Încă din seara de vineri, 27 mai, noi, pelerinii, ne‑am adunat în biserica parohiei, unde, după săvârÅŸirea Acatistului Sfântului Ioan Rusul ÅŸi a rugăciunii de călătorie, cu răbdare ÅŸi în bună rânduială ne‑am urcat în cele două autocare pregătite să ne poarte spre Roma. Åži, cum ÅŸtiam că drumul va fi lung, pentru a‑l face cât mai plăcut am grupat copiii (în jur de 20) împreună cu familiile lor într‑unul din autocare, aÅŸa încât cei mici să poată sta împreună ÅŸi să se joace.

Am pornit către orele 23. Călătoria a fost plăcută, deÅŸi lungă ÅŸi obositoare. În zorii zilei de sâmbătă, apropiindu‑ne de Roma, am văzut că cerul era acoperit de nori, iar pe alocuri picura; pentru un moment ne‑am temut că vremea nu ne va fi prielnică, însă odată intraÅ£i în oraÅŸ cerul s‑a înseninat ÅŸi soarele a început să zâmbească. După aproape zece ore de drum, ne pregăteam să coborâm din autocare, mai mult sau mai puÅ£in odihniÅ£i, dar doritori să păÅŸim pe lespezile bătătorite de vreme de pe Via Appia Antica, chiar în faÅ£a intrării la Catacombele San Sebastiano, punctul de plecare al pelerinajului nostru în Cetatea Romei. Aici ne aÅŸteptau cei ce aveau să ne fie călăuze ÅŸi care ne‑au însoÅ£it mai apoi pe toată durata şederii noastre. Cu multă emoÅ£ie am coborât în adâncuri, unde creÅŸtinii noÅŸtri din vechime pe sub pământ zideau altare ÅŸi pe furiÅŸ în miez de noapte mergeau cu toÅ£ii la‑nchinare, cum spune cântarea. Acel mod de trăire creÅŸtinească ne‑a miÅŸcat pe noi, cei ce ne chemăm urmaÅŸi ai acelora după Botez, dar cărora le suntem încă departe după fapte. Ne‑am închinat la moaÅŸtele Sfântului Sebastian ÅŸi la altarul unde, după cum spune tradiÅ£ia, se păstrează lespedea de piatră în care s‑au imprimat urmele tălpilor Mântuitorului atunci când lui Petru i S‑a arătat Domnul, iar acela i‑a pus cunoscuta întrebare „Quo vadis, Domine?” (Doamne, unde mergi?).

RăcoriÅ£i ÅŸi treziÅ£i bine de‑acum, am părăsit zona odinioară exterioară a cetăÅ£ii ÅŸi ne‑am îndreptat către centrul istoric, pe care urma să‑l vizităm pe toată durata zilei de sâmbătă. AjunÅŸi în apropiere de Piazza della Bocca della Verità, am coborât din autocare cu entuziasm ÅŸi am pornit cu toÅ£ii (inclusiv cu cărucioarele pentru cei mai mici) să ne lăsăm cuceriÅ£i de frumuseÅ£ile Romei. Am intrat câteva momente în Basilica di Santa Maria în Cosmedin, unde am apreciat frescele bizantine ÅŸi ne‑am închinat la altarul care păstrează capul Sfântului Mucenic Valentin, după care ne‑am îndreptat spre Insula Tiberină, la Biserica Sfântului Apostol Bartolomeu, unde ne‑am închinat la moaÅŸtele sfântului ÅŸi am trăit un moment de autentică emoÅ£ie duhovnicească, atunci când pelerinii şi‑au manifestat evlavia cerând părintelui să urce în altar ÅŸi să atingă pentru fiecare dintre ei diferite obiecte personale pe care să ÅŸi le păstreze cu credinÅ£ă. Această mică insulă pe râul Tibru, legată de cele două maluri prin poduri frumos ornamentate, este de o frumuseÅ£e unică. De aici, întorcându‑ne către uscat ÅŸi constatând că ora era înaintată, am hotărât să facem un popas pentru a ne reface puterile ÅŸi a prânzi. O parte dintre noi s‑au depărtat pentru câteva minute ca să meargă să‑şi procure de‑ale gurii, iar ceilalÅ£i au scos din desagi bucatele pe care ÅŸi le pregătiseră, apoi, împreună la umbra copacilor seculari din apropiere de Circo Massimo, ne‑am bucurat de un ceas de binemeritată odihnă, într‑o atmosferă plăcută de primăvară ÅŸi cu o panoramă deosebită care ne‑a bucurat ÅŸi ochii, ÅŸi sufletul.

Cu puterile refăcute, ne‑am continuat pelerinajul vizitând Arcul lui Constantin Împăratul, Colosseum‑ul ÅŸi Forumul Roman. Impresionante construcÅ£ii ÅŸi pline de încărcătură istorică ÅŸi creÅŸtinească! Un locaÅŸ de o frumuseÅ£e deosebită este Biserica SfinÅ£ilor Cosma ÅŸi Damian în care am avut bucuria să intrăm ÅŸi să ne închinăm, chiar dacă numai pentru câteva minute ÅŸi în mare grabă: fiind sâmbătă, urma să se celebreze o cununie. Mozaicurile din biserică ÅŸi curtea interioară sunt minunate ÅŸi înalÅ£ă sufletele către cele cereÅŸti. Mai departe, am urcat spre Biserica Santa Maria Aracoeli unde, cu mare evlavie, ne‑am închinat la racla cu moaÅŸtele Sfintei Împărătese Elena, pe care o sărbătoriserăm cu numai câteva zile înainte, în 21 mai. De aici, am ieÅŸit pe terasa panoramică a monumentalului Altare della Patria, de unde am revăzut, de la înălÅ£ime de data aceasta, aproape toate locurile vizitate în cursul zilei, dar ÅŸi pe cele pe care urma să le mai vizităm. După ce am coborât, ca niÅŸte buni români ÅŸi urmaÅŸi ai dacilor, ne‑am oprit o vreme la baza Columnei lui Traian, pe care sunt povestite în imagini cele două războaie daco‑romane. Cu picioarele îngreunate de multa osteneală, am plecat mai departe, intrând ÅŸi închinându‑ne cu bucurie la moaÅŸtele SfinÅ£ilor Apostoli Filip ÅŸi Iacob aflate în cripta din Biserica SfinÅ£ilor Doisprezece Apostoli, de unde am luat putere pentru ultima etapă a zilei. Astfel, am ajuns să ne bucurăm privirile ÅŸi la Fontana di Trevi, un monument artistic ÅŸi arhitectonic deosebit. Ultimele puteri le‑am drămuit pentru a ne întoarce în Piazza Venezia, către orele 19, unde ne aÅŸteptau autocarele pregătite să ne ducă la locul în care urma să cinăm ÅŸi să petrecem noaptea întru odihnă. Într‑adevăr loc de odihnă, situat în mijlocul naturii, departe de orice zgomot al oraÅŸului, dar foarte aproape de Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului ÅŸi sediul Episcopiei noastre.

În dimineaÅ£a de duminică, refăcuÅ£i ÅŸi bucuroÅŸi, am pornit spre Episcopie, unde urma să participăm la Dumnezeiasca Liturghie, slujită de Părintele nostru Episcop Siluan împreună cu un sobor de preoÅ£i ÅŸi diaconi. Cei câÅ£iva paÅŸi făcuÅ£i până la poartă, în mijlocul grădinilor, ne‑au înviorat în aerul curat al dimineÅ£ii. După ce ne‑am închinat în Paraclis, ne‑am îndreptat spre altarul de vară din parcul plin de verdeaÅ£ă din curtea mănăstirii. Maicile rosteau rugăciunile Utreniei, iar diaconii ÅŸi preoÅ£ii se pregăteau pentru slujire, aÅŸteptând să sosească Întâistătătorul. La vremea cuvenită, vine PreasfinÅ£itul Siluan ÅŸi, slujitorii ÅŸi poporul împreună, ne rugăm Domnului. Cele de sus se unesc cu cele de jos în Liturghie, mai ales că acoperământul nostru este văzduhul ÅŸi coloanele bisericii sunt pinii seculari. Predica PreasfinÅ£itului Siluan la Evanghelia Duminicii Orbului ne deschide ÅŸi nouă ochii minÅ£ii spre înÅ£elegerea evanghelicelor învăÅ£ături ÅŸi ne umple de pace. O altă binecuvântare ne este pregătită când, după Sfânta Liturghie, suntem chemaÅ£i să ne închinăm la o parte din sfintele moaÅŸte păstrate la sediul Episcopiei. Domnul ne‑a copleÅŸit cu darurile Sale cele cereÅŸti.

La vremea prânzului, PreasfinÅ£itul Siluan a rămas împreună cu noi, cei călători, ÅŸi cu toÅ£ii ne‑am bucurat să gustăm din bucatele pe care cu dragoste s‑a ostenit ÅŸi le‑a pregătit obÅŸtea, împreună cu credincioÅŸii de la mănăstire. După acest moment de destindere ne‑am ridicat să luăm binecuvântare, iar Părintele nostru episcop cu îmbelÅŸugare ne‑a blagoslovit, dăruind fiecăruia câte o iconiÅ£ă. Ne‑am luat rămas‑bun de la soborul de maici ÅŸi părinÅ£i, după care am pornit să ne continuăm pelerinajul nostru în Roma pe urmele sfinÅ£ilor. 

Catedrala San Paolo Fuori le Mura, unde se află mormântul Apostolului neamurilor ÅŸi lanÅ£ul cu care a fost încătuÅŸat în temniÅ£ă, este poate una dintre cele mai frumoase biserici ale capitalei. Mozaicul minunat de pe bolta altarului ÅŸi arhitectura unică, dimpreună cu dimensiunile monumentale, fac ca acest loc să rămână întipărit în amintire. Domnul a gătit locaÅŸ vrednic următorilor Săi, ca să fie spre mărturie ÅŸi neamurilor viitoare. După ce ne‑am închinat la MoaÅŸtele Sfântului Apostol Pavel ÅŸi am cântat în măreaÅ£a catedrală troparul hramului nostru ÅŸi troparul Învierii Hristos a înviat!, am plecat mai departe spre Vatican. Împreună, grupul nostru de pelerini a străbătut Piazza San Pietro ÅŸi ne‑am îndreptat spre punctele de control pentru a intra în Catedrala Sfântului Petru. Odată intraÅ£i, mărimea construcÅ£iei ne copleÅŸeÅŸte. Ochii nu reuÅŸesc să cuprindă mulÅ£imea ornamentelor. Cuvintele nu pot reda amestecul de sentimente care se adaugă unele peste altele. Un lucru e cert: acolo putem să ne închinăm la moaÅŸtele Sfântului Apostol Petru, ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfântului Grigorie Teologul, ale Sfântului Grigorie Dialogul ÅŸi ale altor sfinÅ£i, iar noi facem aceasta cu evlavie. Nu mai are importanÅ£ă mărimea zidurilor, ci duhul de sfinÅ£enie care străbate văzduhul ÅŸi merge la inimă. IeÅŸim ÅŸi facem câÅ£iva paÅŸi, plimbându‑ne pe malul Tibrului până la Castelul Sant’Angelo. Suntem obosiÅ£i, dar ne aducem aminte că la biserica rusă din Roma se slujeÅŸte Acatistul la Icoana Maicii Domnului de la Boian – făcătoare de minuni, care fusese adusă de câteva zile în Italia. Cu ultimele puteri, ne îndreptăm către această biserică unde tot drumul este în urcare. Ne încearcă Maica Domnului credinÅ£a ÅŸi voinÅ£a. Ajungem la poartă ÅŸi vedem că sunt de urcat, de asemenea, o mulÅ£ime de trepte până sus, la biserica ale cărei turle sunt poleite cu aur. Chiar dacă suntem osteniÅ£i foarte, nici unul dintre noi nu renunÅ£ă ÅŸi cu toÅ£ii călcăm pragul bisericii unde slujba abia se terminase ÅŸi ne închinăm la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Nu putea să ne pregătească Domnul binecuvântare mai mare decât să ne sfârÅŸim pelerinajul într‑o biserică ortodoxă, încheind rugăciunile ÅŸi închinările noastre către Maica Sa cea mai cinstită decât heruvimii ÅŸi mai mărită fără de asemănare decât serafimii ÅŸi decât toÅ£i sfinÅ£ii. În sunetul clopotelor coborâm micuÅ£a colină, plini de binecuvântare duhovnicească, îndreptându‑ne spre autocarele pregătite să ne poarte înapoi la Pinerolo, încă o noapte întreagă, pentru a ajunge fiecare la casele ÅŸi ascultările noastre. MulÅ£umiri tuturor, ÅŸi Lui Dumnezeu slavă!

A consemnat Pr. Sorin Petre