Sâmbătă 14 martie, în Irlanda de Nord, în mijlocul românilor din filia Ballymena, dar și în prezența multor credincioși veniți din Belfast și chiar din Dublin, Înaltpreasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, după care a adresat celor aproximativ 40 de persoane prezente un cuvânt de învățătură despre viața noastră în Biserică. Deoarece slujbele se țin într’una din sălile aflate în anexa bisericii, iar nu în locașul propriu zis al bisericii, Înaltpreasfinția Sa a început prin a le adresa întrebarea: Iată, chiar dacă nu suntem într’o biserică propriu zisă, putem noi spune oare că astăzi am fost la Biserică? Da, putem spune, pentru că Biserica este inima care Îl primește pe Hristos, iar la această Sfântă Liturghie Dumneavoastră v’ați făcut primitori de Hristos. Este foarte important ca lucrul acesta să continue și dacă Bunul Dumnezeu îngăduie în scurt timp veți avea aici un preot care, prin slujbele săvârșite și prin toată misiunea lui, să Îl aducă pe Hristos în inimile Dumneavoastră. În continuare Înaltpreasfinția Sa a răspuns la diferite întrebări venite din partea credincioșilor, nerăbdători de a-l avea cât mai curând pe părintele promis.

Mai apoi, Înaltpreasfinția Sa a vizitat parohia din Belfast, care a luat ființă acum un an și jumătate de sărbătoarea Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21 noiembrie 2007), când a fost săvârșită prima slujbă ortodoxă în limba română pentru cei câțiva români profesori, doctoranzi, studenți, muncitori aflați în oraș. Aici, Înaltpreasfinția Sa a fost primit cu deosebită căldură de credincioșii din Biserica Ortodoxă Antiohiană care alături de ortodocșii români din Belfast au dat răspunsurile la Slujba Vecerniei. După vecernie, în semn de dragoste părintească, Înaltpreasfințitul Iosif a săvârșit el însuși botezul unui prunc al comunității.

Duminică, 15 martie, la Sfânta Liturghie arhierească din Dublin, Înaltpreasfințitul Iosif l-a hirotesit întru ipodiacon pe studentul în teologie Romeo Gămulescu, unul din credincioșii devotați care au stat la baza înființării acestei parohii. După Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, ale cărei răspunsuri au fost date de Corul Bisericii condus de dl. Lazăr Ometiță – întemeietorul și dirijorul corului de-a lungul a 6 ani –, Înaltpreasfințitul Mitropolit a rostit un cuvânt de învățătură, din care spicuim:

Sărbătoarea Învierii Domnului este însăși viața noastră de creștini. Prin Botez am scăpat din moarte și am recâștigat raiul, prin Învierea Unuia Născut din Fecioară, prin Învierea din morți a Fiului lui Dumnezeu întrupat, și acesta sigur că nu este un lucru de uitat în viața noastră.

Am văzut astăzi că au venit la împărtășanie foarte mulți copii. Ieri botezam un copil la Belfast și știți cum este în aceste împrejurări în care trăim noi, trăiți dumneavoastră în lumea aceasta necunoscută, se întâmplă să vă mai căsătoriți și se nasc copii, nu este Biserică pe rază de sute de km câteodată, dar totuși chemarea spre Botez este atât de puternică încât și cel mai puțin practicant om, aici, în viața aceasta, practicant al credinței creștine și bineînțeles al Bisericii caută să-și boteze copiii, chiar și cei care ajung să aibă copii fără să se cunune – ceea ce n’ar trebui să fie printre noi creștinii pentru că suferă mai apoi copiii, nu pentru că Dumnezeu ar fi rău, nu pentru că Dumnezeu ne-ar pedepsi, departe lucrul acesta, ci pentru că așa se întâmplă cu orice este fără binecuvântare și mai ales cu viața noastră, atât de intim legată de Dumnezeu, care este a procrea, a da naștere, pentru că a da naștere unui copil ne aseamănă cu Dumnezeu pentru că noi suntem împreună creatori cu Dumnezeu.

… Dar de ce ne botezăm? Tocmai pentru a scăpa de sub păcat, tocmai pentru a lupta împreună cu Hristos și a-L lăsa pe Hristos să ia asupra Lui păcatul nostru. Åži care este păcatul nostru când suntem de câteva zile sau abia născuți? Păcatul îl moștenim de la Adam și Eva… Implacabilă, această moștenire n’o putem nicicum îndepărta de noi, doar cu o singură condiție:

… să credem în Hristos, să-L primim pe Hristos, să trăim în Hristos și să murim cu Hristos și să devenim astfel nemuritori. Åži cum se petrec acestea? Practica botezului era puțin diferită în Biserica primară – iar noi nu mai ținem astăzi întocmai obiceiurile și tradițiile pe carele avea Biserica celor din primele 4, 5, 6 secole… Åži anume, botezul se făcea mai ales la Paști, dar în nici un caz în Postul Mare, în nici un caz în aceste 40 de zile. De unde avem aceste 40 de zile?… Postul îl avem de la Hristos însuși: El a postit 40 de zile în deșert. Mai apoi, în Biserică, aceste 40 de zile au fost ținute de cei care veneau la Botez, adică cei care se pregăteau de Botez, catehumenii… Åži cine mai postea cu cei care se botezau? - bineînțeles că toată Biserica, și nașii și părinții… Dar noi nu mai facem lucrul acesta…

Spunem la Sfânta Liturghie, înainte de împărtășanie: „Să ne iubim unii pe alții ca într’un gând să mărturisim”. „Unii pe alții”, adică toți cei care suntem în Biserică. Fac preoții ceva ce vedeți și voi, și este valabil pentru toți, clerici și credincioși simpli: Spunem unul către altul „Hristos în mijlocul nostru!” și ne îmbrățișăm. Iar celălalt răspunde „Este și va fi!”. De ce spunem lucrul acesta? Pentru că nu putem să stăm la Sfânta Liturghie și să avem o supărare unul împotriva altuia. Nu puteam să stăm în Biserică până la jertfă adică până la momentul după Crez dacă cumva avem o supărare împotriva cuiva… Pentru că urmează Sfânta Jertfă și nici preotul nici episcopul nici diaconul nici unul dintre credincioși nu poate să stea la aducerea ofrandei noastre a tuturor, la aducerea jertfei, dacă este supărat pe vreunul din biserică.

Iată deci că sunt gesturi, două lucruri importante, botezul și iertarea, pe care putem să le facem mai mult de formă: Botezul, care de fapt ne scoate, ne mântuiește din moarte și apoi, iată, gestul acesta al iertării, pe care îl facem tot pentru a ieși din acea moarte sufletească care este împietrirea sufletului. Ce alte gesturi de formă mai facem în Biserică? De exemplu mergem să ne spovedim și când ne spovedim nu ne spovedim cum trebuie pentru că ne este rușine de preot, ne este rușine să spunem păcatele noastre pentru că fiecare dintre noi avem slăbiciuni. Toți avem slăbiciuni. Nu se poate să trăim aici pe pământ și să nu avem slăbiciuni… Însă lucrul acesta se întâmplă sistematic în viața noastră după Botez prin Spovedanie și Împărtășanie. Dar noi și la spovedanie venim să plinim câteodată un obicei, fie că ne-au spus părinții…Dar bine ar fi să trăim ca prieteni ai lui Hristos, ca prieteni ai lui Dumnezeu. Deci iată încă un gest care poate fi mai mult formal. Mai sunt și altele, de exemplu rugăciunea pentru morți, pe care o trecem câteodată foarte ușor; de asemenea și rugăciunea pentru bolnavi. Åži Evanghelia de astăzi este tocmai când Hristos vindecă un slăbănog.

Deci iată, iubiți credincioși, câteva exemple ce înseamnă să fim creștini de formă fără să dăm sufletul nostru întreg lui Dumnezeu prin toate gesturile pe care le facem în Biserică. Dar Lui trebuie să-I dăm inima noastră. Åži de câte ori ne rugăm, sau facem ceva în Biserică, sau facem ceva pentru alții de ochii lumii, fără să fim cu întreagă inima creștini, suntem formaliști, adică exteriori și nu interiori. Dar Scriptura spune că Dumnezeu vrea de la noi inima noastră. Adică întotdeauna Hristos ne-a trimis spre inimă, spunând: de acolo ies toate răutățile; toate cele rele din inima noastră ies. De aceea noi acolo trebuie să lucrăm, iar postul este ca un drum, ca un timp de pregătire pentru a putea primim mai bine în inima noastră ceea ce Hristos trăiește împreună cu noi: suferințele noastre, moartea noastră, toate le primește pe Cruce. Åži pe această Cruce expresivă pe care o aveți aici în altar, vedeți pe Hristos cum se înalță, cum ia suferința noastră asupra Lui și ne așteaptă să-L înțelegem, să-L primim, fără să ne judece, fără să ne pedepsească, ba din contră, Hristos ne primește cu bucurie suferind pentru noi și mai ales înviind pentru noi.

*

După Sfânta Liturghie a avut loc întâlnirea tinerilor din organizația Nepsis filiala Irlanda cu Înaltpreasfinția Sa Iosif, care a ținut un „cuvânt către tineri”, urmat de întrebări și răspunsuri.

Luni dimineața a avut loc o ședință cu clerul Protopopiatului Irlanda, la care au fost prezenți Pr. Godfrey O’Donnell, Pr. Constantin Uncu, Pr. Raul Simion, Pr. Viorel Hurjui, Pr. Călin Florea și diaconul Tudor Ghiță. Aici s’au discutat aspecte duhovnicești ale slujirii preoților, aspecte legate de îmbunătățirea misiunii ortodoxe în insulă și de administrarea eficientă a parohiilor.

Seara, Înaltpreasfinția Sa a ajuns în Cork, unde a săvârșit slujba Pavecerniței în Honan Chapel, University City Cork. Înaltul ierarh a rămas impresionat de faptul că credincioșii cunoșteau foarte bine cântările acestei frumoase slujbe, lucru ce demonstrează implicarea lor în slujirea Bisericii locale. Credincioșii, la rândul lor, au ascultat cu aviditate cuvântul Înaltpreasfinției Sale, rostit la sfârșitul slujbei.

A doua zi, la Sfânta Liturghie a Darurilor mai Înainte Sfințite au participat un mare număr de credincioși, unii veniți iarăși din Dublin. Lucrul a fost posibil și pentru că data a coincis cu ziua de prăznuire a Sfântului Patrick, sărbătoarea Națională a Irlandei. În cuvântul adresat credincioșilor, Înaltpreasfinția Sa i-a îndemnat să continue în râvna slujirii sfinte a lui Hristos și a semenilor și să se implice cât mai mult în lucrarea misionară a Bisericii.

A consemnat un participant