Într-o după amiază de decembrie 2010, în micul paraclis amenajat într-o casă dintr-o suburbie a Madridului — unde Episcopia își are temporar sediul — se aud cântând la sluj­ba vecerniei mai multe voci ca de obicei. Câteva maici de la Mănăstirea Cârnu (jud. Buzău), aflate într-o în vizită de câteva zile la parohia din Cuenca, au trecut să-l colinde pe Preasfințitul Timotei și pe viețuitorii de la Episcopie. Ajungând tocmai la timp pentru vecernie, s-au alăturat la strană celor „de-ai casei” (între care și Maica Iosefina, venită în Spania de la aceeași mănăstire). Astfel a în­ceput seria colindătorilor, care avea să conti­nue aproape în fiecare zi, până după sărbă­toarea Nașterii Domnului.

   Grupul din Zaragoza, format în jurul ti­nerilor din Nepsis, colindă și apoi profită de întâlnirea cu episcopul lor ca să vorbească șidespre organizarea Congresului Nepsis pe Mitropolie (care în 2011 se va desfășura în Spania). Copiii din Cuenca par niște spiriduși sosiți ștrengărește la oră târzie — căci au tre­buit să-și aștepte părinții să iasă de la lucru- iar cei din San Sebastian de los Reyes sunt acompaniați la acordeon de Părintele Alexandru, preotul lor paroh. De la Getafe so­sește „trupa” de consilieri, împreună cu cel care a format parohia, Ieromonahul Nicodim; cu toții se aștern la o discuție despre Împăr­tășanie cu Preasfințitul. Cu o zi înainte de ajunul Crăciunului își fac apariția și „vecinii” din Alcala de Henares (parohia cea mai apro­piată de sediul Episcopiei) la a căror colindă se adaugă și câțiva „rătăciți” tocmai de la Belfast și Bordeaux.

   Cei mai mulți „colindători”, de toate vâr­stele, sosesc însă în seara de Ajun, pentru a participa la Sfânta Liturghie pe care o slujeș­te chiar Preasfințitul Timotei, la miezul nop­ții. Lumină de lumânări, bucurie lină, rugă­ciune - în română, franceză și spaniolă. Hristos, prezent oriunde doi sau trei sunt adu­nați în numele Său, se face om ca și noi și ni se dăruiește în Sfânta Cuminecătură. Uităm de necazuri și de griji. Pace. Preasfințitul ne mărturisește că a ales Nașterea Domnului ca și hram pentru paraclis tocmai pentru a fi acasă de această sărbătoare, ca să se bucure împreună cu „familia” credincioșilor din epar­hia sa. În cuvântul său îi îndeamnă pe părinți să-i împrietenească pe copiii lor cu pruncul Iisus. Colinde și binecuvântări. Apoi agapa și bucuria Crăciunului împărtășită de toți: Maica Serafima - mulțumită că nimeni n-a observat că bradul n-are vârf - aduce cozonacul; Preasfințitul și Părintele Emanuel - proas­păt hirotesit protosinghel - toarnă în pahare vinul fiert; noi, colindătorii, suntem respon­sabili cu voia bună, care durează până spre dimineață, când fiecare se retrage pe la casa (sau chilia) sa.

   Însă ziua de Crăciun nu s-a terminat. După amiază e rândul copiilor din Alcala la colindat. După ce termină, ies la joacă în cur­te, unde sunt întrerupți - doar momentan - de vocile puternice ale corului de bărbați din Arganda del Rey. Iar seara se lasă în acordul cântului celor din Guadalajara.

   Astăzi S-a născut Hristos, Mesia chip lu­minos...

A consemnat Bogdan Grecu