Pentru mine, taberele Nepsis sunt, fără îndoială, un drum spre înduhovnicire. Ne nevoim prin efortul fizic de a învăța să schiem, practicarea statului la rând la telescaun e un prilej bun pentru cultivarea răbdării, coborârea unei pârtii lungi permite exersarea rugăciunii inimii, lansarea pe o pârtie roșie se face cu „Doamne ajută”, având certitudinea că până jos mintea îți va fi fără încetare la Dumnezeu, împărțirea dormitorului cu alte 3 sau 17 (!) persoane poate fi considerată un anume tip de asceză, petrecerea câtorva ore în bucătărie pregătind masa e mica noastră jertfă pentru ceilalți neptici. Nu pot decât să vă invit pe cât mai mulți la astfel de evenimente‑experiențe cu folos duhovnicesc!

Un schior

Eu am fost foarte mulțumită și impresionată de organizare. Consider că am avut tot ce poate să‑și dorească un creștin tânăr – și nu numai cei tineri, ci și cei de vârstă mijlocie. A fost frumos să avem și familiști printre noi și cred că e bine să îi avem pentru că mai învățăm câte ceva de la ei.

Am avut hrană sufletească, iar să‑l avem printre noi pe Înaltul Iosif a fost minunat.

Natura din jur m‑a impresionat, nu mă așteptam să văd locuri așa de frumoase. Dar în același timp mi‑a plăcut că am cunoscut oameni minunați (români) din toată Europa, ceea ce iar e minunat. Rândul la bucătărie mi‑a dat ocazia să cunosc mai bine persoanele cu care am fost în echipă (în timpul liber neavând ocazia să îi cunosc, că fiecare era ocupat cu diferite lucruri). Chiar dacă a fost obositor să fiu la bucătărie în seara de Revelion, la sfârșit, când am terminat, am simțit o bucurie în suflet, iar dacă aș fi stat în cameră cu ceilalți nu cred că aș mai fi avut această bucurie.

Nicoletta Bostan, Londra

Parcă eram cu toții o familie. Am cunoscut mulți oameni care ne‑au devenit prieteni. Să facem mai des asta, poate de mai multe ori pe an.

Calinic Marinescu, 12 ani, Paris

Mi‑a plăcut mult să schiez, am avut ca profesor pe Cristian, un om deosebit, ce ne‑a învățat repede să schiem și despre care tata mi‑a spus că e un profesor foarte bun.

Chiril Marinescu, 10 ani, Paris

Eram mulți împreună: băieți și fete, copii, doamne și domni, într‑o mare casă lângă munți. Casa era mare și camera noastră era foarte mică.

Maria Marinescu, 5 ani, Paris

Am învățat an de an că creștinismul se definește prin comuniune, unul cu celălalt, eu și tu, tânăr și bătrân, noi, cu toții, uniți în jurul Lui, Hristos. Așa ne‑a regăsit finalul unui an și începutul altui an, am pus început bun, acolo, alături de slujitorii altarelor, în comuniunea rugăciunii, în convorbiri duhovnicești, cântec, în meditații și întrajutorare, toate în minunăția și înaltul munților care te apropie de dumnezeire. 

Mihai Copăceanu, Sibiu

Pentru unii, eu, de exemplu, vacanța a fost foarte scurtă, doar de pe 29 decembrie noaptea până în 1 ianuarie, când deja a trebuit să mă întorc. A fost ca în povești, iarnă ca în copilăria mea, cu nămeți mari, cu zăpadă sănătoasă pe străzi, pe mașini, peste tot. O deconectare și o întoarcere la viața normală.

Atmosfera reîntâlnirii a fost extraordinară; chiar dacă nu ne cunoaștem din copilărie, e un drag între noi care leagă sufletele.

Totul la superlativ, zăpadă, schi, câștig duhovnicesc, mâncare, noi cunoștințe, peisaj... Să ne dea Dumnezeu sănătate și putere pe toate planurile ca să ne vedem și la anul.

Mulțumim celor ce s‑au ostenit să ne hrănească în noaptea de revelion – și nu numai – și  tuturor celor ce au depus efort în organizare și celor care m‑au așteptat în miezul nopții în aeroport după o zi de schi.

Vă îmbrățișez pe toți și să ne revedem cu bucurie!

Ioana Stoicănescu, Madrid

Eu m‑am bucurat foarte mult de tabăra asta. Åži mă gândesc că sunt oameni care ajung să dea și mii de euro și nu petrec o vacanță așa de frumoasă. (Ziceam inițial că n‑aș scrie asta pentru Apostolia, pentru că n‑aș vrea să se promoveze prea tare tabăra și să nu mai găsim loc la anul :) ).

Mi se pare ideal să poți merge la schi într‑un loc pe care în mod normal nu ți‑l permiți, cum e Chamonix‑ul, să poți să te plimbi, să patinezi, să faci ce vrei, să mergi la piscină și în același timp să știi că poți participa la Sfânta Liturghie, că sunt acolo mai mulți părinți cu care poți vorbi oricând; că poți trăi o Liturghie unde slujește Înaltpreasfințitul Iosif.  Pentru mine acest lucru e de necrezut, pentru că, în general, când merg la munte cu prietenii mei alpiniști, am senzația că sporturile extreme „nu se pupă” cu credința ortodoxă, adică ești pe munte, asta e, nu mai ai cum și unde să ajungi la Liturghie. Dar aici am văzut că lucrurile se pot îmbina foarte firesc.

Mi‑a plăcut și faza cu gătitul împreună pe echipe. Chiar dacă sacrifici uneori o oră‑două de schi, să zicem; dar e o ocazie foarte bună să mai cunoști oameni. 

Foarte frumoase și întâlnirile cu Înaltul Iosif... Ciocolata caldă băută pe pârtie la Planards... Grupul „campionilor” de la cursul de schi... cu care în ultima seară am povestit tot felul de filme, pentru că nu voiam să mergem la culcare, încercam să amânăm despărțirea...

Ar mai fi multe de povestit (copiii care jucau mini‑fotbal la aparatul din hol – meciuri „copii” versus „adulți” – și încercau să fabrice monede de un euro din gheață, într‑o manieră nu chiar ortodoxă, ca să joace cât mai mult... Francezul Fabrice, care ne‑a condus off‑piste prin niște zăpezi, de am crezut că nu mai ies de‑acolo...) Dar mă duc la culcare acum. Vă mulțumesc că m‑ați luat și pe mine. Åži mai spuneți‑mi ce mai plănuiți. 

Dana Cavaleru, București

Bucurie!

Acesta este „cuvântul” care definește cel mai mult starea în care m‑am aflat în timpul taberei de schi de la Chamonix.

Multă bucurie am simțit, deoarece momentele pe care le‑am trăit în tabără au fost de o intensitate maximă și atemporală. Acest tip de intensitate s‑a produs datorită îmbinării rafinate  între momentele petrecute pe pârtie și momentele de trăire duhovnicească, momente care au dat „acordul” unei atmosfere pline de echilibru, și de neuitat! Această bucurie, exprimată prin experiențele trăite, m‑a ajutat să explorez noi sfere ale interrelației umane, să descopăr noi laturi ale ființei mele și să dezvolt, negreșit, interdependența relației umane, în comuniunea cu ceilalți.

Bucuria nu s‑a sfârșit odată cu terminarea taberei de schi! Ea a continuat și va continua, deoarece și‑a câștigat un loc binemeritat în profunzimea sufletului meu.

Haideți să ne bucurăm cu toții, împreună, de tot ceea ce a însemnat „Tabăra de schi de la Chamonix – 2011”!...

Dumitrița Roatiș, Paris

Tabăra de la Chamonix este de neuitat. M‑am simțit ca într‑o mare familie. Deși la început nu cunoșteam pe nimeni, am sfârșit prin a‑i cunoaște pe toți (aproape). Am învățat să schiez și totul a fost foarte bine.

Mulțumiri organizatorilor și Domnului că ne‑a reunit!

Petronela Atomei, Rouen 

A fost o întâlnire foarte frumoasă cea de la Chamonix, am avut ocazia să cunoaștem și alți neptici, să povestim, dar și să ne rugăm împreună și să ne împărtășim cu cuvintele de învățătură ale Înaltpreasfințitului nostru Mitropolit Iosif. Am trecut și prin treburile bucătăriei, dar am ajuns până la cota de 3825 de metri, o ocazie deosebită care nu se întâmplă în fiecare zi. Am căzut de pe schiuri, dar ne‑am urcat cu telefericul pe piscurile munților, ne‑am bucurat împreună, am cântat și am încins o horă pe cinste în noaptea de Anul Nou, după Sfânta Liturghie și după masă – cei care au rămas treji până la ora 5 dimineața știu despre ce este vorba! Am apreciat și măreția naturii, dar și căldura prieteniei, poantele, dansurile, lecțiile de schi, compotul... Åži dăruirea fiecăruia, a tuturor celor care au fost în tabără.

Lavinia Răican, Paris

Povestiri amuzante și descrieri de peisaje se pot face și spune cu grămada după tabăra de schi. Întâlnirile din jurul oalei de pe foc sau căzăturile (și ridicările) spectaculoase de pe pârtie au fost iarăși multe. Dar acestea au loc în orice grup. Ceea ce face ca tabăra să fie deosebită e poate acel 1% care am vrea să facă diferența și în viețile noastre de fiecare zi: gândul în care lucrurile se fac sau sunt. La cât mai multe! 

Un participant