41, 5). Åži cu cât doi prieteni se cunosc mai bine, cu atât și bucuria lor de a sta împreună la masă este mai deplină. Iată bucuria de care ne‑a învrednicit Dumnezeu! Åži așa cum de la un prieten nu pleci niciodată cu mâinile goale, Domnul ne‑a dat har peste har, clătinat și îndesat, ne‑a binecuvântat și ne‑a întărit prin cuvintele Sale: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin” (Mt. 28, 20).

Iuliana Trancă, Paris

Întotdeauna mi‑am dorit să mă simt mai aproape de Dumnezeu, iar în acest pelerinaj am reușit. Am simțit că am fost și l‑am „vizitat” pe Dumnezeu, iar prezența Lui așa puternică m‑a făcut pentru câteva momente să îmi doresc să rămân acolo ca să nu pierd niciodată acea legătură strânsă ce s‑a creat între mine și El, în acele locuri sfinte. Mi‑am dat seama apoi că am „urcat o treaptă” către Dumnezeu și că pot păstra acel loc indiferent în ce colț al lumii sunt; depinde doar de mine.

Recomand acest pelerinaj oricărui om care dorește să „urce o treaptă” către Dumnezeu și nu numai.

Camelia Ilie, Telford, Anglia

Dacă doriți să contactați Centrul de Pelerinaje al Mitropoliei Europei Occidentale și Meridionale sau să primiți informații despre pelerinajele viitoare, puteți trimite un email la pelerin@mitropolia.eu sau suna la numărul +33 6 05 68 94 50.