ÎnsemnÇŽrile unui pelerin

Drumul cÇŽtre Å¢ara SfântÇŽ

În avion, ne rugÇŽm împreunÇŽ Maicii Sfinte sÇŽ ne poarte sÇŽnÇŽtoÅŸi peste uscat ÅŸi mare cÇŽtre Å¢ara SfântÇŽ:

„O, MÇŽicuţǎ SfântÇŽ/ Te rugÇŽm fierbinte/ SÇŽ ne-asculÅ£i de-a pururi/ Marea rugÇŽminte […]
Tu eÅŸti steaua mÇŽrii/ Åži ajuÅ£i sÇŽ treacÇŽ/ Dintre cari te roagÇŽ/ Nimeni nu se-neacÇŽ […]”

Nu cred cÇŽ au mai auzit membrii echipajului vreodatÇŽ pricesne româneÅŸti (înainte îi întrebasem desigur dacÇŽ putem cânta ÅŸi dacÇŽ nu deranjÇŽm).
CoborâÅ£i pe uscat la Tel Aviv, ne aÅŸteaptÇŽ ghidul nostru: un domn român care locuieÅŸte într-o localitate de lângÇŽ Ierusalim, în care oamenii muncesc ÅŸi împart cu toÅ£i membrii comunitÇŽÅ£ii rodul muncii lor. Dânsul ne spune ÅŸi primul lucru surprinzÇŽtor: picurii de ploaie pe care îi simÅ£im pe obraji înainte de a urca în autocar sunt un lucru cu totul neobiÅŸnuit în Israel la început de mai, în plin sezon uscat, adicÇŽ ÅŸase luni fÇŽrÇŽ ploaie. De abia am pÇŽÅŸit pe pÇŽmântul Ţǎrii Sfinte ÅŸi iatÇŽ cÇŽ spunem: SlavÇŽ Å¢ie, Doamne!
În timp ce autocarul face turul Tel-Aviv-ului, centrul financiar ÅŸi cultural al ţǎrii, iar noi aflÇŽm date interesante despre locurile ÅŸi oamenii pe lângă care trecem, se lumineazÇŽ de ziuÇŽ. Ne îndreptÇŽm spre antica cetate Jaffa (sau Haifa). Ghidul nostru are un evident dar al povestirii cÇŽci datele istorice, economice ÅŸi sociologice se combinÇŽ cu mici anecdote precum cea despre cele trei mari oraÅŸe ale ţǎrii: „La Haifa se munceÅŸte, la Ierusalim se roagÇŽ iar la Tel-Aviv se cheltuie banii…”
La Haifa, cetate veche de patru milenii, ne bucurÇŽm sÇŽ vedem marea. AflÇŽm cÇŽ ÅŸi Napoleon a venit pânÇŽ aici cu armatele sale, însÇŽ a fost înfrânt. Câteva statui îi mai pÇŽstreazÇŽ amintirea. Cu sfialÇŽ intrÇŽm în mÇŽnÇŽstirea Sfântului Arhanghel Mihail unde slujesc, pe rând, trei comunitÇŽÅ£i de creÅŸtini ortodocÅŸi. AstÇŽzi, în duminica a cincea dupÇŽ Sfintele PaÅŸti e rândul comunitÇŽÅ£ii române. Åži spunem iarÇŽÅŸi: SlavÇŽ Å¢ie, Doamne! DeÅŸi nu toÅ£i am dormit în timpul cÇŽlÇŽtoriei de noapte, bucuria înfrânge oboseala ÅŸi participÇŽm la Sfânta Liturghie, dând rÇŽspunsurile stranei. PÇŽrintele Gherasim, care vorbeÅŸte frumosul grai al lui CreangÇŽ cu viteza unui comentator de curse ne povesteÅŸte istoria bisericii ÅŸi ne invitÇŽ apoi la o gustare pe terasa mÇŽnÇŽstirii, între bisericÇŽ ÅŸi mare. AflÇŽm cu mare emoÅ£ie cÇŽ aceastÇŽ bisericÇŽ e construitÇŽ pe locul unde a cinat sfântul apostol Petru. SlavÇŽ Å¢ie Doamne cÇŽ ne-am învrednicit sÇŽ cÇŽlcÇŽm pe aÅŸa locuri sfinte!
Tot dimineaÅ£a vizitÇŽm patria sfântului Ioan BotezÇŽtorul, Ein Karem în limba locului. Aici a fost casa sfântului prooroc Zaharia, unde Sfânta FecioarÇŽ a vizitat-o pe Elisabeta. Tot aici vedem muntele care în mod minunat s-a deschis ÅŸi a adÇŽpostit-o pe sfânta Elisabeta cu pruncul Ioan, atunci când soldaÅ£ii lui Irod o urmÇŽreau pentru a-l ucide pe ÎnaintemergÇŽtorul ÅŸi BotezÇŽtorul Domnului. Ne aÅŸezÇŽm pe scÇŽrile din faÅ£a unei biserici, gândindu-ne fiecare la ceea ce ne este dÇŽruit a trÇŽi în aceste zile.
CÇŽtre searÇŽ ajungem la Betleem, locul naÅŸterii Domnului nostru Iisus Hristos. Aici vom înnopta. De la geamurile hotelului care ne gÇŽzduieÅŸte (ai cÇŽrui proprietari sunt palestinieni creÅŸini ortodocÅŸi) se vÇŽd luminile Betleemului, „casa pâinii”, cetate sfântÇŽ ÅŸi binecuvântatÇŽ. Oboseala de peste zi nu reuÅŸeÅŸte sÇŽ tempereze fiorul de emoÅ£ie pe care îl resimÅ£im în fiecare clipÇŽ ÅŸi care vibreazÇŽ ÅŸi în vocile nostre atunci când, dupÇŽ masÇŽ, cântÇŽm împreunÇŽ „Cuvine-se cu adevÇŽrat” aÅŸa cum vom pÇŽstra obiceiul pânÇŽ la sfârÅŸitul pelerinajului.

Din Betleem cÇŽtre Lavra Sfântului Sava

A doua zi pornim cÇŽtre pustiul Iudeii. FÇŽrÇŽ sÇŽ ne dÇŽm seama, din pÇŽmântul fertil al Betleemului intrÇŽm într-un Å£inut arid, aproape lipsit de vegetaÅ£ie. IatÇŽ deci, cÇŽ vedem cu ochii noÅŸtri „deÅŸertul” despre care vorbeÅŸte de atâtea ori Sfânta ScripturÇŽ!
Când maÅŸinile de teren ne lasÇŽ la destinaÅ£ie, se deschide în faÅ£a noastrÇŽ o priveliÅŸte pe care mintea omeneascÇŽ nu o poate nici închipui ÅŸi nici descrie în cuvinte. E Lavra Sfântului Sava din Valea JudecÇŽÅ£ii de Apoi. O privim, în jos, ÅŸi ne întrebÇŽm dacÇŽ a fost mâna omului ori mâna Domnului cea care a construit în stâncÇŽ aceastÇŽ mÇŽnÇŽstire, nemaivÇŽzut de frumoasÇŽ în simplitatea ÅŸi sobrietatea ei. Coborâm pe cÇŽrarea care duce la mÇŽnÇŽstire fÇŽrÇŽ ca cineva sÇŽ poatÇŽ articula vreun cuvânt. Doar lacrimile curg fÇŽrÇŽ stavilÇŽ pe obraji ÅŸi pe sub nÇŽframele femeilor. În mÇŽnÇŽstire pot intra numai bÇŽrbaÅ£ii. Noi rÇŽmânem la poartÇŽ dar o putere de sus ne apleacÇŽ genunchii rând pe rând de-a lungul zidului de la intrare. Simplu ÅŸi ospitalier, un pÇŽrinte într-o rasÇŽ modestÇŽ ne oferÇŽ în tÇŽcere un fel de grisine cu susan ÅŸi cafea, pe care le primim nu pentru cÇŽ ne-ar fi acum foame de vreo hranÇŽ pÇŽmânteascÇŽ, ci drept recunoÅŸtinţǎ pentru generozitatea sa.
Când bÇŽrbaÅ£ii ies pe poarta mÇŽnÇŽstirii (de fapt un mic loc de trecere prin zidul de la intrare) nici ei nu sunt în stare sÇŽ spunÇŽ ceva. Doar mai târziu, cÇŽtre searÇŽ ne vor împÇŽrtÇŽÅŸi în mÇŽsura în care le e omeneÅŸte posibil, ce au trÇŽit în acest loc sfânt, bÇŽtrân de 1500 de ani. Printre miile de sfinÅ£i, ale cÇŽror moaÅŸte sunt pÇŽstrate în interiorul mÇŽnÇŽstirii, au vieÅ£uit ÅŸi au creat aici opere spre slava lui Dumnezeu, SfinÅ£ii Ioan Damaschin ÅŸi fratele sÇŽu, Cosma Melodul, ÅŸi Sfântul nostru român, Ioan Iacob de la NeamÅ£.

Va urma